11
08 2016
12867

Modul de calcul al drepturilor salariale 4. Salarizarea pentru condiţii speciale de muncă

Retribuirea muncii în caz de efectuare a lucrărilor de diversă calificare

Articolul 153 al Codului Muncii prevede că:

La efectuarea lucrărilor de diferite categorii de calificare, lucrul salariaţilor remuneraţi pe unitate de timp este retribuit după munca de calificare mai înaltă.

Munca salariaţilor remuneraţi în acord este retribuită conform tarifelor lucrării efectuate. În cazurile cînd, în legătură cu specificul de producţie, salariaţii care lucrează în acord sînt nevoiţi să efectueze lucrări tarificate la un nivel inferior în raport cu categoriile de calificare ce le-au fost acordate, angajatorul este obligat să le plătească diferenţa dintre categoriile de calificare.

Norma cu privire la plata diferenţei dintre categoriile de calificare prevăzută la alin. (2) nu se aplică în cazurile cînd, în virtutea specificului de producţie, efectuarea lucrărilor de diversă calificare ţine de obligaţiile permanente ale salariatului.

Retribuirea muncii în caz de cumulare a profesiilor (funcţiilor) şi de îndeplinire a obligaţiilor de muncă ale salariaţilor temporar absenţi

Articolul 156 al Codului Muncii prevede că:

Salariaţilor care, în afară de munca lor de bază, stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinesc, la aceeaşi unitate, o muncă suplimentară într-o altă profesie (funcţie) sau obligaţiile de muncă ale unui salariat temporar absent, fără a fi scutiţi de munca lor de bază (în limitele duratei normale a timpului de muncă stabilite de prezentul cod), li se plăteşte un spor pentru cumularea de profesii (funcţii) sau pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă ale salariatului temporar absent.

Rodica Cușmăunsă
Cuantumul sporurilor pentru cumularea de profesii (funcţii) se stabileşte de părţile contractului individual de muncă, dar nu poate fi mai mic decît 50 la sută din salariul tarifar (salariul funcţiei) al profesiei (funcţiei) cumulate. Plata sporului pentru cumularea de profesii (funcţii) se efectuează fără restricţii, în limitele mijloacelor destinate retribuirii muncii.

Retribuirea muncii suplimentare

Articolul 157 al Codului Muncii prevede că:

În cazul retribuirii muncii pe unitate de timp, munca suplimentară (art.104), pentru primele două ore, se retribuie în mărime de cel puţin 1,5 salarii de bază stabilite salariatului pe unitate de timp, iar pentru orele următoare — cel puţin în mărime dublă.

În cazul retribuirii muncii în acord cu aplicarea sistemului tarifar de salarizare, pentru munca suplimentară se plăteşte un adaos de cel puţin 50 la sută din salariul tarifar al salariatului de categoria respectivă, remunerat pe unitate de timp pentru primele 2 ore, şi în mărime de cel puţin 100 la sută din acest salariu tarifar – pentru orele următoare, iar cu aplicarea sistemelor netarifare de salarizare – de 50 la sută pentru primele 2 ore şi, respectiv, 100 la sută din cuantumul minim garantat al salariului pe unitate de timp în sectorul real – pentru orele următoare.

Compensarea muncii suplimentare cu timp liber nu se admite.

Compensaţia pentru munca prestată în zilele de repaus şi în cele de sărbătoare nelucrătoare

Articolul 158 al Codului Muncii prevede că:

Cu condiţia plăţii salariului mediu conform art.111 alin.(1), munca prestată în zilele de repaus şi în cele de sărbătoare nelucrătoare este retribuită:
  1. salariaţilor care lucrează în acord — cel puţin în mărime dublă a tarifului în acord;
  2. salariaţilor a căror muncă este retribuită în baza salariilor tarifare pe oră sau pe zi — cel puţin în mărimea dublă a salariului pe oră sau pe zi;
  3. salariaţilor a căror muncă este retribuită cu salariu lunar — cel puţin în mărimea unui salariu pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă munca în ziua de repaus sau cea de sărbătoare nelucrătoare a fost prestată în limitele normei lunare a timpului de muncă şi cel puţin în mărime dublă a salariului pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă munca a fost prestată peste norma lunară.


La cererea scrisă a salariatului care a prestat munca în zi de repaus sau în zi de sărbătoare nelucrătoare, angajatorul poate să-i acorde o altă zi liberă care nu va fi retribuită.

Retribuirea muncii de noapte (se consideră muncă de noapte munca prestată între orele 22.00 şi 6.00 art. 103 al Codului Muncii)

Articolul 159 al Codului Muncii prevede că pentru munca prestată în program de noapte se stabileşte un adaos în mărime de cel puţin 0,5 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului.

