Conform art. 6911 alin. (2) din Codul fiscal, în prima perioadă fiscală contribuabilul este în drept să diminueze suma impozitului pe venit datorat cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea echipamentului de casă și de control utilizat în activitate, cu excepția persoanelor care au beneficiat de compensarea sumei aferente procurării echipamentului de casă și de control. Totodată, potrivit prevederilor art. 5 pct. 40 echipamentele de casă și de control sunt mașinile de casă și de control cu memorie fiscală, alte sisteme informatice, ce includ dispozitive electronice (de tip terminal de plată în numerar, aparat de schimb valutar, precum și altele ce dispun de un program de aplicație dedicat și identificabil) cu funcții de mașini de casă și de control, destinate pentru înregistrarea operațiunilor de casă (în numerar), păstrarea, imprimarea, criptarea și transmiterea la serverul Serviciului Fiscal de Stat a informației financiare gestionate, care asigură protecția algoritmelor de lucru și a datelor înregistrate de modificarea nesancționată. Astfel, în prima perioadă fiscală contribuabilul este în drept să diminueze suma impozitului pe venit datorat doar cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea echipamentului de casă și de control utilizat în activitate. Cheltuielile suportate aferent procurării serviciilor de deservire a echipamentului sau a materialelor consumabile (sigiliilor, registrelor, hârtiei etc.) nu se va include în suma cheltuielilor cu care urmează a fi diminuat impozitul pe venit. Prin urmare, la completarea cererii de înregistrare/actualizare a datelor/încetare a activității pentru persoanele ce desfășoară activitate independentă (OMF nr. 2/2017), la pct. 2.3 se vor indica doar cheltuielile suportate pentru procurarea ECC.

Contribuabilii pot vizualiza Registrul unic al echipamentelor de casă și de control pe pagina-web a Serviciului Fiscal de Stat https://sfs.md/ro/catalogul-datelor-deschise/viii-control-fiscal și pe portalul https://mev.sfs.md.

În conformitate cu art. 542 alin. (1) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul determinat conform contabilității financiare, obținut în perioada fiscală de declarare, cu excepția veniturilor prevăzute la art.20 din Codul fiscal, micșorat cu valoarea returului de marfă sau a discontului (reducerii) în perioada fiscală în care a avut loc returul de marfă (s-a acordat discontul), inclusiv în cazul în care vînzarea mărfurilor respective a avut loc în perioadele fiscale precedente (art. 542 alin. (2) din Codul fiscal). Prin perioadă fiscală se înţelege anul calendaristic la a cărui încheiere se determină venitul (art. 541/1 alin.(1) Codul fiscal). Constatarea veniturilor conform contabilității financiare se asigură în conformitate cu prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.118/2013. Potrivit SNC ,,Venituri”, veniturile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia creşterilor legate de contribuţiile proprietarilor. Veniturile din vînzarea produselor şi mărfurilor se recunosc în momentul în care sînt îndeplinite simultan condiţiile stabilite de pct. 12 din SNC ,,Venituri”. Astfel, venitul impozabil pentru subiecții sectorului întreprinderilor mici și mijlocii constituie venitul determinat conform contabilității financiare cu aplicarea prevederilor SNC. Cоnform pct.4 al SNC ,,Diferențe de curs valutar și de sume”, elemente monetare rерrеzintă active și datorii ехрrimаtе în valută străină саrе urmează a fi încasate/achitate. La întocmirea situaţiilor financiare elementele monetare în valută străină (numerarul, creanţele şi datoriile, cu excepţia avansurilor acordate şi primite pentru procurări/livrări de active şi servicii, investiţiile financiare, cu excepţia acţiunilor şi cotelor părţi etc.) se recalculează prin aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc la data raportării (pct.11). Diferențele de сurs valutar fаvorabile și nefavorabile саrе араr са rezultatul rесаlсulării la data rароrtării а elementelor monetare se recunosc са venituri și cheltuieli curente și se contabilizează în conformitate cu prevederile pct. 9 și 10 din standardul menționat. Potrivit pct. 4 din SNC ”Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare” data raportării este ultima zi a perioadei de gestiune pentru care se întocmesc situaţiile financiare. Suplimentar, comunicăm că modul de aplicare a regimului fiscal al agenţilor economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, stabilit în Capitolul 71 din Titlul II al Codului fiscal, nu presupune ajustarea cheltuielilor. Astfel, agenții economici urmează să includă în obiectul imрunerii veniturile determinate соnform contabilității financiare, la data raportării (ultima zi a perioadei de gestiune pentru care se întocmesc situaţiile financiare).

