Inspectoratul Fiscal Principal de Stat reaminteşte contribuabililor că data de 15 octombrie 2013 este ultima zi, prevăzută de legislaţia în vigoare, în care contribuabilii pot achita cea de-a doua parte a impozitului pe bunurile imobiliare şi impozitului funciar, aferente perioadei fiscale a anului 2013, fără aplicarea penalităţilor.

Întru asigurarea unei administrări fiscale eficiente, Serviciul Fiscal de Stat utilizează mai multe forme și metode de interacțiune cu contribuabilii. Începând cu 1 martie 2015, inspectoratele fiscale de stat pe mun. Chișinău, pe mun. Bălți și pe raioanele Criuleni, Ocnița și Cahul vor asigura activitatea funcționarilor fiscali în sectoare de administrare fiscală, în calitate de proiecte-pilot.

În același timp, în conformitate cu anexa la Titlul VII al Codului Fiscal, baza impozabilă a obiectului impunerii cu taxa pentru amenajarea teritoriului îl constituie numărul mediu scriptic trimestrial al salariaţilor şi/sau fondatorii întreprinderilor, în cazul în care aceştia activează în întreprinderile fondate, însă nu sînt incluşi în efectivul trimestrial de salariaţi. În legătură cu redacțiile sus-expuse referitoare la articolul 291 din Codul Fiscal, solicităm să ne explicați care este baza de impozitare aferentă taxei pentru amenajarea teritoriului?

Subiecţii impunerii cu T.V.A. care nu întrunesc condiţiile enumerate la art. 1181 din Codul fiscal nu sînt obligaţi să înregistreze facturile fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale.

În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare – CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Autorităţile administraţiei publice locale, reieşind din prevederile art. 297 al CF, poate, concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, să aplice toate sau numai o parte din taxele locale, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale.

După cum am menţionat în articolul precedent, agenţii economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii întocmesc dări de seamă, aferente impozitului pe venit, altele decît Declaraţia cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN 12), forma şi instrucţiunile de completare a cărora sunt plasate pe pagina web a SFS (fisc.md / contribuabili / formulare / impozit pe venit pentru alte categorii de contribuabili). În prezentul articol me-am propus examinarea unui exemplu convenţional privind calcularea impozitului pe venit din activitatea operaţională (în continuare IVAO) şi modul de completare a Dării de seamă privind impozitul pe venitul din activitatea operaţională (Forma IVAO).

Dacă e să ne referim, în general, la aprecierea obligaţiilor aferente T.V.A., din start trebuie de menţionat că, partea socială, potrivit Legii privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 din 14.06.2007 (Monitorul Oficial nr. 127-130/548 din 17.08.2007), reprezintă o fracţiune din capitalul social al societăţii al cărei cuantum se stabileşte în funcţie de cuantumul aportului şi include toate drepturile şi obligaţiile asociatului. Partea socială este indivizibilă, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Potrivit prevederilor art. 95 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, obiect al impunerii cu T.V.A. îl constituie livrarea mărfurilor şi serviciilor de către subiecţii impunerii, care reprezintă rezultatul activităţii de întreprinzător în Republica Moldova.

La 23 aprilie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, care reglementează activitățile în domeniul comerțului interior, precum şi competențele autorităților administrației publice locale în acest domeniu. Astfel, în conformitate cu art. 14 din Legea respectivă, desfăşurarea activității de comerț se autorizează de către autoritatea administrației publice locale. Totodată, conform Nomenclatorului unităților comerciale care desfăşoară comerț cu amănuntul, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011, în clasificația unităților comerciale cu amănuntul se defineşte doar noțiunea de „hală”, pentru care cadrul legislativ existent nu specifică careva reguli. Aceasta creează incertitudini, deoarece nu este clar dacă la „hală” pot fi atribuite doar locurile pentru comerț, oferite comercianților de sub acoperişul comun sau şi locurile pentru comerț amplasate sub acoperiş individual. În acelaşi timp, noțiunea de „piață” în Nomenclatorul respectiv lipseşte. Cu toate acestea, comercianților li se creează aceleaşi condiții – atît pentru desfăşurarea comerțului în piață, cît şi în hală.

Pentru achitarea faţă de furnizori, Asociaţia de locatari s-a obligat să compenseze toate cheltuielile întreprinderii, conform acordului. Compensarea cheltuielilor întreprinderii constituie venit din desfăşurarea activităţii operaţionale?

Procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de acordare a înlesnirilor fiscale, sunt determinate prin Titlul VII al Codului fiscal. În conformitate cu prevederile art. 288 alin. 1) al Codului fiscal (în continuare — CF), taxa locală este o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-teritoriale. Taxele locale, potrivit art. 297 alin.(3) al CF, se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea administraţiei publice locale concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale. Conform modificărilor şi completărilor realizate în Titlul VII din CF, prin Legea nr. 267 din 23.12.2011 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”, începînd cu 13 ianuarie 2012, în lista taxelor locale, care pot fi aplicate de către autorităţile deliberative a administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, este inclusă şi taxa de la posesorii unităţilor de transport (în continuare-taxa).

Pentru ca populația să beneficieze de date concrete și corecte și intru stimularea conformării benevole a obligațiilor fiscale, SFS invită, în fiecare luna, reprezentanții mass-media prin intermediul cărora comunică societății despre ultimele evenimente și noutăți din sistemul administrării fiscale.

