Practica fiscală

icon Determinarea obiectului impunerii cu impozitul pe venit pentru agenții economici care prestează servicii de expediție a mărfurilor

Legislația civilă Scopul încheierii contractului de expediţie constă în acordarea unui ajutor în legătură cu procesul de transportare, prin îndeplinirea lucrărilor de ambalare, încărcare, descărcare, depozitare, curăţare etc. Dacă examinăm din interior structura contractului, ajungem la concluzia că acesta nu are nimic al său, ci conţine elemente preluate de la alte contracte civile, cum sunt: transport, antrepriză, depozit, mandat, comision etc. Spre exemplu, lucrările de încărcare-descărcare a mărfurilor se refer...

author icon

Alexandru Dascaliuc

Instituții:

Publicaţia periodică "Monitorul Fiscal FISC.MD"

icon Acest articol este destinat doar pentru utilizatorii abonați. Pentru a vă abona selectați abonamentul

Deja sunt abonat
image

Abonament Premium

2 499 MDL

Comandă acum
image

Abonament Electronic

1 599 MDL

Comandă acum
image

Abonament Electronic

799 MDL

Comandă acum
image

Abonament Electronic

159 MDL

Comandă acum

832 vizualizări

Data publicării:

18 Iunie /2024 08:00

Catalogul tematic

Noutăți fiscale

Etichete:

incarcare | ambalare | obiecte ale impunerii | factura de expeditie | marfă | agent economic

1 comentarii

GHENADIE NEGARA

26 August /2024 14:51

Bunisoare analizele, insa observam o interpretare la intima convingere a autorului a unor norme juridice/ contabile la acest capitol. Astfel: A) din sensul art. 1525(1) CC al RM rezulta ca expeditorul poate activa atit in formula mandatului, cit si in cea a comisionului. B) de regula expeditorul incheie contracte de transport in nume propriu ( a se vedea art. 1526(3) CC al RM), asta insa nu modifica formula relatiei prevazuta la art. 1525(3) CC al RM (Raporturilor rezultate din contractul de expediţie li se aplica in mod corespunzator dispoziţiile referitoare la mandat sau, dupa caz, la comision, daca prezentul capitol nu prevede altfel) C) reesind din cele relatate supra rezulta ca exepeditorul in orice caz incheie contractul de transport pe contul clientului, astfel clasificarea contractelor in 2 tipuri de catre autor nu este una chiar corecta, or, tipul 2 de contracte de expeditie este unul dupa cum urmeaza : Prin contractul de expediţie o parte (expeditor) se obliga pe contul celeilalte parţi (client) sa organizeze transportul de bunuri prin incheierea unui contract de transport in nume propriu si indeplinirea altor acte necesare in vederea efectuarii transportarii, iar clientul se obliga sa achite remuneraţia convenita (comision). D) desigur, expeditorul este autorizat sa execute el transportul, adica sa execute el insusi transportul, activind in postura prpriu-zisa de caraus. Dreptul expeditorului de a efectua transportul cu forţele proprii reprezinta unul din drepturile sale, si, doar in acest caz expeditorul va avea in acelasi timp drepturi si obligaţii de transportator (art. 1532 CC al RM). E) SNC nu ofera solutii pentru contabilizarea relatiilor in baza contractului de expeditie, astfel, conform p.8 din SNC Politici contabile, ….. erori si evenimente ulterioare” expeditorul singur isi determina metoda de contabilizare. F) reesind din cele relatate supra expeditorul isi poate determina veniturile sale din incheierea contractului de transport pe contul clientului, bazinduse pe prevederile p. 6 din SNC venituri (prin analogie in marimea comisionului, determinat conform conditiilor contractului de expeditie) in toate cazurile, mai putin in cazul cind expeditorul singur executa transportul, pentru care pot fi aplicate normele generale aferente veniturilor din prestarea serviciilor (p. 20 din SNC Venituri). Cu stima, gn

icon icon icon
icon
icon icon icon icon icon
icon
icon