23
07 2016
1886

Politici contabile. Transfer de practici de la profesioniști. Elemente de pasiv

3. Caracteristica, modul de recunoaştere şi evaluare a elementelor de pasiv



Capital propriu şi datorii
Astfel, dacă entitatea constituie rezerve pe seama profitului net, trebuie de indicat componenţa concretă a cestora (pct. 18 din SNC „Capital propriu şi datorii").

Referitor la modul de recunoaştere şi evaluare a datoriilor, aici s-ar putea să fie indicat aspectul dacă entitatea constituie sau nu provizioane pentru plata concediilor de odihnă ale muncitorilor de bază sau provizioane pentru acoperirea cheltuielilor (pierderilor) eventuale privind reparaţia şi deservirea în cursul perioadei de garanţie a activelor vîndute (pct. 81 din SNC „Capital propriu şi datorii").


Costuri de producţie
Costurile de producţie cuprind costurile materiale directe şi repartizabile; costurile cu personalul directe şi repartizabile; costurile indirecte de producţie (pct. 13 şi 14 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Reieşind din specificul procesului de producţie, în politici contabile a entităţii, trebuie de dezvăluit aspecte ce ţin de modul de colectare a costurilor, de repartizare a costurilor directe de producţie, precum şi a celor indirecte de producţie în costul produselor fabricate/serviciilor prestate.
Astfel, în acest subcompartiment se poate de specificat cum se ţine contabilitatea costurilor de producţie separat pe activităţile de bază şi auxiliare sau în ansamblu pe entitate (pct. 10 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variantă admisibilă care poate fi stipulată în politici contabile este că contabilitatea costurilor de producţie se ţine separat pe activităţile de bază şi auxiliare, iar în cadrul acestora — pe subdiviziuni şi tipuri de produse/servicii.
Perioada de calculaţie o constituie luna (pct. 5 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Contabilitatea costurilor de producţie se ţine cu aplicarea conturilor de gestiune (pct. 16 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variantă admisibilă: contabilitatea costurilor de producţie se ţine fără aplicarea conturilor de gestiune.

Costurile materiale repartizabile se atribuie produselor cuplate proporţional normelor de consum al materialelor (pct. 24 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variante admisibile care pot fi stipulate în politici contabile este că:
  • costurile materiale repartizabile se atribuie produselor cuplate proporţional volumului produselor fabricate (în expresie cantitativă sau convenţional-cantitativă);
  • costurile materiale repartizabile se atribuie produselor cuplate proporţional (de indicat baza concretă de repartizare stabilită de entitate).

Consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional normelor de consum al energiei (pct. 27 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).

Variante admisibile care pot fi stipulate în politici contabile:

  • consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional capacităţii de consum;
  • consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional numărului de maşini-ore lucrate;;
  • consumul energiei se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional (de indicat baza concretă de repartizare stabilită de entitate).

Costurile cu personalul repartizabile se includ în costul produselor proporţional salariilor tarifare (normative) (pct. 32 din Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor).
Costurile indirecte de producţie sunt repartizate în costul produselor proporţional. Repartizarea costurilor indirecte de producţie pe tipurile de produse fabricate/servicii prestate se efectuează proporţional cu baza stabilită — costurile directe de materiale.

Variante admisibile care pot fi stipulate în politici contabile:

  • proporţional salariilor de bază ale muncitorilor încadraţi în activităţile de bază şi auxiliare,
  • sumei totale a costurilor directe de producţie,
  • numărului de maşini-ore lucrate, cantităţii de produse fabricate)
.


Venituri
Veniturile din vînzări cuprind veniturile din comercializarea produselor şi mărfurilor (pct. 5 din SNC „Venituri"). Veniturile se recunosc separat pentru fiecare tranzacţie (pct. 9 din SNC „Venituri").
Ajustarea veniturilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează prin întocmirea înregistrărilor contabile de stornare în creditul conturilor de evidenţă a veniturilor.

Variantă admisibilă: ajustarea veniturilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează prin întocmirea înregistrărilor contabile inverse în debitul conturilor de evidenţă a veniturilor (explicaţii la clasa 6 „Venituri" din Planul general de conturi contabile).


Cheltuieli
Costul vînzărilor cuprinde valoarea contabilă (costul efectiv) al produselor şi mărfurilor vîndute (pct. 20 subpct. 1) din SNC „Cheltuieli").

Componenţa cheltuielilor de distribuire, administrative, altor cheltuieli operaţionale trebuie să fie indicate separat în anexe la politici contabile (pct. 24 din SNC „Cheltuieli").

Ajustarea cheltuielilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează prin întocmirea înregistrărilor contabile de stornare în debitul conturilor de evidenţă a cheltuielilor.

Variantă admisibilă: ajustarea cheltuielilor în cursul perioadei de gestiune se efectuează prin întocmirea înregistrărilor contabile inverse în creditul conturilor de evidenţă a cheltuielilor (explicaţii la clasa 7 „Cheltuieli" din Planul general de conturi contabile).


Diferenţe de curs valutar şi de sumă
Operaţiunile de export/import de active/servicii şi alte tranzacţii de comerţ internaţional se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc la data întocmirii declaraţiei vamale (pct. 7 subpct. 3) din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă").

Activele şi datoriile în valută străină se recalculează în moneda naţională la data raportării (pct. 13 din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă").

