Conform prevederilor Codului fiscal nr.1163/1997: - prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al Serviciului Fiscal de Stat şi al altor participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a acţiunilor Serviciului Fiscal de Stat şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora. Codul fiscal reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale. Noţiunile şi prevederile prezentului cod se aplică în exclusivitate în limitele relaţiilor fiscale şi ale altor relaţii legate de acestea (art.1); - legislaţia fiscală se compune din prezentul cod şi din alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta. În cazul apariţiei unor discrepanţe între actele normative indicate la alin.(2) şi prevederile prezentului cod, se aplică prevederile codului. Impozitarea se efectuează în baza prezentului cod şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod oficial, şi care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi taxelor (art.3 alin.(1), (3) și (4)); - contribuabil, subiect al impunerii reprezintă persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate (art.5 pct.2)) ; - subiecţi ai impunerii sînt ... persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii, care, pe parcursul perioadei fiscale, obţin venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova (art.13 alin.(1) lit.a)); - obiect al impunerii îl constituie venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, obţinut de persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii (art.14 alin.(1) lit.a)); - în venitul brut se include venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare (art.18 lit.a)); - activitate de întreprinzător, afacere (business) constituie orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit. (art.5 pct.16)); - impozitul pe venit la sursa de plată se reţine, în mod obligatoriu, de către orice persoană (contribuabil) care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap.102 şi activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal conform cap.103 (art.90 alin.(1) lit.a)); -venit sub formă de dobîndă reprezintă orice venit obţinut conform creanţelor de orice fel (indiferent de modul întocmirii), inclusiv veniturile de pe depunerile băneşti, veniturile obţinute în baza unui contract de leasing financiar (art.12 alin.(7)); -fiecare plătitor de dobînzi în folosul persoanelor fizice, menţionat la art.90 din Cod, cu excepţia celor efectuate în folosul întreprinzătorilor individuali şi al gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu 12% din plată (art.89). Subsecvent, în sensul Codului fiscal orice activitate, cu excepția muncii, desfășurată de către o persoană prin care se obține venit se asimilează activității de întreprinzător. Astfel, cu referire la reținerea impozitului pe venit la sursa de plată de către subiecții ce desfășoară activitate profesională în domeniul sănătății, menționăm că la art.90 alin. (1) lit.a) din Cod, sunt specificați expres subiecții care nu rețin impozitul pe venit la sursa de plată, or subiecții ce desfășoară activitate profesională în sectorul justiţiei nu se regăsesc în excepție. Prin urmare, persoanele care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției pot fi atribuite la persoanele specificate la art. 90 alin. (1) din Codul fiscal, asupra cărora se răsfrînge obligația de reținere a impozitului la sursa de plată.

Noțiunea de subdiviziune este stabilită de art. 5 pct. 29) din Codul fiscal și pct. 3 din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul SFS nr. 352/2017, potrivit căreia aceasta constituie o unitate structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia. De asemenea, prevederile art. 161 alin. (8) din Codul fiscal stabilesc obligația contribuabilului de a informa Serviciul Fiscal de Stat despre constituirea subdiviziunii în termen de 60 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune). Procedura de înregistrare a subdiviziunilor contribuabilului este reglementată de Capitolul XI din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor (în continuare – Instrucțiune). Astfel, pct. 104 din Instrucțiune prevede că înregistrarea subdiviziunilor se efectuează pentru contribuabilii care au în componenţa lor subdiviziuni, cel puţin una. Subsecvent, activitatea de antreprenoriat este reglementată de prevederile Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, care determină entitățile care au dreptul în nume propriu să se angajeze în activități de antreprenoriat în Republica Moldova și stabilește condițiile legale, fundamentele organizatorice si economice ale acestei activitati. Astfel, conform prevederilor art. 1 pct. 1) din Legea nr. 845/1992, antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 1270 alin. (1) din Codul civil, prin contract de sublocațiune, locatarul este în drept să dea bunul închiriat în sublocaţiune sau să cesioneze locațiunea numai cu consimțământul locatorului. În cazul sublocaţiunii, locatarul îşi păstrează răspunderea faţă de locator. Astfel, ca și în cazul contractului de locațiune, în cazul sublocațiunii se achită plata pentru chirie (art. 1271 din Codul civil). Reieșind din cele expuse, prestarea serviciilor de sublocațiune în scopul obținerii permanente de venituri constituie obiect al activității de antreprenoriat. Prin urmare, apartamentul luat în locațiune de la persoana fizică pentru a îl oferi ulterior în chirie, în cadrul desfășurării activității de cazare, indiferent de categoria de confort, în hotel, hotel-apartament, motel, vilă turistică, bungalou, pensiune turistică, pensiune agroturistică, camping, sat de vacanţă sau tabără de vacanţă, care se atribuie la secţiunea I a Clasificatorului activităţilor din economia Moldovei, urmează a fi declarat în calitate de subdiviziune, cu tipul „21 – Hotel-apartament”, conform Anexei nr. 14 la Ordinul SFS nr. 352/2017.

