Odată cu admiterea spre examinare a cererii introductive, sarcina primordială a procesului devine verificarea circumstanțelor de fapt ce adeveresc existența sau lipsa temeiului de declarare a insolvabilității debitorului, invocat de deponent. Sarcinile etapei respective

Potrivit art. 24 din Legea insolvabilității, după ce recepționează cererea introductivă spre examinare, instanţa de insolvabilitate aplică măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de până la intentarea procesului

Conform Legii insolvabilității nr. 149/2012 (Lege), administratorul provizoriu este persoana care deține autorizație de administrator autorizat eliberată de Ministerul Justiției. Administratorul autorizat este persoana cu studii juridice, economice sau tehnice și este pregătită pentru a administra întreprinderi aflate în dificultate economică.

Debitorul SRL „Y”, prin Hotărârea nr. ZZZ din 25.08.2023, a fost declarat insolvabil, cu intentarea procedurii de insolvabilitate. Nefiind de acord cu Hotărârea emisă, debitorul, în data 11.09.2023, a făcut apel împotriva Hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate, cu casarea integrală a acesteia. La 02.02.2024, instanţa de apel admite apelul, prin casarea integrală a Hotărârii, cu transmiterea dosarului spre rejudecare. În aceste circumstanțe apare următoarea întrebare: când survine obligația aplicării mecanismului taxării inverse cu TVA față de procurările proprietății întreprinderilor declarate în procedura de insolvabilitate?

Conform art. 37 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149/2012, hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de către debitor, cu excepția cazului prevăzut la art. 21 alin. (6) sau de către orice creditor care are un interes legitim.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău s-a admis spre examinare cererea introductivă înaintată de furnizorul de energie electrică privind intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului SRL ,,X”, fiind instituită perioada de observație asupra debitorului și s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare. Apare întrebarea: pot fi aplicate prevederile art. 95 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal față de întreprinderile aflate în perioada de observație din cadrul procedurii de insolvabilitate?

Conform prevederilor art. 2 din Legea insolvabilității nr.149/2012, prin procedură accelerată de restructurare se înțelege procedură prin care debitorul,

În sensul art. 3 din Legea insolvabilității nr. 149/2012, următoarele noțiuni semnifică: procedură de insolvabilitate - procedură prin care debitorul intră, după o perioadă de observație, în procedură de restructurare sau în procedură a falimentului; procedură de restructurare - una dintre procedurile procesului de insolvabilitate care se aplică debitorului și care presupune întocmirea

Tranzacţia reprezintă un acord încheiat între debitor și creditori, iar, după caz, și cu participarea terţelor persoane, prin care părţile convin referitor la modalitatea și termenele

Conform art. 9 din Legea insolvabilității nr. 149/2012, procesul de insolvabilitate se intentează doar pe baza unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate (denumită cerere introductivă).Potrivit art. 16 din Lege, în cererea introductivă a debitorului trebuie să se indice: a) codul fiscal şi numerele conturilor debitorului, deschise în bănci şi la alţi prestatori de servicii de plată;

Conform prevederilor art. 4 din Legea insolvabilității nr. 149/2012 (Lege), participanţi la procesul de insolvabilitate sunt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau - după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în lege.

Activitatea administratorilor este de un înalt grad de responsabilitate atât faţă de patrimoniul debitorului, cât şi faţă de cel al creditorilor.

Conform prevederilor art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149/2012, administrator al insolvabilităţii este o persoană desemnată pentru supravegherea şi/sau administrarea activităţii debitorului în perioada de observaţie

Întreprinderea X, aflată în procedură de insolvabilitate, a livrat numele comercial către întreprinderea Y și a emis factura fiscală. Numele comercial al întreprinderii X nu este înregistrat drept proprietatea intelectuală. Este livrarea descrisă împozabilă cu TVA? Care este procedura de calculare și achitare a obligației fiscale?

Conform legislației fiscale, procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operațiuni de organizare şi desfășurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor acestuia. În continuare vor fi analizate metodele şi operațiunile de organizare şi desfășurare a controlului fiscal, fiind o parte componentă a unei serii de articole cu privire la controlul fiscal.

Procedura de insolvabilitate prevede abilitatea legală a administratorului procesului de insolvabilitate în analiza clauzelor contractelor debitorului,

În conformitate cu art.95 alin.(1) lit.e) din Codul fiscal procurarea proprietăţii subiecţilor impozabili declaraţi în proces de insolvabilitate, cu excepţia celor în procedură de restructurare şi realizare a planului, în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012 reprezintă obiect impozabil cu TVA.

Un angajat al întreprinderii a depus o cerere și a beneficiat de concediu neplătit în perioada 25 august – 21 septembrie 2025 inclusiv. În acest interval se regăsesc două zile oficiale nelucrătoare și de sărbătoare: 27 august – Ziua Independenței Republicii Moldova; 31 august – sărbătoarea „Ziua Limbii Române”.

Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfășurarea activităților, multe elemente contabile nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Estimarea, implicând raționamente profesionale bazate pe cele mai recente informații credibile avute la dispoziție, este o evaluare în condiții de incertitudine, iar evaluarea este una dintre afirmațiile conducerii,

Este considerată compromisă suma datoriei persoanei în privința căreia există hotărârea judecătorească privind intentarea procedurii de faliment simplificat?   Opinia instanțelor de judecată    În conformitate cu art.31 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislaţiei, dacă această datorie s-a format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Totodată, noțiunea de datorie compromisă este prevăzută la art.5 pct.32 din CF1, aceasta reprezentând o creanță care este nerambursabilă în cazul în care este întrunită una dintre situațiile indicate, printre acestea fiind și cazul în care persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri.