Contractul individual de muncă, potrivit prevederilor art. 45 din Codul muncii, este înțelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, dacă este elaborat şi aprobat de angajator, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de Codul muncii, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.

     

Salariatul, potrivit prevederilor art. 1 din același Cod, este persoana fizică care prestează o muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.

     

În conformitate cu prevederile art. 13 pct. 2 din Legea nr. 845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se desfăşoară sub forma de organizare juridică întreprindere individuală sau în baza patentei de întreprinzător.

     

Respectiv, persoana fizică care își desfășoară activitatea în baza patentei de întreprinzător, este antreprenor și cu el nu poate fi încheiat contract individual de muncă.