În conformitate cu art. 112 alin. (1) din Codul fiscal, subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor și instituţiilor publice, specificate la art.51, exceptând instituţiile de învăţământ publice, este obligat să se înregistreze în calitate de plătitor TVA dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 1,2 mil. lei, cu excepţia livrărilor scutite de TVA fără drept de deducere şi a celor care nu constituie obiect impozabil în conformitate cu art. 95 alin. (2) din Codul fiscal. Subiectul este obligat să anunțe oficial Serviciul Fiscal de Stat, completând formularul respectiv şi să se înregistreze nu mai târziu de ultima zi a lunii în care a avut loc depăşirea. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc depăşirea. Potrivit art. 93 pct. 3) din Codul fiscal, prin noțiunea de livrare de mărfuri se înțelege transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită / cu plată parţială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepţia mijloacelor băneşti, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision. Concomitent, art. 93 pct. 4) din Codul fiscal identifică livrarea (prestarea) de servicii ca activitate de prestare a serviciilor materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional, transmiterea cu plată sau gratuit a drepturilor privind folosirea oricăror mărfuri, obiecte ale proprietăţii industriale şi obiecte ale dreptului de autor şi ale drepturilor conexe; activitate de executare cu plată sau gratuită a lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi a altor lucrări; activitate de prestare a serviciilor de către administratorul fiduciar cumpărătorului şi de către administratorul fiduciar fondatorului administrării fiduciare în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară. Astfel, refacturarea cheltuielilor compensate în esența sa presupune recuperarea cheltuielilor suportate care nu sunt utilizate nemijlocit în activitatea sa de întreprinzător de către entitatea ce efectuează refacturarea lor. Prin urmare, dat fiind faptul că prin refacturarea cheltuielilor se urmărește compensarea costurilor suportate în folosul terților persoane, aceasta nu cade sub incidența noțiunilor de livrare de mărfuri/servicii, care reprezintă o condiție necesară de a fi îndeplinită în scopul aprecieriii obligației de înregistrare ca plătitor a TVA.

Potrivit prevederilor Codului fiscal, subiecți ai impunerii cu impozitul pe venit la capitolele 101, 102 și 103 din Titlu II sunt stabilite persoanele fizice rezidente. Concomitent, potrivit art.89 din Codul fiscal, fiecare plătitor de dobînzi în folosul persoanelor fizice, menţionat la art.90 din Cod, cu excepţia celor efectuate în folosul întreprinzătorilor individuali şi al gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu 12% din plată. Prin urmare, persoana juridică pentru împrumutul primit anterior, urmează să rețină din fiecare dobîndă şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu 12% din fiecare plată efectuată, în folosul persoanelor fizice: - care desfășoară activități profesionale în sectorul justiției și în domeniul sănătății; - care desfășoară activități independente; - care nu practică activitate de întreprinzător; - care desfășoară activități în domeniul achizițiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau a obiectelor regnului vegetal.

În conformitate cu prevederile pct. 17 din Regulamentul cu privire la modul de evidență și sigilare a echipamentelor de casă și de control, aprobat prin Ordinul directorului SFS nr. 632/2020, persoanele fizice ce desfăşoară activităţi independente înregistrează ECC la subdiviziunea SFS în a cărui rază teritorială de deservire îşi are adresa de domiciliu/ reşedinţă.

