Bunurile și mijloacele bănești ale operatorilor economici, care au admis consumul neautorizat al rezervelor de stat și de mobilizare sau ale celor care au stocat bunurile într-o cantitate mai mică decât cea stabilită, ar putea fi sechestrate până la restituirea integrală a stocurilor diminuate. Acțiunea va fi întreprinsă de Agenția Rezerve Materiale ce va putea emite decizii executorii, care vor permite sesizarea executorilor judecătorești și aplicarea sechestrelor. Proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative a fost aprobat cu vot unanim de către membrii Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică. Scopul documentului este aducerea cadrului normativ în conformitate cu prevederile Legii nr. 104/2020 cu privire la rezervele de stat și de mobilizare și prevenirea riscurilor de prejudiciere a intereselor statului.

Una din principalele atribuții manageriale este asigurarea securității și sănătății în muncă a lucrătorilor, prin instituirea de măsuri menite să asigure condiții bune de lucru, pentru apărarea vieții, sănătății și integrității fizice și psihice a lucrătorilor.

În scopul aplicării impozitului pe bunurile imobiliare, bunurile imobiliare, potrivit art. 276 alin. 2) din Codul fiscal (CF), constituie terenurile, clădirile, construcțiile, apartamentele și alte încăperi izolate, a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinației lor. Subiecți ai impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare sunt specificați în art. 277 alin. (1) al CF.

Conform legislației fiscale, procedura controlului fiscal se finalizează cu valorificarea rezultatelor acestuia. Acest articol reprezintă o analiză detaliată privind actul de control fiscal și procedura de examinare a cazurilor de încălcare a legislației, fiind o continuare a seriei de articole despre controlul fiscal.

Potrivit Codului de procedură penală (CPP), persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acţiunile interzise de legea penală pot intenta o acţiune civilă privitor la despăgubire prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală; 2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate; 3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală; 4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.

Impozitul pe bunurile imobiliare este acel impozit local care reprezintă o plată obligatorie la buget calculată de la valoarea bunurilor imobiliare (a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor) și reprezintă terenurile, clădirile, construcţiile, apartamentele şi alte încăperi izolate. Unul din subiecții1 acestui tip de impozit este proprietarul bunului imobiliar de pe teritoriul RM.   Conform normelor Codului civil, proprietatea asupra unui bun imobil se dobândește la data înregistrării dreptului în registrul bunurilor imobile. La fel, dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune,

În conformitate cu art.245 din CC, societate comercială este organizaţia comercială cu capital social constituit din participaţiuni ale membrilor (asociaților) care poate fi constituită doar sub formă de societate în nume colectiv, de societate în comandită, de societate cu răspundere limitată (SRL) şi de societate pe acţiuni (SA).

Conform prevederilor art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149/2012, administrator al insolvabilităţii este o persoană desemnată pentru supravegherea şi/sau administrarea activităţii debitorului în perioada de observaţie

Cum se aplică impozitul pe bunurile imobiliare/impozitul funciar în cazul gospodăriilor țărănești (de fermier) (GȚ) și care sunt termenele de achitare a impozitelor respective și de prezentare a dărilor de seamă corespunzătoare?

Principiile generale de desfășurare a activităților de comerț pe teritoriul Republicii Moldova sunt stabilite de Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior (Legea nr. 231/2010). Activitatea de comerț, conform art. 3 al Legii nr. 231/2010, este activitate a comerciantului în baza unei sau mai multor forme de comerț, exercitate separat sau combinat,

În categoria infracțiunilor economice incriminate de Codul penal (în continuare – CP) este prevăzută și infracțiunea de insolvabilitate intenționată (art. 252 din CP). Remarcăm că infracțiunea de insolvabilitate intenționată este reglementată de CP în trei variante-tip şi în două variante agravante

Noua clauză de neconcurență este cea prin care salariatul este obligat ca, după încetarea CIM, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurența cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizații lunare de neconcurență, pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență.

Conform legislației fiscale, procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operațiuni de organizare şi desfășurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor acestuia. În continuare vor fi analizate metodele şi operațiunile de organizare şi desfășurare a controlului fiscal, fiind o parte componentă a unei serii de articole cu privire la controlul fiscal.

SRL „I” şi Gheorghe S. s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „S” şi Nicolae T., intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat, prin care au solicitat obligarea administraţiei SA „S” să-i elibereze reclamantului facturi fiscale pentru lunile iunie — august 2017, în sumă de 6477 lei, încasarea în favoarea acestuia a sumei de 1799,26 lei prejudiciul material, încasarea de la SA „S” şi Nicolae T. (în mod solidar) în beneficiul persoanei juridice şi, suplimentar, în beneficiul lui Gheorghe S., a câte 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În motivarea acțiunii reclamanţii SRL „I” şi Gheorghe S. au invocat că, pe parcursul anilor 2013-2017, SRL „I” a procurat materiale de construcţii de la magazinul SA „S”, iar la sfârşitul fiecărei luni angajaţii reclamanții prezentau

Taxa de piață se calculează în mod individual de către contribuabil pornind de la suprafața terenului pieței și a clădirilor, construcțiilor (fiecare metru pătrat) a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinației lor, situate pe teritoriul pieței, și cota concretă a taxei stabilită de către autoritatea administrației publice locale (art. 293 alin. (1), lit. f) din anexă la titlul VII din Codul fiscal). [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr. 257 din 16.12.2020 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 353-357 din 22.12.2019, în vigoare 01.01.2021].

Contractul individual de muncă (CIM) conform legislației muncii este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii,

Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor pe cale amiabilă, în cadrul unui proces structurat, flexibil şi confidenţial, cu asistenţa unui sau mai multor mediatori.

Situațiile în care persoanele fizice ce nu practică activitate de întreprinzător intră în incapacitate de plată a obligațiilor asumate prin diferite contracte (de exemplu, cele de împrimut de la peroane fizice și juridice sau de creditare de la instituțiile financiare) sunt destul de frecvente. În acest context, apare întrebarea ce ține de baza legală a insolvabilității acestora și consecințele de neexecutare a obligațiilor de către aceste persoane în Republica Moldova, dar vom prezenta și unele aspecte de reglementare a procedurii de insolvabilitate/ faliment în alte țări.  

Cum poate fi reflectată în evidența contabilă datoria sau creanța generată de hotărârea unei instanțe de judecată? Reprezintă sau nu respectiva hotărâre un document primar, în baza căruia pot fi contabilizate faptele economice? Răspunsurile la aceste întrebări sunt oferite în continuare.

Contractele încheiate între comercianţi, profesioniști şi consumatori, trebuie să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştințe de specialitate din partea consumatorilor. În dreptul european, cadrul principal de de reglementare este conferit de Directiva 93/13/CEE a Consiliului Comunității Europene din 5