Situaţiile în care se realizează anularea statutului de plătitor al T.V.A. sunt enumerate în art. 113 din Codul Fiscal. În alineatul (2) al articolului 113 din CF sunt stabilite cazurile în care Serviciul Fiscal de Stat este în drept de a anula înregistrarea subiectului impunerii cu T.V.A.

Darea în locaţiune a bunurilor imobile de către persoanele fizice ce nu practică activitate de întreprinzător (în continuare – locator) altor persoane fizice similare (în continuare – locatar) are o răspîndire mai accentuată în municipiile republicii, în special, în mun. Chişinău. Cu toate că, aparent, mecanismul de impozitare a veniturilor din locaţiune este destul de clar descris, mai este loc de îmbunătăţire, atît din punct de vedere al administrării fiscale, cît şi al conformării prevederilor mecanismului în cauză. Baza normativă actuală conţine reglementări exprese în art. 901 alin. (34) al Codului fiscal.

Corespunzător legislaţiei fiscale, proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova şi deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune şi/sau de folosinţă) asupra bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova ce se află în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale — au obligaţiunea de a achita impozitul imobiliar.

În conformitate cu prevederile Legii cu privire la comerțul interior nr. 231 din 23.09.2010, produsele şi serviciile se comercializează pe teritoriul Republicii Moldova la preţuri libere de vînzare, cu excepţia preţurilor/tarifelor reglementate de către stat. Preţul la comercializarea produselor/serviciilor social importante de primă necesitate, a căror listă reflectă comportamentul consumatorilor din păturile social vulnerabile, se aprobă de către Guvern şi se reglementează prin limitarea rentabilităţii la producere şi/sau a adaosului comercial la vînzarea acestora.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din CF, dacă un tratat internaţional care reglementează impozitarea sau include norme ce reglementează impozitarea, la care Republica Moldova este parte, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele prevăzute de legislaţia fiscală, se aplică regulile şi prevederile tratatului internaţional.

Potrivit art. 12 alin. (1) din CF, royalty (redevenţă) reprezintă plăţi de orice natură primite în calitate de recompensă pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a oricărui drept de autor şi/sau a drepturilor conexe, inclusiv asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filme de cinema şi filme sau benzi pentru televiziune sau radiodifuziune, a oricărui brevet de invenţie, marcă comercială, design sau model, plan, produs soft, formulă secretă sau proces, pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a informaţiei referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

Scopul evenimentului a fost de a discuta despre posibilele modalităţi de aplicare a unei abordări comune şi uniforme faţă de convenţii fiscale, prin utilizarea de studii de caz reale din statele administraţiilor fiscale IOTA care au fost soluţionate de curînd, bazate pe articole concrete din Modelul Convenției pentru evitarea dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCDE) al convenţiei fiscale, precum şi de a face schimb de experienţă, de bune practici aplicate în ţările participante şi de a lucra la unele abordări generale pe situaţii standarde privind aplicarea convenţiilor fiscale.

O companie, care comercializează produsele industriale, a primit o solicitare de a încheia un contract de vînzare-cumpărare a produselor sale, cu scopul implementării proiectului inclus în Lista proiectelor de asistenţă tehnică în derulare, care cad sub incidenţa tratatelor internaţionale pentru aplicarea scutirilor la impozitul pe venit, accize, taxe vamale, precum şi aplicarea cotei zero a T.V.A. pentru mărfurile şi serviciile destinate acestora (anexa nr. 1 la HG nr. 246 din 08.04.2010). Pornind de la cele menţionate şi avînd în vedere prevederile art. 104 lit. c1) din CF, solicităm respectuos să ne informaţi despre posibilitatea trecerii în cont a T.V.A. Sau în acest caz, T.V.A. aferentă acestor procurări urmează să fie atribuită la cheltuielile perioadei? În conformitate cu art. 102 alin. (1) din CF, în cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A., li se permite trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată furnizorilor plătitori ai T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător.

IFS teritoriale Direcţia administrarea contribuabililor mari Cu privire la aplicarea T.V.A. la restituirea grîului alimentar eliberat din rezervele materiale de stat potrivit Hotărîrii Guvernului nr.113 din 02.03. 2011 Conform Hotărîrii Guvernului nr. 113 din 2 martie 2011 cu privire la eliberarea grîului alimentar din rezervele materiale de stat (Monitorul Oficial nr. 31-36/140 din 04.03.2011), Agenţia Rezerve Materiale este autorizată să elibereze din rezervele materiale de stat grîu alimentar întreprinderilor de panificaţie, iar beneficiarii finali vor efectua restituirea grîului alimentar pînă la 01.09.2011.

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Art. 1. Bugetul de stat pe anul 2014 se aprobă la venituri în sumă de 25 814 830,3 mii de lei şi la cheltuieli în sumă de 28 217 863,5 mii de lei, cu un deficit în sumă de 2 403 033,2 mii de lei.

