Noțiunea de subdiviziune este stabilită de art. 5 pct. 29) din Codul fiscal, potrivit căruia aceasta constituie o unitate structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia. Excepţie constituie dispozitivele electronice (de tip terminal de plată în numerar, terminal cash-in, aparat de schimb valutar, bancomat, precum şi altele ce dispun de un program de aplicaţie dedicat şi identificabil), inclusiv spaţiul pentru amplasarea acestor dispozitive.

   

Potrivit art. 7 alin. (5) din Codul fiscal, contribuabilii care au obiecte impozabile calculează şi sting prin achitare obligaţiile fiscale aferente obiectelor impozabile corespunzător locului amplasării acestora.

 

Totodată, conform art. 8 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, contribuabilul este obligat să prezinte informații veridice despre obiectele impunerii deținute. Obiect impozabil reprezintă obiect al impunerii cu impozite şi taxe locale, care nu este subdiviziune, potrivit pct. 3 din Instrucțiunea privind evidența contribuabililor, aprobată prin Ordinul SFS nr. 352/2017, cu modificările ulterioare.

 

Astfel, terenul agricol, se va declara ca obiect impozabil, cu tipul „63 – Teren cu destinație agricolă”, conform Anexei nr. 14 la Ordinul SFS nr. 352/2017.