09
11 2015
721

3. (29.1.3.34) Cum urmează a fi deduse cheltuielile privind obiectele de mică valoare și scurtă durată de către un agent economic care aplică IFRS?

Standardele Internaționale de Contabilitate nu prevăd clasificarea activelor ca obiecte de mică valoare și scurtă durată.

Totodată, potrivit prevederilor pct. 6 din Standardul Internațional de Contabilitate 16 „Imobilizări corporale”, aplicat pe teritoriului Republicii Moldova, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 109 din 19.12.2008, imobilizări corporale sunt elemente corporale care:

  1. sunt deținute în vederea utilizării pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și
  2. se preconizează a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

De asemenea, conform pct. 9 din Standardul menționat, acesta nu prescrie unitatea de măsură pentru recunoaștere, adică ce constituie un element de imobilizări corporale. Astfel, se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice ale unei entități.

Respectiv, conform pct. 49 din Standardul menționat, cheltuielile de amortizare aferente activelor recunoscute ca imobilizări corporale pentru o perioadă sunt recunoscute în general în profit sau pierdere.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanțul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislația și folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice și morale și a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma de 6000 lei.

Totodată, potrivit prevederilor art. 44 alin. (7) din Codul fiscal, în scopuri fiscale se pot folosi metode de evidență financiară bazate pe prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Standardelor Internaționale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului fiscal.

Astfel, odată cu trecerea obligatorie la Standardele Internaționale de Raportare Financiară (SIRF) pornind de la acel fapt că Codul fiscal nu prevede o metodă de calcul a uzurii bunurilor cu o valoare mai mică de 6000 lei, în conformitate cu SIRF acestea urmează a fi trecute la cheltuieli prin calcularea uzurii. Cheltuielile respective se califică ca ordinare și necesare, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, și se permit la deducere în scopuri fiscale.

În cazul în care activul nu se amortizează, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate 2 ”Stocuri”, activele respective urmează a fi recunoscute drept cheltuială în perioada în care sunt utilizate.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.