În legătură cu aceasta, apar următoarele întrebări: 1) Începînd cu care perioadă fiscală urmează a fi aplicate aceste completări, operate în Codul fiscal? 2) Rezultă din aceste completări că pentru bunurile imobiliare, subiecți ai impunerii asupra cărora apar gospodăriile țărăneşti (de fermier), obligațiile de calculare a impozitului şi de prezentare a dării de seamă se pune în sarcina serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale? 1) În conformitate cu modificările şi completările realizate prin Legea nr. 267 din 23.12.2011,

Tema principală a ediției de față cuprinde subiectul impozitării veniturilor nerezidenților, aceasta fiind reflectată de mai mulți autori în diferite rubrici ale revistei Astfel, în rubrica Impozitarea nerezidenților urmăriți materialul Anastasiei Certan, șef al Direcției generale politică şi legislație fiscală şi vamală, Ministerul Finanțelor.

Scutirile de plata taxelor locale sunt prevăzute de Capitolul 4 al Titlului VII din Codul Fiscal. Scutirile de la plata taxelor locale, prevăzute expres de Codul Fiscal, sunt specificate în art. 295 din Codul Fiscal. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 295 din Codul Fiscal, autorităţile administraţiei publice locale sunt în drept, dacă efectuează concomitent modificările corespunzătoare în bugetul unităţii administrativ-teritoriale, să acorde subiecţilor impunerii scutiri în plus la cele enumerate la art. 295 din Codul Fiscal. Producătorii şi difuzorii de publicitate socială şi de publicitate plasată pe trimiterile oştale, în conformitate cu prevederile art. 295 lit. e) din Codul Fiscal, sunt scutiţi de plata taxei de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei). Prin urmare, scutirea menţionată nu poate fi aplicată subiecţilor impunerii cu taxa pentru dispozitivele publicitare.

Înregistrarea și evidența fiscală a subdiviziunilor și a obiectelor impozabile reprezintă o zonă sensibilă în administrarea fiscală atît pentru contribuabili, cît și pentru funcționarii fiscali și care, în cazul tratării neconforme, sub riscul aplicării sancțiunii reglementate de art. 255 din CF, poate aduce disensiuni, inclusiv disensiuni supuse examinării pe cale judiciară.

Ţinînd cont de faptul, că Consiliul Municipal Chişinău a adoptat Decizia nr. 3/2 „Cu privire la stabilirea şi punerea în aplicare a taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pe teritoriul municipiului Chişinău” la 29 martie 2013, ar fi oare corect ca taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială pentru trimestrul I a anului 2013 să fie calculată conform cotelor taxei aplicabile în anul 2012? În cazul în care întreprinderea deţine, conform autorizaţiei de funcţionare, un centru comercial (inclusiv un supermagazin, 4 magazine industriale, o cafenea, 2 baruri, 3 săli de agrement), cu suprafaţa comercială 4 000 m2, taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială urmează să fie calculată: reieşind din calculul 15 lei/m2 la suprafaţa de 4 000 m2? saureieşind din calculul 15 lei/m2 la suprafaţa de 4 000 m2, la care urmează a fi calculată suplimentar şi taxa pentru celelalte obiecte amplasate în cadrul centrului comercial (supermagazin, cafenea, baruri, etc.)?

În conformitate cu art. 95 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic nu constituie obiect al impunerii cu T.V.A. Potrivit art. 69 alin. (1) din Codul civil, persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare. Totodată, art. 70 alin. (4) din Codul civil stabileşte că, în cazul separării, o parte din drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă), în corespundere cu bilanţul de repartiţie.

Contabilitatea financiară şi fiscală aferentă contractelor de construcţii se ţine conform prevederilor Standardului Naţional de Contabilitate „Contracte de construcţii”, elaborat în baza IAS 11 „Contracte de construcţie” (în continuare Standard), Codului fiscal, Planului de conturi contabile şi alte acte normative în vigoare. Conform noţiunii utilizate în standard „Contract de construcţie” reprezintă contractul încheiat între beneficiar şi antreprenor pentru construirea, reparaţia, modernizarea şi reconstruirea unui activ sau a unui grup de active, care ca proiectare, tehnologie şi funcţionare sau destinaţie sînt interconexate şi interdependente.

Reieşind din faptul că la aplicarea prevederilor art. 2 alin. (2) şi art. 13 al Legii nr. 231 din 23.09.2010 „Cu privire la comerțul interior” au apărut neclarități în ceea ce ține de obligativitatea dispunerii de autorizație de funcționare a unităților comerciale, eliberate de autoritatea publică locală, de către agenții economici care practică activitatea de acordare a serviciilor de taxi, solicităm explicații în partea ce ține de necesitatea dispunerii de această autorizație prin prisma art. 2 alin. (2) al Legii menționate, care stipulează: „În sensul prezentei legi, activitățile de comerț cu produse alimentare, nealimentare şi serviciile aferente private şi asigurarea unei surse de venit.

Proiectul Legii privind declararea averii, intereselor personale, conflictelor de interese și cadourilor de către persoanele cu funcții de demnitate publică, judecători, procurori, funcționari publici și unele persoane cu funcții de conducere a fost plasat de Ministerul Justiției pentru consultări pe site particip.gov.md.