Răspunsul este perfectat în conformitate cu explicaţiile prezentate de către Ministerul Finanțelor nr.14/4-13/185 din 30.09.2014.
Potrivit art.116 alin.(1) din Codul fiscal, dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. achitate pe livrarea efectuată, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a sumei T.V.A. achitate pentru orice perioadă fiscală privind T.V.A.
Suma T.V.A. care urmează a fi trecută în cont este egală cu suma T.V.A. achitată pe livrarea care corespunde sumei datoriei compromise nerambursate. În conformitate cu prevederile art.5 pct.32) din Codul fiscal, datorie compromisă reprezintă o creanţă care este nerambursabilă în cazurile în care:
- agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;
- persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri;
- persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii;
- persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;
- persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care si-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă;
- există actul respectiv al instanţei de judecată sau al Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă.
Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.
Astfel, suma TVA aferentă creanței compromise, înregistrate la furnizor subiect al impunerii, se trece în cont dacă acesta dispune de factura fiscală, care justifică livrarea impozabilă și suma TVA respectivă a fost luată în calculul obligației fiscale în luna livrării.
De asemenea, subiectul impunerii va înscrie suma TVA respectivă în Registrul de evidenţă a procurărilor, indicînd în coloana "numărul de ordine al facturii" seria şi numărul facturii fiscale aferentă livrărilor efectuate, creanța pentru care este constatată compromisă.
Concomitent, la debitor, în momentul constatării prin decizia judecăţii a datoriei sale faţă de furnizor drept compromisă, suma TVA aferentă datoriei respective, va fi reflectată astfel:
- după includerea în declarația privind TVA a sumei TVA în baza facturii fiscale primite, conform art.116 alin.(3) din Codul fiscal, debitorul va exclude din trecerea în cont suma TVA care corespunde sumei datoriei compromise și va restabili suma respectivă la buget, dat fiind faptul că, conform art.102 alin.(1) și (6) din Codul fiscal, în cont se trec sumele TVA achitate sau care urmează a fi achitate pe valorile materiale, serviciile procurate;
- în cazul cînd contribuabilul nu a avut dreptul să treacă în cont suma TVA aferentă datoriilor, conform art.102 alin.(1) din Codul fiscal, și a atribuit suma respectivă la cheltuieli, consumuri sau costul valorilor materiale procurate, la decontarea datoriilor compromise suma TVA va fi recunoscută în componența venitului.
Sumele TVA trecute în cont în cazul datoriilor, considerate conform legislaţiei drept datorii compromise, se vor reflecta în boxa 16 ”Ajustarea TVA aferentă procurărilor” a Declarației privind TVA, perfectată pentru perioada fiscală în care datoria a fost constatată compromisă.
Totodată, potrivit prevederilor art.31 alin.(1) din Codul fiscal, se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislaţiei, dacă această datorie s-a format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.
Arhiva
Cum trebuie să procedeze cumpărătorul – plătitor al T.V.A. în cazul cînd, după ce procurările au fost efectuate în baza facturilor fiscale, eliberate de furnizor, datoria formată nu este posibilă de a fi stinsă din careva cauze?
În conformitate cu alin.(3) al art.116 din Codul fiscal, în redacţia Legii nr.267 din 13 decembrie 2012, dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. în baza facturii fiscale primite, toată suma sau o parte a ei se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă, subiectul impozabil va exclude din trecerea în cont suma T.V.A. care corespunde sumei datoriei compromise neachitate.
Totodată, este de menţionat că punctul 32) al art.5 din Codul fiscal stabileşte cazurile cînd creanţa poate fi calificată ca datorie compromisă. Acestea sunt: a) agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi; b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri; c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea stingerii acestei datorii; d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia; e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă; f) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă.
Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, are loc doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.
