Cine are competenţe de a determina dacă obiectele respective se atribuie sau nu la categoria unităţilor de comerţ şi sau de prestare a serviciilor de deservire socială? Are obligaţia agentul economic de a calcula şi achita taxa pentru unităţile de comerţ şi/sau de prestări servicii de deservire socială pentru acest spaţiu?

La 23 aprilie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, care reglementează activitățile în domeniul comerțului interior, precum şi competențele autorităților administrației publice locale în acest domeniu. Astfel, în conformitate cu art. 14 din Legea respectivă, desfăşurarea activității de comerț se autorizează de către autoritatea administrației publice locale. Totodată, conform Nomenclatorului unităților comerciale care desfăşoară comerț cu amănuntul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011, în clasificația unităților comerciale cu amănuntul se defineşte doar noțiunea de „hală”, pentru care cadrul legislativ existent nu specifică careva reguli. Aceasta creează incertitudini, deoarece nu este clar dacă la „hală” pot fi atribuite doar locurile pentru comerț, oferite comercianților de sub acoperişul comun sau şi locurile pentru comerț amplasate sub acoperiş individual. În acelaşi timp, noțiunea de „piață” în Nomenclatorul respectiv lipseşte. Cu toate acestea, comercianților li se creează aceleaşi condiții – atît pentru desfăşurarea comerțului în piață, cît şi în hală.

Instituţia medico-sanitară publică este scutită de impozitul pe venit obţinut din activitatea prestatorilor de servicii, în baza art. 511 din Codul fiscal. Dat fiind că serviciile medicale contra plată nu sunt scutite de impozitul pe venit, care regim de impozitare poate fi aplicat – 3% sau 12%. În cazul aplicării regimului de impozitare în modul general stabilit, se va ajusta unele cheltuieli prin Anexa 2D la Declaraţie? Instituţiile medico-sanitare publice şi private, conform prevederilor art. 511 din Codul fiscal, se scutesc de impozitul pe venitul obţinut din activitatea prestatorilor de servicii medicale legate de realizarea Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală (conform contractelor încheiate cu Compania Naţională de Asigurare Medicală).

Obligaţia de înregistrare a facturii fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale este stabilită de art. 1181 din Codul fiscal. Potrivit alineatului (1) al articolului menţionat, factura fiscală eliberată se supune înregistrării în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării impozabile cu T.V.A. depăşeşte plafoanele stabilite. În conformitate cu art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal,drept obiect al impunerii cu T.V.A. se califică livrarea de mărfuri de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul rezultatulactivităţii de întreprinzăror în Republica Moldova. În acest context, art. 93 pct. 3) din Codul menţionat,defineşte livrarea de mărfuri ca transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată parţială, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală.

Reamintim că se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Iar cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuielile, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sînt definite atît cu indici calitativi, cît și cu indici cantitativi, conform prevederilor p. 39 lit. a) din Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Nr. 77 din 30 ianuarie 2008. De asemenea, atenționăm că, dacă la sfîrșitul anului fiscal la categoria respectivă nu se află nici o proprietate sau suma rămasă este mai mică de 6 000 lei, după efectuarea ajustărilor specificate la alin.(1) și (2) ale articolului dat și la art. 26 alin. (3), valoarea restantă, în conformitate cu dispozițiile art. 27, alin. (5) din Codul Fiscal, urmează a fi dedusă.

Ţinînd cont de faptul, că Consiliul Municipal Chişinău a adoptat Decizia nr. 3/2 „Cu privire la stabilirea şi punerea în aplicare a taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chişinău” la 29 martie 2013, ar fi oare corect ca taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pentru trimestrul I a anului 2013 să fie calculată conform cotelor taxei aplicabile în anul 2012? În cazul în care întreprinderea deţine, conform autorizaţiei de funcţionare, un centru comercial (inclusiv un supermagazin, 4 magazine industriale, o cafenea, 2 baruri, 3 săli de agrement), cu suprafaţa comercială 4 000 m2, taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială urmează să fie calculată: reieşind din calculul 15 lei/m2 la suprafaţa de 4 000 m2? saureieşind din calculul 15 lei/m2 la suprafaţa de 4 000 m2, la care urmează a fi calculată suplimentar şi taxa pentru celelalte obiecte amplasate în cadrul centrului comercial (supermagazin, cafenea, baruri, etc.)?