Variante admisibile care pot fi stipulate în politici contabile este că:

  • activele şi datoriile în valută străină se recalculează în monedă naţională lunar;
  • activele şi datoriile în valută străină se recalculează în monedă naţională trimestrial;

  • activele şi datoriile în valută străină se recalculează în monedă naţională (de indicat periodicitatea concretă de recalculare stabilită de entitate).

Operaţiunile exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului oficial de schimb al leului moldovenesc (pct. 18 din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă").

Variantă admisibilă: operaţiunile exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează iniţial în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb al leului moldovenesc stabilit de părţile contractante.

Achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor cu rezidenţii exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb la data achitării creanţelor şi datoriilor (pct. 19 din SNC „Diferenţe de curs valutar şi de sumă").
Variante admisibile:

  • achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor cu rezidenţii exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb la data livrării (procurării) activelor şi/sau prestării (bene¬ficierii) serviciilor;
  • achitarea creanţelor şi datoriilor aferente operaţiunilor exprimate în valută străină sau unităţi convenţionale se contabilizează în monedă naţională prin aplicarea cursului de schimb stabilit în mărime fixă de către părţile contractante.



Impozit pe venit
Impozit pe venit
În acest context poate fi indicat că entitatea aplică regimul de impozitare cu plata impozitului din venitul impozabil.

Variantă admisibilă care poate fi stipulată în politici contabile este că entitatea aplică regimul general de impozitare cu plata impozitului pe venitul din activitatea operaţională (art. 54 alin. (3) din Codul fiscal).

Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe venit curent (pct. 34 din SNC „Cheltuieli").

Variantă admisibilă: cheltuielile privind impo¬zitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe venit amînat conform IAS 12 „Impozitul pe profit" (pct. 36 din SNC „Cheltuieli").


3. Procedee contabile elaborate de sine stătător
În acest compartiment trebuie incluse proce¬deele contabile care nu sînt prevăzute în SNC şi alte acte normative contabile. Posibilitatea ela¬borării a unor astfel de procedee (metode) este prevăzută în art. 16 alin. (4) din Legea contabi¬lităţii şi pct. 8 din SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi eveni-mente ulterioare".


4. Anexe la Ordinul privind politicile contabile
Anexele la politicile contabile au un caracter de recomandare şi pot fi aprobate prin ordin (decizii) separate.

Aici se vor prezenta:

  • „Formularele documentelor primare elaborate de entitate";
  • „Lista funcţiilor persoanelor respon¬sabile de întocmirea şi semnarea documen¬telor primare"; „Planul de conturi de lucru";

  • „Formularele registrelor contabile elaborate de entitate";
  • „Termenele de efectuare a inventari¬erii activelor şi datoriilor";
  • „Normele de consum al carburanţi¬lor şi lubrifianţilor";
  • „Normele de parcurs al anvelopelor pentru mijloacele de transport auto";
  • „Componenţa cheltuielilor de dis¬tribuire";
  • „Componenţa cheltuielilor adminis¬trative";
  • „Componenţa altor cheltuieli ale activităţii operaţionale".


4 Reexaminarea şi dezvăluirea politicilor contabile

Politicile contabile trebuie selectate şi aplicate în mod consecvent pentru fapte economice similare în cursul perioadei de gestiune, precum şi de la o perioadă de gestiune la alta. Dar totuşi pe parcursul activităţii entităţii pot apărea unele momente care pot provoca necesitatea reexaminării politicilor contabile ale entităţii.

De exemplu, politici contabile pot fi modificate în cazurile elucidate în figura 2.



Modificarea politicilor contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată prin acte de dispoziţie (ordin, dispoziţie, etc.), indicînd data intrării în vigoare.

Modificările în politici contabile pot fi operate în cazul reorganizării întreprinderii (contopirii, asocierii, separării), care în conformitate cu legislaţia în vigoare poate fi efectuată conform deciziei fondatorilor (participanţilor), organelor de stat împuternicite sau organului judiciar. În aceste cazuri modificările în politici contabile se introduc la data înregistrării de stat a persoanelor juridice nou apărute.

În cazul schimbului proprietarilor modificările în politici contabile se introduc la data schimbării proprietarilor (participanţilor).

SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare" nu consideră modificări ale politicilor contabile:

  1. aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care diferă ca esenţă de cele care au avut loc anterior;
  2. aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.


Prezentarea informaţiilor

Forma de prezentare a politicilor contabile este determinată de întreprinderea însăşi.

Utilizatorilor de informaţii le poate fi prezentat fie ordinul privind politica de contabilitate, fie extrasele din acesta care reflectă procedeele şi metodele principale utilizate la ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare:
  1. metodele (procedeele) contabile selectate în baza sistemului de reglementare normativă a contabilităţii;
  2. metodele (procedeele) contabile elaborate de către entitate, de sine stătător;
  3. natura şi motivele modificărilor politicilor contabile.


1, Politici contabile. Transfer de practici de la profesioniști. Conţinutul şi rolul politicilor contabile

2. Politici contabile. Transfer de practici de la profesioniști. Elemente de activ

3 Caracteristica, modul de recunoaştere şi evaluare a elementelor de pasiv

Notă: realizat în urma seminarului organizat de PROACTIV.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.