Societatea informațională introduce noi cerințe cu privire la viteza și volumul de informații transmise. Urmând tendinţele dictate de timp şi Planul Strategic pentru 2011-2015, Serviciul Fiscal de Stat tinde să ofere contribuabililor mai multe informații de calitate. Planul strategic de dezvoltare a IFPS, pentru perioada 2011-2015 prevede „promovarea continuă a spiritului de conformare voluntară a contribuabililor la declararea şi la plata obligaţiilor fiscale, îmbunătăţirea civismului fiscal prin instituirea unui cadru unitar al relaţiilor de parteneriat în raport cu mediul de afaceri şi cetăţeni, bazat pe încrederea şi susţinerea reciprocă, oferind soluţii optime şi competente, concretizate într-un ansamblu de servicii automatizate de o înaltă calitate, prestate în conformitate cu realizările de ultimă oră în domeniul tehnologiilor informaţionale, concomitent cu armonizarea legislaţiei fiscale a Republicii Moldova la standardele internaţionale de administrare fiscală.

Seminarul „Cooperarea fiscală internaţională pentru dezvoltarea durabilă”, organizat de Oficiul Finanţării pentru Dezvoltare al Departamentului pentru afaceri economice și sociale al ONU (FfDO of UN-DESA) și Pactul Fiscal Internaţional (ITC), 30 ianuarie 2013, Roma, Republica Italiană. Scopul seminarului — introducerea și discutarea rolului Modelului Naţiunilor Unite (NU) al Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri în contextul cooperării fiscale pentru dezvoltarea durabilă.

La eveniment au participat peste 180 de delegaţii din administraţiile fiscale membre ale IOTA, oficiali de rang înalt din guvernul norvegian, Uniunea Europeană (UE), Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCDE), Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi alţi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, practicieni şi cercetători din domeniul fiscal.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 214 alin. (1) din Codul fiscal, controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale. Întru asigurarea reducerii restanţei la buget prin încasarea acesteia în timp cît mai restrîns şi pe deplin, organul fiscal, în cadrul controlului fiscal total, urmează să elucideze şi să includă în actul de control următoarele aspecte ale administrării fiscale. Anterior emiterii deciziei privind efectuarea controlului fiscal, organul fiscal analizează fişa personală a contribuabilului, ce urmează a fi supus controlului, şi în cazul în care acesta admite restanţe la buget, în decizia privind iniţierea controlului fiscal se va efectua o înscriere, în partea ce ţine de controlul fiscal, cu reflectarea informaţiei privind restanţa la ziua iniţierii controlului fiscal. De asemenea, în cadrul controlului fiscal, organul fiscal urmează să constate identitatea restanţei, reflectate în evidenţa contabilă a entităţii economice, cu cea reflectată în fişa personală, inclusiv pe bugete şi pe tipuri de plăţi. La fel, în actul de control fiscal urmează a fi reflectate motivele admiterii restanţei, precum şi propunerile de înlăturare a acestora pe căile legal posibile de recuperare a arieratelor fiscale. Totodată, urmează a fi analizat fluxul de mijloace băneşti, atît în numerar, cît şi din conturile bancare, precum şi motivul nefolosirii acestor surse financiare întru stingerea restanţelor la buget, în cazul în care au fost constatate. Adiţional, urmează a fi analizat şi reflectat în actul de control aspectul privind datoriile bugetului faţă de contribuabilul controlat, în cazul în care acestea există, precum şi posibilitatea stingerii restanţelor din contul sumelor respective prin compensare sau altă metodă legală.

Inspectoratul fiscal principal de stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor CARTA CONTRIBUABILULUI DREPTURI ŞI OBLIGAŢII Stimate contribuabil! Conform Constituţiei Republicii Moldova, achitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii stabilite de lege constituie datoria şi obligaţia fiecărui cetăţean. Nimeni nu poate fi obligat să achite la buget impozite şi alte plăţi obligatorii, care nu sînt prevăzute de legislaţia Republicii Moldova. Sarcina organelor fiscale constă în asigurarea încasării în volum deplin la bugetul de stat şi bugetele locale a impozitelor şi altor plăţi obligatorii, transferării la timp şi în volum deplin a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, contribuţiilor de asigurări medicale, îndreptate spre dezvoltarea statului şi asigurarea socială a populaţiei.