În cadrul executării a fost aplicat sechestrul pe mai multe bunuri mobile ale debitorului. Bunurile au fost scoase la licitaţie de mai multe ori, dar nu au fost vîndute. Conform Codului de executare, Creditorul are dreptul de a prelua bunurile, care nu s-au vîndut la licitaţie, în contul stingerii datoriei. Noi am solicitat transmiterea acestor bunuri in proprietatea noastră, în contul stingerii datoriei. În Codul de executare se stabileşte că bunurile sunt transmise prin emiterea unei încheieri şi întocmirea unui proces verbal de transmitere a bunurilor, în contul stingerii datoriei. Totodată, în temeiul Legii contabilităţii, faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare – factura sau factura fiscală, după caz. Prin urmare, la transmiterea bunurilor de către executorul judecătoresc, in contul stingerii datoriei, de ce document trebuie să fie însoţite aceste bunuri?

„SIA „e-Factura” este unul dintre cele mai solicitate servicii guvernamentale, fiind lansat la 11.02.2014 de Guvernul Republicii Moldova în parteneriat cu Serviciul Fiscal de Stat, cu suportul IP „Centrul de Guvernare Electronică” şi al Î.S. „Fiscservinform”. În 5 luni de la implementare, acest serviciu a fost accesat de 1 250 de companii (1 508 utilizatori unici). În perioada de referință au fost generate 5 006 de facturi, cu valoarea totală de 78 979 859,67 lei, inclusiv T.V.A.

În această activitate agentul economic „X” apare ca prestator de servicii de intermediere între comercianţii care expun ofertele respective şi persoanele fizice, contra unei remuneraţii (comision/voucher), achitate prin intermediul terminalelor sau intermediul instituţiilor bancare, în temeiul cărora ulterior persoanele fizice pot procura mărfurile/ beneficia de serviciile expuse cu reducere de preţ. În legătură cu schimbările din anul 2013 la taxele locale, realizate prin Decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 3/2 din 29.03.2013 „Cu privire la stabilirea şi punerea în aplicare a taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială”, solicităm să vă expuneţi asupra faptului dacă pentru genul respectiv de activitate urmează a se calcula şi achita taxa pentru unităţile de comerţ şi/sau de prestări servicii de deservire socială?

În conformitate cu art. 104 lit. c1) din Codul fiscal cota zero a T.V.A. se aplică la importul şi/sau livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate:

În conformitate cu prevederile art.1011 alin.(1) din Codul fiscal, subiecţii impozabili care, începînd cu 1 ianuarie 2012, efectuează investiţii (cheltuieli) capitale, cu excepţia investiţiilor (cheltuielilor) capitale în clădiri şi în mijloace de transport (de la poziţiile tarifare 870321, 870322, 870323, 870324, 870331, 870332, 870333), şi sînt înregistraţi în calitate de plătitori de TVA, beneficiază de dreptul la restituirea TVA aferent acestor investiţii.

În conformitate cu dispozițiile art. 108, alin. (1) din CF, data obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării. Data livrării se consideră data predării mărfurilor, prestării serviciilor, cu excepţia cazurilor stipulate la alin.(5), (6) şi (7) din articolul menționat. În acest context, alin. (5) stabilește că data obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării. Dacă plata este primită pînă la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data primirii plăţii.

La data de 13.03.2013, SRL „M..M..” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS mun. Chișinău cu privire la anularea actului administrativ. În motivarea acțiunii reclamantul SRL „M..M..” a indicat că, la data de 04 ianuarie 2013, în baza deciziei privind inițierea controlului fiscal nr. 11063 din 28.12.2012, pîrîtul a efectuat un control fiscal cameral prin metoda verificării tematice, privind corectitudinea trecerii în cont a sumelor T.V.A. aferente procurărilor înregistrate în luna septembrie 2012 de la „R...-C...” SRL, în urma căruia s-a stabilit diminuarea T.V.A. în sumă de 195 913 lei.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a elaborat proiectul Ordinului „Privind modificarea şi completarea Ordinului IFPS nr. 16 din 14.01.2013 2013 ,,Cu privire la stabilirea modului, structurii şi termenelor de prezentare a informaţiei de către subiecţii nominalizaţi în art. 22611 din Codul fiscal”

Odată cu intrarea în vigoare a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 324 din 23.12.2013 (publicată în MO nr. 320-321 din 31.12.2013), au fost operate modificări la art. 20 lit. y1) din CF.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) al Legii nr. 135-XVI din 14.06.2007 „Privind societăţile cu răspundere limitată”, reprezentanţa este o subdiviziune separată a societăţii, care este situată în afara sediului societăţii, reprezintă şi apără interesele ei şi nu este în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător. Astfel, reprezentanţa persoanei juridice străine îndeplineşte doar o condiţie din art. 290 alin. (1) al Codului fiscal, deoarece are bază impozabilă, însă nu şi calitatea de întreprinzător. În această ordine de idei, este sau nu reprezentanţa străină subiect al impunerii cu taxa pentru amenajarea teritoriului, respectiv, are sau nu obligaţia de a achita aceasta taxa pentru amenajarea teritoriului?