Modul de retribuire a muncii în caz de neîndeplinire a normelor de producţie

Articolul 161 al Codului Muncii prevede că:

În caz de neîndeplinire a normelor de producţie din vina angajatorului, retribuirea se face pentru munca efectiv prestată de salariat, dar nu mai puţin decît în mărimea unui salariu mediu al salariatului calculat pentru aceeaşi perioadă de timp.

În caz de neîndeplinire a normelor de producţie fără vina salariatului sau a angajatorului, salariatului i se plătesc cel puţin 2/3 din salariul de bază.

Stela Caraman
În caz de neîndeplinire a normelor de producţie din vina salariatului, retribuirea se efectuează potrivit muncii prestate.

Modul de retribuire a muncii în caz de producere a rebutului
Articolul 162 al Codului Muncii prevede că:
Rebutul produs fără vina salariatului este retribuit la fel ca şi articolele bune.
Rebutul total din vina salariatului nu este retribuit.
Rebutul parţial din vina salariatului este retribuit în funcţie de gradul de utilitate a produsului, conform unor tarife reduse, care se stabilesc în contractul colectiv de muncă.

Modul de retribuire a muncii în caz de producere a rebutului

Articolul 162 al Codului Muncii prevede că:

Rebutul produs fără vina salariatului este retribuit la fel ca şi articolele bune.
Rebutul total din vina salariatului nu este retribuit.

Rebutul parţial din vina salariatului este retribuit în funcţie de gradul de utilitate a produsului, conform unor tarife reduse, care se stabilesc în contractul colectiv de muncă.

Modul de retribuire a timpului de staţionare şi a muncii în caz de însuşire a unor noi procese de producţie

Articolul 163 al Codului Muncii prevede că:

Retribuirea timpului de staţionare produsă fără vina salariatului ori din cauze ce nu depind de angajator sau salariat, cu excepţia perioadei şomajului tehnic (art.80), în cazul cînd salariatul a anunţat în scris angajatorul despre începutul staţionării, se efectuează în mărime de cel puţin 2/3 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai puţin decît în mărimea unui salariu minim pe unitate de timp, stabilit de legislaţia în vigoare, pentru fiecare oră de staţionare.

Modul de înregistrare a staţionării produse fără vina salariatului şi mărimea concretă a retribuţiei se stabilesc în contractul colectiv şi/sau în cel individual de muncă.
Orele de staţionare produsă din vina salariatului nu sînt retribuite.

Contractul colectiv sau cel individual de muncă poate stipula plata salariului mediu în perioada de însuşire de către salariat a unui nou proces de producţie.

Sporurile de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile

Articolul 15 al Legii salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002 prevede că:

Sporurile de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabilesc în mărime unică pentru salariaţii de orice calificare, care muncesc în condiţii egale în unitatea respectivă.

Mărimea concretă a sporurilor de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabileşte în funcţie de greutate şi nocivitate, în limitele negociate de partenerii sociali şi aprobate prin convenţia colectivă la nivel naţional şi ramural, dar nu mai mică de 25% din salariul minim pe ţară pentru lucrări în condiţii grele şi nocive şi nu mai mică de 50% din salariul minim pe ţară pentru lucrări în condiţii deosebit de grele şi deosebit de nocive.

Sporurile de compensare se plătesc pentru durata reală a muncii prestate în condiţii nefavorabile.

Mărimea concretă a sporului de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabileşte în funcţie de gradul de nocivitate şi în limitele prevăzute de Convenţia colectivă (nivel naţional) nr. 1 «Salarizarea angajaţilor aflaţi în relaţii de muncă în baza Contractelor individuale de muncă din 03.02.2004.”

Alte sporuri

Potrivit anexei 6 al HG cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară nr. 743 din 11.06.2002:

Angajaţii unităţilor (cu excepţia muncitorilor) pot beneficia de sporuri la salariul de bază pentru înaltă competenţă profesională, intensitatea muncii, precum şi pentru îndeplinirea unor sarcini de importanţă majoră sau de urgenţă, pe termenul efectuării lor.

Sporurile se stabilesc pentru cel mult un an şi pot fi reduse sau anulate în cazul neîndeplinirii în termen a sarcinilor, scăderii calităţii muncii sau încălcării disciplinei de muncă.

Lista adaosurilor şi sporurilor la salariu cu caracter compensatoriu acordate angajaţilor şi mărimea lor minimă





În conformitate cu art. 9 al HG nr. 743 din 11.06.2002 în unităţile cu autonomie financiară, lista adaosurilor şi sporurilor la salariu cu caracter compensatoriu se stabileşte în contractul de muncă.

