11
08 2016
14445

Modul de calcul al drepturilor salariale 3. Structura salariului

În sistemul tarifar şi sistemele netarifare potrivit art. 4 al Legii salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002 salariul include:

  • salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei);
  • salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază);
  • alte plăţi de stimulare şi compensare.


Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi salarii ale funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi competenţei salariatului, calităţii, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi complexităţii lor.

Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie — şi luîndu-se în considerare vechimea în muncă.

Rodica Cușmăunsă

Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.

Sursa de plată a salariului pentru angajaţii din sectorul real o constituie o parte din venitul obţinut din activitatea economică a unităţii.

Statul reglementează retribuirea muncii salariaţilor din unităţi, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, prin stabilirea mărimii salariului minim pe ţară, cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real, şi salariului tarifar pentru categoria I de salarizare a salariaţilor din sectorul bugetar, altor norme şi garanţii de stat, prin stabilirea sistemului şi condiţiilor de salarizare a salariaţilor din instituţiile şi organizaţiile finanţate de la buget, prin reglarea fondurilor de salarizare a salariaţilor din întreprinderile monopoliste.

Stela Caraman
Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se stabileşte de Guvern după consultarea partenerilor sociali. Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se reexaminează anual, în funcţie de creşterea sumară anuală a indicelui preţurilor de consum şi a ratei de creştere a productivităţii muncii la nivel naţional.

Potrivit HG nr. 488 din 20.04.16 începînd cu 1 mai 2016, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizații, instituții cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare juridică, în continuare – unități), se stabilește în mărime de 12,43 lei pe oră, sau 2 100 lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună.

Salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare), ca normativ ce determină nivelul retribuirii muncii salariaţilor pentru o perioadă concretă de timp, se stabileşte:

  1. în sectorul bugetar – prin lege, în mărime egală sau care depăşeşte cuantumul salariului minim pe ţară;
  2. în anumite ramuri ale sectorului real – prin negociere, în convenţiile colective la nivel ramural, iar pentru salariaţii din unităţile cu autonomie financiară din ramurile respective – prin negociere, în contractul colectiv de muncă al unităţii, în mărime nu mai mică decît cuantumul stabilit de convenţia colectivă la nivel ramural.


Salariul tarifar pentru categoria I de calificare la nivel de ramură sau de unitate se reexaminează în funcţie de condiţiile economice concrete ale ramurii sau în funcţie de posibilităţile financiare ale unităţii. Totodată, cuantumul lunar total al salariului unui angajat, calculat în baza sistemului tarifar de salarizare, nu poate fi mai mic decît cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit de Guvern.

Coeficienţii de complexitate care pot fi aplicaţi la stabilirea salariului tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare) pe tipurile de lucrări şi ramuri ale economiei naţionale, sunt prevăzuţi în anexa nr. 3 al HG cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară nr. 743 din 11.06.2002.

Coeficienţii de complexitate nu sînt obligatorii, ei avînd caracter orientativ în procesul negocierilor privind stabilirea salariului tarifar pentru categoria I de calificare la nivel de ramură sau de unitate economică.

HG cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară nr. 743 din 11.06.2002 prevede:

  • reţeaua tarifară recomandată pentru muncitorii din unităţile cu autonomie financiară;
  • categoriile de salarizare ale reţelei tarifare unice de salarizare (RTUS) a angajaţilor, recomandate pentru personalul de conducere, de specialitate şi de execuţie din unităţile cu autonomie financiară;
  • coeficienţii de complexitate recomandaţi la stabilirea salariului tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare) pe tipuri de lucrări şi ramuri ale economiei naţionale;
  • coeficienţii de multiplicitate recomandaţi pentru stabilirea salariilor de funcţie ale personalului încadrat în unităţi ce nu aplică sisteme de salarizare bazate pe reţeaua tarifară unică de salarizare;
  • categoriile de calificare şi condiţiile de salarizare pentru muncitorii din transportul auto din unităţile cu autonomie financiară.


Extras din Reţeaua tarifară recomandată pentru muncitorii din unităţile cu autonomie financiară





Totodată, la stabilirea reţelei tarifare concrete se va urmări ca pentru fiecare categorie următoare coeficientul tarifar să fie în mod obligator mai mare decît cel stabilit pentru categoria anterioară, cu asigurarea unei creşteri egale sau proporţionale de la categorie la categorie.

Diferenţierea salariilor tarifare se efectuează în funcţie de formele de salarizare (în acord sau pe unitate de timp) şi domeniul de activitate.

Salariile tarifare orare sau lunare pentru celelalte categorii de calificare se stabilesc prin înmulţirea salariului tarifar orar sau lunar (pentru categoria I de calificare) la coeficientul tarifar respectiv.

Muncitorilor de înaltă calificare, angajaţi la lucrări deosebit de importante şi de o extremă răspundere, li se pot stabili salarii tarifare majorate de la 50 pînă la 100 procente faţă de salariul tarifar cuvenit conform categoriei de calificare deţinute.
Salariile tarifare lunare se determină prin înmulţirea salariilor tarifare orare la 169 ore.

1.Actele normative în vigoare, care reglementează modul de calcul al drepturilor salariale
2. Forme de retribuie a muncii în RM
4. Salarizarea pentru condiţii speciale de muncă

Notă: Oferit de PROACTIV în baza seminarului din data de 23 iunie la subiectul Calculul și contabilizarea salariului.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.