Știri

Răspunderea funcționarului public

Funcţionar fiscal – în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (4) din CF, este funcţionar public, conform prevederilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, care este persoană cu funcţie de răspundere remunerată în organul fiscal. Noţiunea „funcţionar fiscal” este identică cu noţiunile „funcţionar public”, „persoană cu funcţie de răspundere a organului fiscal” şi „persoană cu funcţie de răspundere a Serviciului Fiscal de Stat”, prevăzute de prezentul cod şi de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Reglementarea normelor juridice privind răspunderea funcționarului public este prevăzută de Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008 „Cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public”. Ținînd cont de faptul că, legea nominalizată are drept scop asigurarea realizării unui serviciu public static, profesionist, imparțial, transparent și eficient în interesul societății și al statului, funcționarul public, este obligat, să respecte obligațiile prevăzute de art. 22 al legii sus menționate, și anume:
  1. să respecte Constituţia, legislaţia în vigoare, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
  2. să respecte cu stricteţe drepturile şi libertăţile cetăţenilor;
  3. să fie loial autorităţii publice în care activează;
  4. să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate şi promptitudine, în spirit de iniţiativă şi colegialitate toate atribuţiile de serviciu;
  5. să păstreze, în conformitate cu legea, secretul de stat, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei publice, cu excepţia informaţiilor considerate de interes public;
  6. să respecte normele de conduită profesională prevăzute de lege;
  7. să respecte regulamentul intern.
În cazul cînd funcționarul public, care, conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008, este persoană fizică numită, în condițiile prezentei legi, într-o funcție publică, încalcă îndatoririle de serviciu, normele de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite, contravențiile sau infracțiunile săvîrșite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor funcției, poartă răspunderea disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz (art. 56 al Legii nr. 158-XVI din 04.07.2008). Conform prevederilor pct. 2 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009, Anexa nr. 7 (în continuare – Regulament), comisia de disciplină este o structură deliberativă, fără personalitate juridică și independentă în exercitarea atribuțiilor ce îi revin. Competența de a asigura cercetarea acțiunilor sau inacțiunilor funcționarilor publici, considerate ca abateri disciplinare, și de a propune sancțiunea disciplinară aplicabilă sau clasarea cauzei, după caz, îi revin Comisiei de disciplină. Examinarea abaterilor disciplinare și aplicarea sancțiunilor funcționarilor publici, expusă în Regulamentul cu privire la comisia de disciplină. Regulamentul menționat este elaborat, întru executarea art. 59 alin. (11) al Legii nr. 158-XVI din 04.07.2008, și reglementează modul de constituire a Comisiei de disciplină din cadrul autorității publice, componența, atribuțiile, modul de sesizare, și procedura de lucru a Comisiei, modalitatea de desfășurare a anchetei de serviciu, aplicarea și contestarea sancțiunii disciplinare. Concomitent, conform prevederilor pct. 61 din Regulament, în cazul în care Comisia de disciplină are indicii că fapta săvîrșită de funcționarul public poate fi considerată contravenție sau infracțiune, aceasta sesisează conducătorul autorității publice, în cadrul căreia este constituită comisia de disciplină respectivă. Conducătorul autorității publice este obligat să sesiseze imediat autoritățile competente să soluționeze cauzele contravenționale și/sau organele de urmărire penală. În cazul respectiv, cercetarea funcționarului public se suspendă pînă la încetarea procesului contravențional, stabilirea sancțiunii contravenționale, dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau pînă la data la care instanța de judecată dispune achitarea sau încetarea procesului penal. Referitor la aplicarea sancțiunii disciplinare față de funcționarul public cercetat, ținem să menționăm că, conform prevederilor pct. 62 din Regulament, în termen de cel mult 2 zile lucrătoare de la semnarea ultimului proces-verbal al ședinței Comisiei de disciplină privind o faptă cercetată, secretarul întocmește un demers în care se conține propunerea comisiei, precum și circumstanțele de fapt și de drept care au stat la baza acesteia. Demersul este semnat de președintele Comisiei de disciplină și este adus la cunoștința persoanei competente să aplice sancțiunea. Concomitent, conform prevederilor pct. 63-64 din Regulament, actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de persoana competentă, potrivit legii, cu aplicarea sancțiunii disciplinare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii propunerii comisiei de disciplină. În cazul în care persoana, care are competență legală de aplicare a sancțiunii disciplinare, aplică o altă sancțiune decît cea propusă de Comisia de disciplină, aceasta este obligată să-și motiveze decizia. Conform prevederilor pct. 65 al Regulamentului, în actul administrativ de sancționare se indică în mod obligatoriu:
  1. temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii;
  2. termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
  3. organul în care sancţiunea poate fi contestată;