Modul de înregistrare a echipamentelor de casă și de control este stabilit în Regulamentul cu privire la modul de evidență și sigilare a echipamentelor de casă și de control, aprobat prin Ordinul directorului SFS nr. 632/2020. Astfel, fiscalizarea mașinii de casă și de control/imprimantei fiscale (în continuare MCC/IF) este operație prin care memoria fiscală a MCC/IF devine activă (regim de funcționare a MCC/IF care asigură înregistrarea datelor fiscale în memoria fiscală și transmiterea concomitentă către sistemul informațional al SFS – regim fiscal). Fiscalizarea MCC/IF se face de către centrele de asistență tehnice pentru MCC/IF. La fiscalizerea MCC/IF centrul de asistență tehnică efectuează următoarele acțiuni: a) notifică I.P. „Centrul Tehnologii Informaționale în Finanțe” privind acordarea accesului la adresa IP statică; b) verifică capacitățile funcționale și de transmitere a documentelor emise/generate de MCC/IF (bon de casă emis la fiscalizare, bon de casă/document fiscal, bon de serviciu introducere/extragere de numerar, Raport de închidere zilnică (Raport Z), Raport de verificare (Raport X)) în SIA „Monitorizarea electronică a vânzărilor” imediat după formarea acestora; c) introduce în memoria fiscală a MCC/IF numărul de înregistrare atribuit de Serviciul Fiscal de Stat, cu transmiterea în SIA „Monitorizarea electronică a vânzărilor” a bonului de casă emis de MCC/IF la fiscalizarea acesteia; d) aplică sigiliul de protecție pe carcasa MCC/IF. Fiscalizarea sistemului informatic cu sau fără dispozitive electronice destinate pentru înregistrarea operațiunilor de casă, fără imprimante fiscale (în continuare – sistemul informatic) sau a dispozitivului electronic constă în atribuirea de către subdiviziunea SFS, la înregistrarea sistemului informatic sau dispozitivului electronic a unui număr unic de identificare în Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat (SISFS) pentru transmiterea informației la serverul SFS despre operațiunile de plată efectuate (în continuare procedura de integrare în sistemul informatic „Gateway Fiscal”/sistemul informatic valutar/ Sistemul Informațional Automatizat „Monitorizarea electronică a vânzărilor”). La fiscalizarea sistemul informatic sau a dispozitivului electronic I.P. „Centrul de Tehnologii Informaționale în Finanțe” sau prestatorii serviciilor de plată: a) solicită prin intermediul email de la furnizorul sistemului informatic accesul la modulul de administrare/fiscalizare pentru introducerea numărului de înregistrare a ECC atribuit de SFS şi parola generată de SIA "MEV"; b) introduce în sistemul informatic numărul de înregistrare atribuit de SFS, cu transmiterea în SIA "MEV" a documentului fiscal emis de sistemul informatic la fiscalizarea acestuia; c) verifică capacităţile funcţionale şi de transmitere a documentelor emise/generate de sistemul informatic (document fiscal emis la fiscalizare, bon de casă/document fiscal, bon de serviciu introducere/extragere de numerar, Raport de închidere zilnică (Raport Z), Raport de verificare (Raport X)) în SIA "MEV" imediat după formarea acestora.

Potrivit art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal nr. 1163/1997, contribuabilii sunt obligați să efectueze încasările bănești în numerar prin intermediul echipamentelor de casă şi de control (în continuare – ECC), respectând reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea echipamentelor de casă și de control. Totodată, conform pct. 3 din Regulamentul cu privire la exploatarea echipamentelor de casă şi de control pentru efectuarea decontărilor în numerar şi/sau prin alt instrument de plată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 141/2019, la efectuarea decontărilor băneşti în numerar şi/sau prin alt instrument de plată pentru operaţiunile economice cu plătitorii, contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze echipamentul de casă şi de control, eliberând plătitorilor bonurile de casă/documentele fiscale emise de acesta, sau să transmită în formă electronică la numărul de telefon sau adresa electronică indicată, în cazul prezentării până la momentul achitării de către plătitor a datelor privind numărul de telefon sau adresa electronică. Punctul 2 din același Regulament definește operațiunea economică drept fapt economic care constă în vânzarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, perceperea contravalorilor bunurilor, lucrărilor, serviciilor, perceperea plăţilor fiscale/nefiscale şi a altor încasări. Astfel, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, încasările de numerar a gajului nu sunt scutite de aplicarea ECC. Prin urmare, sumele încasate în numerar de la clienți se vor înregistra în ECC cu emiterea bonului de casă, care se transmite plătitorului.