Potrivit art.3 din Legea cu privire la condominiu nr. 187 din 14.07.2022, condominiul reprezintă ansamblu format dintr-un teren cu una sau, în condițiile art.10, mai multe clădiri în care există unități care fac obiectul dreptului de proprietate exclusivă și părți comune care fac obiectul dreptului de proprietate comună, care sunt destinate folosinței sau utilității mai multor proprietari.

 

Totodată, conform prevederilor art. 10 din Legea menționată, în componența condominiului intră:

 

    a) un teren cu una sau mai multe clădiri cu două sau mai multe unități și părți comune;   
     b) un teren cu un ansamblu rezidențial format din mai multe case individuale și/sau clădiri cu altă destinație, amplasate izolat, înșiruit sau cuplat, în care există unități și părți comune;
    c) orice alte clădiri care au în componență unități deținute cu drept de proprietate exclusivă, precum și un teren, amenajări și/sau servicii, care fac obiect de drept al proprietății comune pe cote-părți.

 

Concomitent, art. 93 alin. (1) lit. a) din Legea menționată, stabilește că, dacă, la data intrării în vigoare a prezentului capitol, o persoană deține un drept de proprietate exclusivă asupra unei clădiri sau altei construcții, în care nu sunt formate încăperi izolate cu număr cadastral distinct (substații electrice și alte obiecte din complexul energetic și al telecomunicațiilor; rețele de termoficare, de alimentare cu apă și de canalizare până la punctele de delimitare a rețelelor și instalațiilor interne din condominiu; adăposturi antiaeriene, adăposturi contra radiațiilor și alte obiective cu destinație strategică; garaje etc.), amplasată pe terenul condominiului declarat prin art.88 alin.(1) și nu este posibilă separarea porțiunii de teren aferente clădirii sale în condițiile Legii nr.354/2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, persoana respectivă își păstrează dreptul de proprietate, iar construcția nu face parte din condominiu.

 

Ținând cont de aceste prevederi, în conformitate cu normele stabilite în art. 48 alin. (9) și art. 50 alin. (12) din Legea nr. 107 din 27.05.2016 cu privire la energia electrică, persoanele fizice și persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, care au în proprietate instalații electrice, linii electrice și posturi de transformare sânt în drept să le transmită, cu titlu gratuit, în proprietatea operatorului de sistem.

 

La fel, potrivit art. 19 alin. (4) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13.12.2013, la finalizarea lucrărilor de construcție, instalațiile și rețelele publice de alimentare cu apă și de canalizare, situate pe teren public, construite de persoane fizice și/sau de persoane juridice, precum și cele construite până la intrarea în vigoare a prezentei legi, indiferent de sursa de finanțare, se transmit gratuit la balanța autorității administrației publice locale sau direct operatorului în conformitate cu decizia consiliului local.   

 

Transmiterea gratuită a dreptului de proprietate asupra mărfurilor, potrivit art. 93 pct. 3) din Codul fiscal, reprezintă livrare de mărfuri, însă, dat fiind faptul că transmiterea cu titlu gratuit a instalațiilor electrice, liniilor electrice, posturilor de transformare, instalațiilor și rețelelor publice de alimentare cu apă și de canalizare în proprietatea operatorului de sistem este efectuată în conformitate cu normele stabilite de legislația în vigoare, acesta nu reprezintă activitate de întreprinzător, și respectiv nu este o livrare impozabilă în sensul art. 93 pct. 6) din Codul fiscal.

 

Astfel, transmiterea, în conformitate cu legislația în vigoare, a instalațiilor electrice, liniilor electrice, posturilor de transformare, instalațiilor și rețelelor publice de alimentare cu apă și de canalizare cu titlu gratuit în proprietatea operatorului de sistem nu este obiect al impunerii cu TVA.