Totodată, nu este clar care suprafaţă – totală sau comercială a obiectului impunerii cu taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială urmează a fi luată ca bază pentru calcularea acesteia, în circumstanţele în care autorităţile administraţiei publice locale au aprobat cota de impunere, în funcţie de amplasarea şi suprafaţa obiectului de comerţ cu amănuntul? Procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de acordare a înlesnirilor fiscale sunt determinate conform prevederilor titlului VII al Codului fiscal (în continuare – titlul VII). Concomitent, titlul VII determină şi categoria subiecţilor impunerii, obiectele impunerii, baza impozabilă, modul de calculare şi de plată a taxelor locale.

Direcţia generală conformare fiscală prezintă informaţia cu privire la cazurile specifice (neordinare) de încălcare a legislaţiei fiscale identificate în cadrul controalelor fiscale, efectuate de către IFS teritoriale şi Direcţia generală a marilor contribuabili pentru semestrul II al anului 2013. 1.Cazuri specifice din domeniul alimentaţiei publice

În conformitate cu art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, livrare mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova constituie obiectul impunerii cu T.V.A. Potrivit art. 93 p. 3) și p. 6) din Codul fiscal, livrare de mărfuri impozabilă cu T.V.A. reprezintă transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora, excepţie făcînd livrările scutite de T.V.A.

În localitatea „X” sunt înregistraţi mai mulţi agenţi economici care practică activitate de morărit. Această activitate constă în prelucrarea produselor cerealiere (grîu, porumb, etc.) ale persoanelor fizice contra plată, cu eliberarea bonului fiscal. Urmează a fi incluse unităţile prin intermediul cărora se prestează astfel de servicii la categoria unităţilor de comerţ şi, respectiv, există în acest caz obligaţia de achitare de către agenţii economici a taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială? În conformitate cu prevederile art. 290 lit. e) al Codului fiscal, subiecţi ai impunerii cu această taxă apar persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială.

01.01.2012 — 30.06. 2012 la bugetul de stat – 2 736,3 mil. lei la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale – 2 026,0 mil. leiT.V.A. – 1 565,4 mil. lei (DMC – 855,1 mil. lei) accize – 246,3 mil. lei (DMC – 233,4 mil. lei) impozit pe venit – total – 1 886,8 mil. lei, inclusiv: impozit pe venit din salariu – 926,4 mil. lei (DMC – 364 mil. lei)impozite pe proprietate – total – 174,7 mil. lei, inclusiv: (DMC – 18,4 mil. lei) impozit funciar – 89,4 mil. lei (DMC – 4,4 mil. lei) impozit pe bunurile imobiliare – 85,3 mil. lei (DMC – 14 mil. lei)

Conform Legii Nr. 845-XII din 01.03.1992 (modificată prin Legea Nr. 178 din 11.07.2012), „persoana fizică cetățean al Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi care, la situația de la 1 ianuarie 2012, deține mijloace băneşti în sumă mai mare de 500 mii lei sau echivalentul acesteia în valută străină are obligația să depună la inspectoratul fiscal de stat teritorial după locul domiciliului sau reşedinței, pînă la 31 decembrie 2012, declarația cu privire la disponibilul de mijloace băneşti.” Fondatorul, Directorul în conformitate cu prevederile Codului Civil, sunt persoane fizice. Însă, în calitatea lor de fondator sau director al întreprinderii, sunt implicați în desfășurarea activității antreprenoriale. Prin urmare, în baza normei legale suscitate, aceștia nu sunt obligați să prezinte declarația privind disponibilul de mijloace bănești, avînd chiar și 2 și 3 milioane de lei? În cazul în care directorul sau fondatorul încheie un contract de împrumut cu întreprinderea sa, acesta se consideră a fi o persoană juridică sau un întreprinzător? Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a examinat interpelarea Dvs. privind modalitatea de declarare a disponibilului de mijloace băneşti la situaţia din 01.01.2012 şi comunică următoarele.