În conformitate cu prevederile art. 2011 din Codul fiscal, organul fiscal este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată, cu excepţia celei prevăzute la art. 200 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal. Potrivit art. 200 alin. (6) lit. a) din Codul fiscal, nu sunt sechestrabile produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern. De menţionat că, întru executarea prevederilor normative în vigoare, organul fiscal va ţine cont de anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 1538 din 27 noiembrie 2002

Din numele Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, primiţi cele mai sincere urări de sănătate şi prosperitate cu ocazia sărbătorilor de primăvară. Fie ca acest anotimp să Vă aducă în viaţa împlinire, noroc, succese în toate peste aşteptări, iar buna dispoziţie şi căldură sufletească de la cei dragi să Vă însoţească mereu. Cuvinte calde de mulţumire adresăm celor care îşi onorează benevol obligaţiile fiscale,tuturor celor care şi-au adus contribuţia la sporirea încasărilor de venituri la bugetele de toate nivelurile. Este îmbucurător şi faptul că, în ultimii ani, relaţiile de parteneriat, în raport cu mediul de afaceri şi cetăţeni, este bazat pe încredere şi susţinere reciprocă.

În conformitate cu prevederile statuate de art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, în temeiul hotărîrii organului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale, sunt pasibile de sechestrare toate bunurile proprietate a contribuabilului, indiferent de locul aflării lor, cu excepţia celor care, conform legislaţiei în vigoare, nu sunt sechestrabile. De menţionat că, organul fiscal în procedura sechestrului va ţine cont, în mod obligatoriu, de regula imperativă potrivit căreia vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea obligaţiei fiscale, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, ale căror termen de plată este stabilit pînă la sau la data comercializării, şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.

Restituirea impozitului pe venit reținut în plus către persoane fizice cetățeni reprezintă un domeniu al administrării fiscale, aflat permanent în vizorul atît al contribuabililor, cît și al organelor fiscale. Cererile de restituire a impozitului pe venit reținut în plus parvin practic zilnic, inclusiv și în mod electronic, la inspectoratele fiscale de stat teritoriale. În acest context, este deosebit de solicitată clarificarea situației, dacă este în drept organul fiscal să refuze în recepționarea cererii de restituire în cazul în care declarația cu privire la impozitul pe venit, ce atestă formarea plății în plus, încă nu este reflectată în contul personal generalizat al contribuabilului.

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcţia marilor contribuabili Privind restituirea T.V.A. donatorilor, recipienţilor sau beneficiarilor proiectelor de asistentă tehnică și/sau investitională pentru procurările efectuate în perioada de pînă la includerea acestora în lista aprobată de Guvern Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în temeiul art. 133 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, prin prisma modificărilor operate în Anexa nr. 3 la Hotărîrea Guvernului nr. 246 din 8 aprilie 2010 „Cu privire la modul de aplicare a cotei zero a T.V.A. la livrările de mărfuri, servicii efectuate pe teritoriul ţării şi de acordare a facilităţilor fiscale şi vamale pentru proiectele de asistenţă tehnică şi investitională în derulare, care cad sub incidenţa tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte” prin Hotărîrea Guvernului nr. 367 din 06.06.2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 113-118 din 08 iunie 2012, art. 405), comunică următoarele.

În societatea mereu în schimbare, realizarea Strategiei de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2011-2015 poate atinge rezultatul eficient şi scontat doar în cazul în care activităţile şi resursele aferente sunt conduse ca un proces integral, acesta constituind un principiu de management – principiul abordării pe procese. Doar prin identificarea, implementarea şi îmbunătăţirea continuă a proceselor, prin coordonarea interacţiunilor dintre aceste procese, pot fi realizate şi obiectivele SFS în ansamblu – satisfacerea cerinţelor şi aşteptărilor contribuabililor. Pentru aceasta e nevoie de angajaţi bine instruiţi, cu o paletă largă de sarcini şi responsabilităţi, corespunzătoare unor activităţi orientate către contribuabili şi, în acelaşi timp, de un sistem ierarhic cît mai „plat”. În acest scop, este necesară orientarea tuturor angajaţilor la activităţi în folosul plătitorului de impozite şi nu conform structurii funcţionale interne existentă actualmente. Deci, nu se va aplica abordarea pe compartimente organizaţionale, dar cea bazată pe procese,cu elaborarea ulterioară a procedurilor concrete de gestionare a acestora. E necesar să luăm în consideraţie şi faptul că orientarea spre procese nu poate fi realizată într-o zi-două, deoarece aceasta nu înseamnă o restructurare a SFS, ci o „reorientare la 90°” a modului de gîndire al tuturor angajaţilor.

