Conform art.4 din Legea salarizării nr.847 din 14.02.2002, salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcției), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăți de stimulare şi compensare.

   Salariul de bază se stabilește sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi salarii ale funcției pentru funcționari, specialiști şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi competenței salariatului, calității, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi complexității lor.    

   Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiții deosebite de muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăți garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obținute, condițiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislație – şi luîndu-se în considerare vechimea în muncă.  

   Alte plăți de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activității anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plățile de compensare, precum şi alte plăți neprevăzute de legislație care nu contravin acesteia.   

   Totodată, potrivit prevederilor art.88 alin.(1) din Codul fiscal, fiecare angajator care plătește salariatului salariu (inclusiv primele şi facilitățile acordate) este obligat să calculeze, ținând cont de scutirile solicitate de salariat şi de deduceri, şi să rețină din aceste plăți un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern. 

    Modul de calculare, reținere şi achitare la buget a impozitului pe venit reținut din salariu şi din alte plăți efectuate de către angajator în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător, aferente muncii prestate se reglementează prin Regulamentul, aprobat de Hotărârea Guvernului nr.697/2014.