Evaluarea rezultatului implementării Programului anului 2011 Programul de conformare a contribuabililor pentru anul 2011 a fost elaborat în baza Modelului de gestionare a riscurilor. Deoarece a fost prima încercare de acest gen, Modelul a fost elaborat folosind abordarea relativ simplistă „de sus în jos”, ce prevede calcularea punctajului riscurilor pentru genul de activitate, şi mai apoi extins pentru categorii de contribuabili, de la cei mari la micro-business, şi, în final, pentru contribuabili.

Programul de conformare din acest an a fost elaborat pentru susţinerea conformării voluntare şi identificarea/descurajarea contribuabililor care au decis sa nu se conformeze, iar rezultatele vor conduce la reducerea decalajului fiscal Obiectivul Programului de conformare este de a promova un nivel ridicat de conformare voluntară a contribuabililor din Moldova cu legislaţia fiscală, inclusiv prin acces uşor la drepturile legale şi prin micşorarea costurilor de raportare fiscală.

Procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de acordare a înlesnirilor fiscale, sunt determinate prin Titlul VII al Codului fiscal. În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare — CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Taxele locale, potrivit art. 297 alin.(3) al CF, se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea administraţiei publice locale concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale. Conform modificărilor şi completărilor realizate în Titlul VII din CF, prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”, începînd cu 13 ianuarie 2012, în lista taxelor locale, care pot fi aplicate de către autorităţile deliberative a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, este inclusă şi taxa de la posesorii unităţilor de transport (în continuare-taxa).

Într-un interviu acordat portalului TRIBUNA, Veaceslav Negruţa, ministrul Finanţelor, a vorbit despre relaţia Moldovei cu FMI, despre condiţiile în care se elaborează bugetul de stat pentru anul viitor, despre cadrul legal privind finanţele publice, dar şi despre un posibil impact al politicului asupra economicului în 2014. T: Deşi cu o oarecare întîrziere, Moldova a finalizat implementarea Programului cu FMI pentru perioada 2009 – 2013. Ce puteţi spune despre acest Program acum, cînd totul deja a rămas în urmă?

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţii economice externe (în continuarea Lege), agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate

În conformitate cu prevederile statuate de art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, în temeiul hotărîrii organului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale, sunt pasibile de sechestrare toate bunurile proprietate a contribuabilului, indiferent de locul aflării lor, cu excepţia celor care, conform legislaţiei în vigoare, nu sunt sechestrabile. De menţionat că, organul fiscal în procedura sechestrului va ţine cont, în mod obligatoriu, de regula imperativă potrivit căreia vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea obligaţiei fiscale, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, ale căror termen de plată este stabilit pînă la sau la data comercializării, şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.

La fel ca şi Programul din anul 2011, Programul actual are ca prioritate încurajarea respectării de către contribuabili a legislaţiei privind impozitele, taxele şi alte plăţi, şi descurajarea indisciplinei fiscale prin concentrarea la maxim a resurselor interne disponibile. Ţinînd cont de tendinţele de dezvoltare ale mediului, nivelul actual de educare a contribuabililor, aptitudinile SFS, continuă aplicarea celor 3 abordări de conformare, selectate în anul 2011, ce stabilesc în continuare necesităţile actuale.

Î.M. „XXX” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălţi, intervenienţi accesorii Consiliul mun. Bălţi şi Primăria mun. Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ. Din materialele cauzei s-a constatat că în luna februarie anului 2010 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălţi a efectuat un control fiscal documental privind respectarea legislaţiei fiscale de către Î.M. „XXX” pentru perioada 01 ianuarie 2007 — 31 decembrie 2008 a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător, şi pentru perioada 01 ianuarie 2007 — 30 noiembrie 2009 — corectitudinea calculării T.V.A. şi altor impozite. În rezultatul controlului s-a constatat neachitarea de Î.M. „XXX” a T.V.A. în suma de 1 280 536 lei pentru prestarea serviciilor de repararea şi deservirea sistemelor de drenaj de cartier, a obiectelor de protecţie civilă, testarea şi certificarea ascensoarelor din blocurile locative, amenajarea terenurilor de uz comun din interiorul carterelor, reparaţia caselor în care locuiesc persoanele vulnerabile, evidenţa de paşaport a populaţiei şi alte lucrări în baza contractelor încheiate cu Primăria mun. Bălţi în fiecare an fiscal.