Potrivit prevederilor art. 541 alin.(1) din Codul fiscal, subiecţi ai impunerii ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sînt agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct. 70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de 60% din venitul din vînzări. În corespundere cu prevederile alin. (31) din articolul menționat, agenţii economici menţionaţi la alin.(1) care, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de T.V.A. fără drept de deducere în mărime ce depăşeşte 1,2 milioane de lei, aplică regimul de impozitare în modul general stabilit. Astfel, subiecţii impunerii ai sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, care conform situației din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din livrări scutite de T.V.A. fără drept de deducere în mărime ce depășește 1,2 milioane de lei, au obligația aplicării regimului general de impozitare (12%), începând cu următoarea perioadă fiscală.

În conformitate cu prevederile pct. 51 din Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11.07.2018, la cheltuieli de reprezentanţă, ce ţin de activitatea de întreprinzător a entităţii se raportează doar cheltuielile suportate pentru primirea delegaţiilor, atît în Republica Moldova, cît şi în afara Republicii Moldova, ce contribuie la buna desfăşurare a activităţii de întreprinzător şi includ: 1) cheltuielile pentru primirea oficială a delegaţiilor, inclusiv a celor străine, pentru încheierea diverselor acorduri, contracte etc.; 2) cheltuielile pentru frecventarea manifestărilor culturale şi reprezentaţiilor teatralizate în procesul de negocieri ale unor acorduri în scop antreprenorial; 3) cheltuielile de transport în timpul primirii delegaţiilor conform programului stabilit; 4) cheltuielile pentru achitarea serviciilor traducătorilor neîncadraţi în personalul întreprinderii; 5) cheltuielile pentru trataţii în timpul şi locul unde decurg negocierile de afaceri şi manifestările culturale respective; 6) сadouri/suvenire în mărimea ce nu depăşeşte 2% din suma scutirii personale anuale, pentru fiecare persoană, primită în delegaţie/deplasare realizată conform programului. Astfel, conform prevederilor Hotărîrii menţionate, cheltuielile privind cazarea şi alimentarea persoanelor nerezidente nu se atribuie la cheltuieli de reprezentanţă .

Proprietatea privată (terenul) nefolosită în activitatea de întreprinzător, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, se consideră activ de capital. Totodată, potrivit art. 18 lit. e) din Codul fiscal, creșterea de capital definită la art. 40 alin.(7) reprezintă sursă de venit impozabilă care se include în venitul brut. Conform prevederilor art.40 alin.(1) din Codul fiscal, mărimea creșterii sau pierderii de capital provenite din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a activelor de capital este egală cu diferența dintre suma încasată (venitul obținut) și baza valorică a acestor active. Lista documentelor confirmative ce reprezintă temei pentru confirmarea bazei valorice a activelor de capital este aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.40 din 6 februarie 2018. Astfel, în dependență de modul în care activul de capital a fost dobîndit baza valorică se va confirma prin documentele corespunzătoare. În cazul lipsei documentelor de confirmare a activelor de capital, baza valorică a acestora va constitui zero. Totodată, potrivit art.9 din Legea nr.354/2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, bunurile imobile se pot forma prin separare, divizare, comasare, combinare sau reparcelare a bunurilor imobile înregistrate în Registrul bunurilor imobile. Conform art.10 alin.(2) din Legea menționată supra, înregistrarea bunului imobil format prin separare şi a drepturilor asupra lui se face în temeiul actului ce confirmă drepturile asupra bunului imobil iniţial, al deciziei de formare a bunului imobil la care se anexează planurile geometrice ale bunurilor imobile nou-format. Prin urmare, baza valorică a terenului separat se va calcula proporțional suprafeței bunului, în temeiul actului ce confirmă drepturile asupra bunului imobil inițial. Astfel, suma creşterii de capital în perioada fiscală se calculează în mărime de 50% din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul perioadei fiscale (la art. 40 alin. (7) din Codul fiscal). Prin urmare, la înstrăinarea terenului, persoanele fizice–cetățeni, vor calcula impozitul pe venit, ținând cont de suma impozabila a creșterii de capital, cu aplicarea cotei prevăzute în art.15 lit.a) din Codul fiscal.

În temeiul art. 24 alin. (1) şi (3) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a agenţilor economici este posibilă în limitele stabilite de Guvern. Totodată, potrivit pct.29 lit. d) din Regulamentul cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.10/2012, salariatului delegat i se restituie, potrivit documentelor primare prezentate de el, cheltuielile pentru asigurarea medicală obligatorie în străinătate. Astfel, dat fiind faptul că nici Codul fiscal, nici Regulamentul nominalizat nu specifică o careva restricție în ceea ce ține de mărimea cheltuielilor ce urmează a fi deduse și nici necesitatea determinării unui cuantum procentual aferent aflării persoanei delegate în interes de serviciu peste hotarele țării, cheltuielile restituite salariatului vor fi permise la deducere în cuantum întreg în perioada fiscală, în care persoana s-a aflat în deplasare.