Conform prevederilor art. 175 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 (în continuare – Legea), după terminarea distribuției finale a masei debitoare, instanța de insolvabilitate pronunță o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate şi de radiere a debitorului din registru.

Tranzacția în cadrul procedurii de insolvabilitate este prevăzută de Secțiunea a 4-a din Capitolul V al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2013 (în continuare – Legea). Conform prevederilor art. 162 alin. (1) al Legii, la orice stadiu de examinare a procesului de insolvabilitate, participanții la proces sînt în drept să încheie o tranzacție.

Cadrul juridic pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului debitorului şi distribuirea produsului obţinut este stabilit de prevederile Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012. Legea menționată este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor.

Conform prevederilor art. 2 al Legii insolvabilității (în continuare – Lege), procedură simplificată a falimentului este o procedură prin care debitorul intră direct în procedura falimentului după o perioadă de observație sau odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate.Procedura simplificată a falimentului în cadrul procedurii de insolvabilitate este prevăzută de Secțiunea a 4-a din Capitolul IV al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012.

Reglementările legale specifice procedurii falimentului sunt prevăzute în Capitolul IV al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2013 (în continuare – Legea). Astfel, conform prevederilor art. 2 al Legii, procedură a falimentului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă și egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului.

Actele juridice ale debitorului pot fi contestate în instanţa de insolvabilitate. Conform prevederilor art. 104 al Legii insolvabilităţii (în continuare – Legea), are loc contestarea actelor juridice ale debitorului, şi anume, pe tot parcursul perioadei de observaţie a procedurii de insolvabilitate, a procedurii falimentului şi/sau a procedurii de restructurare, administratorul/lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni, în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului:

Efectele generale intentării procedurii de insolvabilitate sunt prevăzute de Capitolul III al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2013 (în continuare – Legea). Astfel, conform prevederilor art. 74 alin. (1) al Legii, prin hotărîre de intentare a procedurii de insolvabilitate, dreptul debitorului de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. La rîndul său, art. 74 alin. (2) al Legii prevede că orice act de dispoziţie al debitorului asupra unui bun din masa debitoare efectuat după intentarea procedurii de insolvabilitate este nul.