Согласно положениям налогового законодательства

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali

Conform prevederilor art. 129 pct. 6) din CF, prin obligație fiscală se subînțelege obligaţia contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau amendă.

Conform prevederilor art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2017 (în continuare – Lege), prin noțiunea de masă debitoare se înțeleg bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă națională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobândite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepția bunurilor care, potrivit legii, nu sunt pasibile de executare silită. În cadrul procesului de insolvabilitate, una dintre atribuțiile principale ale administratorului insolvabilității, în temeiul prevederilor art. 66 alin. (1) lit. j) din Lege, este organizarea şi vânzarea la licitație sau prin negocieri directe a bunurilor din patrimoniul debitorului în conformitate cu prezenta lege.

В п. 32) ст. 5 НК безнадежный долг определен как дебиторская задолженность, невозможная к погашению в случаях: ликвидации хозяйствующего субъекта без правопреемника;

Funcţionar fiscal – în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (4) din CF, este funcţionar public, conform prevederilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, care este persoană cu funcţie de răspundere remunerată în organul fiscal. Noţiunea „funcţionar fiscal” este identică cu noţiunile „funcţionar public”, „persoană cu funcţie de răspundere a organului fiscal” şi „persoană cu funcţie de răspundere a Serviciului Fiscal de Stat”, prevăzute de prezentul cod şi de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

На основании ч. (1) ст. 140 Закона о несостоятельности № 149 от 29 июня 2012 г. (далее – Закон), любой кредитор, имеющий требование к должнику на день открытия процедуры несостоятельности, независимо от вида требования, предъявляет его в письменной форме путем подачи заявления о признании требования в судебную инстанцию, рассматривающую дело о несостоятельности должника. Заявления о признании требований регистрируются в реестре, который хранится в судебной инстанции.