I. Aplicarea măsurilor de asigurare în vederea stingerii restanţelor contribuabililor faţă de buget 1. Metodologia aplicării suspendării operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului restanţier Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut, a conturilor bancare deschise, conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi, şi a conturilor bancare provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător, este o măsură prin care organul fiscal limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceeaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursala sau filiala acesteia).

Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite, contravenţiile sau infracţiunile, săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei, inspectorul fiscal poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz. Specificarea juridică a responsabilităţilor inspectorilor fiscali rezultă nemijlocit din prevederile art. 129 pct. 4) din Codul fiscal şi art. 56 al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008.

În conformitate cu art. 95 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic nu constituie obiect al impunerii cu T.V.A. Potrivit art. 69 alin. (1) din Codul civil, persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare. Totodată, art. 70 alin. (4) din Codul civil stabileşte că, în cazul separării, o parte din drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă), în corespundere cu bilanţul de repartiţie.

O alta etapă a procesului de insolvabilitate este aplicarea faţă de debitor a procedurii planului în cadrul procesului de insolvabilitate. Conform prevederilor art. 2 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001, precum şi a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 34 din 22.11.2004 „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice”, procedură a planului este procedura aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate, reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare. Procedura planului are cel puţin două justificări: pe de o parte, este păstrat întreprinzătorul ca subiect de drept, acordînduise şansa unui nou început, iar, pe de altă parte, procedura permite creditorilor să recupereze mai multe procente din creanţe decît ar fi obţinut printro simplă lichidare.

Unele din obiectivele principale ale Legii nr. 1466 din 29.01.1998 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe” sunt protejarea suveranităţii, asigurarea securităţii economice a ţării şi dezvoltarea economiei naţionale prin intermediul stimulării activităţii economice externe. Legea menţionată a fost adoptată în anul 1998 şi pînă în prezent a suferit unele modificări. Ultimele modificări au fost operate prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 33 din 06 martie 2012 (Monitorul Oficial nr. 99-102/330 din 25 mai 2012) (în continuare Lege). Legea prevede modificări tehnice ce favorizează în continuare implementarea eficientă a prevederilor Legii nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, precum şi ajustarea acesteia la obiectivele principale stipulate în Strategia naţională de dezvoltare a Republicii Moldova.

Sistemul fiscal al Republicii Moldova, ca şi al altor ţări, este bazat pe conformarea voluntară a contribuabililor la declararea şi la plata obligaţiilor fiscale către buget. În acest sens, instituirea unui cadru unitar al relaţiilor de parteneriat în raport cu mediul de afaceri şi cetăţeni, bazat pe încrederea şi susţinerea reciprocă, este foarte important, chiar primordial. De aceea, activitatea Serviciului fiscal trebuie să fie îndreptată spre oferirea unor soluţii optime şi competente contribuabililor, concretizate într-un ansamblu de servicii automatizate de o înaltă calitate, bazate pe realizările de ultimă oră în domeniul tehnologiilor informaţionale, concomitent cu armonizarea legislaţiei fiscale a Republicii Moldova la standardele internaţionale de administrare fiscală.

În ultimii ani în Republica Moldova tot mai des se utilizează de către Serviciul Fiscal de Stat practica instituirii posturilor fiscale. Însă acest lucru, pe lîngă beneficiile aduse, creează uneori, inclusiv, nemulţumiri din partea contribuabililor. Potrivit prevederilor art. 146 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, posturile fiscale pot fi staţionare, mobile şi electronice. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită atribuţiile. Postul fiscal mobil, asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza teritoriului controlat. Postul fiscal electronic reprezintă o soluţie tehnico-informaţională de transmitere şi stocare în mod electronic a informaţiei, care poate fi utilizată în mod direct sau indirect la determinarea obligaţiei fiscale. Postul fiscal staţionar sau postul fiscal mobil este constituit din cel puţin un funcţionar fiscal şi, în funcţie de caz şi de modul de efectuare a controlului, din angajaţi ai organelor afacerilor interne sau ai altor organe. Postul fiscal electronic este constituit din soluţia tehnico-informaţională de transmitere a informaţiei în formă electronică, folosind reţelele de comunicaţii, de la contribuabil către sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.

Prin derogare de la art. 23 din Legea nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii (inclusiv contribuţia individuală de asigurări sociale de stat obligatorii de 6% din salariu şi din alte drepturi plătite de angajator angajatului sau în folosul lui) din următoarele drepturi şi venituri:

1. Metodologia aplicării încasării mijloacelor băneşti de la conturile contribuabilului restanţier: Începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte. În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso al organului fiscal în decursul zilei lucrătoare în care a fost primită.