  4. motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decît cea propusă de comisia de disciplină, în situaţia specificată la punctul 64 al prezentului Regulament.
Actul administrativ de sancționare se comunică funcționarului public sancționat, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, sub semnătură. De asemenea, pct. 67 din Regulament prevede că sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvîrșirii abaterilor disciplinare. Prin abatere disciplinară se înțelege abaterea săvîrșită, în general, de la îndatoriile de serviciu, din culpa funcționarului și care nu constituie infracțiune. Astfel, în primul rînd, abaterea disciplinară este o încălcare a obligațiilor pe care le au funcționarii în cadrul raportului de funcțiune. Abaterea disciplinară prezintă un pericol mai redus decît infracțiunea. De aceea, abaterile disciplinare sunt sancționate de către organele sau funcționarii care au în competența lor supravegherea disciplinei de muncă și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea lor. Totodată, conform prevederilor pct. 68 din Regulament, funcţionarul public este în drept să conteste legalitatea actului administrativ de sancţionare disciplinară în instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. Conform prevederilor art. 57 din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008, constituie abateri disciplinare:
  1. nerespectarea programului de muncă, inclusiv absenţa sau întîrzierea nemotivată la serviciu ori plecarea înainte de termenul stabilit în program, admisă în mod repetat;
  2. intervenţiile în favoarea soluţionării unor cereri în afara cadrului legal;
  3. nerespectarea cerinţelor privind păstrarea secretului de stat sau a confidenţialităţii informaţiilor de care funcţionarul public ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei;
  4. refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu, precum şi dispoziţiile conducătorului;
  5. neglijenţa şi/sau tergiversarea, în mod repetat, a îndeplinirii sarcinilor;
  6. acţiunile care aduc atingere prestigiului autorităţii publice în care activează;
  7. încălcarea normelor de conduită a funcţionarului public;
  8. desfăşurarea în timpul programului de muncă a unor activităţi cu caracter politic specificate la art. 15 alin. (4);
  9. încălcarea prevederilor referitoare la obligaţii, conflict de interese şi restricţii stabilite prin lege;
  10. încălcarea regulilor de organizare şi desfăşurare a concursului, a regulilor de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici;
  11. alte fapte considerate ca abateri disciplinare în legislaţia din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.
Concomitent, conform prevederilor art. 58 din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008, pentru comiterea abaterilor disciplinare, funcţionarului public îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
  1. avertisment;
  2. mustrare;
  3. mustrare aspră;
  4. suspendarea dreptului de a fi promovat în funcţie în decursul unui an;
  5. suspendarea dreptului de a fi avansat în trepte de salarizare pe o perioadă de la unu la doi ani;
  6. destituirea din funcţia publică.
Totodată, conform prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008, sancţiunea disciplinară se aplică de către persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie. Sancțiunile disciplinare, conform prevederilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008, se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvîrşirii abaterii, cu excepţia sancţiunii disciplinare pentru încălcarea legislaţiei cu privire la declararea veniturilor şi a proprietăţii şi cu privire la conflictul de interese, care se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data rămînerii definitive a actului prin care se constată săvîrşirea abaterii disciplinare. De asemenea, art. 59 alin. (3) din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008 stipulează că sancţiunea disciplinară, cu excepţia celei specificate la art. 58 lit. a), nu poate fi aplicată decît după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după audierea echitabilă a funcţionarului public de către comisia de disciplină, în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii. Este necesar de menționat că, conform prevederilor art. 60 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008, termenul de acţiune a sancţiunii disciplinare nu poate depăşi un an de la data aplicării, cu excepţiile prevăzute de lege. Dacă, pe parcursul acestui termen, funcţionarul public nu va fi supus unei noi sancţiuni disciplinare, se consideră că lui nu i s-a aplicat sancţiune disciplinară. În conformitate cu prevederile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008, actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi atacat de către funcţionarul public în instanţa de contencios administrativ în modul stabilit de lege.
author icon

Mihail Garmandir

author icon

Irina Cebaniuc

Instituții:

Publicaţia periodică "Monitorul Fiscal FISC.MD"

„Acest articol aparține exclusiv P.P. „Monitorul fiscal FISC.md” și este protejat de Legea privind drepturile de autor.
Orice preluare a conținutului se face doar cu indicarea SURSEI și cu LINK ACTIV către pagina articolului”.

8018 vizualizări

Data publicării:

22 Septembrie /2017 11:32

Catalogul tematic

Administrare fiscală

Etichete:

functionar public | functionar fiscal | serviciul fiscal de stat | raspundere

0 comentarii

icon icon icon
icon
icon icon icon icon icon
icon
icon