Unităţile în cauză sînt în drept să majoreze adaosurile şi sporurile, specificate în anexa nr.6, precum şi să stabilească alte adaosuri şi sporuri cu caracter compensatoriu, în limitele mijloacelor proprii (mijloacelor alocate) prevăzute pentru aceste scopuri în contractele colective de muncă.

Remunerarea după vechimea în muncă

Pentru entităţile cu autonomie financiară, conform pct. 13 al HG nr. 743 din 11.06.2002 sporul pentru vechime în muncă poate fi stabilit în cuantum de minimum 5% pentru 3 ani şi maximum 40% din salariul de bază pentru o vechime de peste 20 ani de activitate de profil în ramura respectivă.

Acordarea sporului pentru vechime în muncă personalului din unităţile bugetare se efectuează în baza HG privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de calculare a perioadei de muncă în vederea acordării sporului pentru vechime în muncă personalului din unităţile bugetare nr. 801 din 20.07.2007. Sporul pentru vechime în muncă se stabileşte personalului din unităţile bugetare, în procente faţă de salariul funcţiei, ţinîndu-se cont de indemnizaţia de conducere, în următoarele mărimi:

Vechimea în muncă                        Sporul, în % faţă de salariul funcţiei, ţinîndu-se cont de
                                                                               indemnizaţia de conducere
de la 2 la 5 ani                                                         10
de la 5 la 10 ani                                                       15
de la 10 la 15                                                           20
de la 15 la 20 ani                                                     25
peste 20 ani                                                             30

Vechimea în muncă ce acordă dreptul de a primi sporul pentru vechime în muncă se stabileşte de către comisia respectivă. Comisia se creează prin ordinul angajatorului şi în componenţa ei se includ reprezentanţi ai serviciului financiar (contabilităţii), serviciului resurse umane, juridic, precum şi ai comitetului sindical.

Drept document pentru determinarea vechimii în muncă serveşte carnetul de muncă al angajatului.

Premierea angajaţilor

Potrivit art. 6 al HG nr. 743 din 11.06.2002: premierea angajaţilor se efectuează în modul şi pentru indicii de premiere stabiliţi în temeiul Regulamentului privind premierea salariaţilor, elaborat de comun acord cu comitetele sindicale sau reprezentanţii salariaţilor şi aprobat de conducătorul unităţii. La întreprinderile de stat şi cu capital majoritar de stat cuantumul premiilor plătite din fondul de salarizare nu va depăşi 100 % din salariile tarifare şi de funcţie ale personalului, ţinînd cont de sporurile şi suplimentele prevăzute de legislaţie.

Totodată, suma de premii plătită unui lucrător nu se limitează.
Conducătorii unităţilor au dreptul, în condiţiile stipulate în contractul colectiv de muncă, să premieze suplimentar angajaţii şi din contul beneficiului rămas la dispoziţia unităţii.

Potrivit art. 133 al HG nr. 743 din 11.06.2002: mărimea premiului anual (acordat în condiţiile art. 138 din Codul muncii) şi mărimea altor plăţi anuale acordate conducătorilor unităţilor menţionate în punctele 5 (pentru administratorii întreprinderilor de stat, conducătorii întreprinderilor cu capital majoritar de stat şi ai întreprinderilor monopoliste) sau 52 (conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de reglementare, certificare, supraveghere şi control cu autonomie financiară, inclusiv cu statut de întreprindere de stat) la prezenta hotărîre, din profitul net anual al întreprinderii, nu pot depăşi în sumă mărimea a şase salarii de funcţie lunare pe an, în funcţie de rezultatele economico-financiare anuale pozitive.

Suma premiilor stabilite conform sistemului de retribuire a muncii în vigoare la întreprindere, inclusiv premiile plătite din beneficiu; premiile anuale, recompensele pentru rezultatele muncii în ansamblu pe an; sporurile procentuale lunare se includ în salariul mediu pentru calcularea indemnizaţiei de concediere, concediu, etc. Nu se includ în salariul mediu premiile cu caracter unic acordate cu ocazia zilelor de sărbătoare, inclusiv cu ocazia sărbătorilor profesionale.

Pentru calculul indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă în venitul asigurat se vor include toate tipurile de premii din care se calculă contribuţii de asigurări sociale.

1.Actele normative în vigoare, care reglementează modul de calcul al drepturilor salariale
2. Forme de retribuie a muncii în RM
3. Structura salariului

Notă: Oferit de PROACTIV în baza seminarului din data de 23 iunie la subiectul Calculul și contabilizarea salariului.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.