Angajatorul este obligat să informeze periodic, dar nu mai rar decât o dată în 2 ani (cel târziu în primul semestru al anului următor celui de gestiune), salariaţii şi/sau reprezentanţii salariaţilor cu privire la remuneraţia medie pe categorie de salariaţi sau de funcţii, defalcată în funcție de gen. Totodată, principiul plată egală se aplică fiecărei componente a salariului de bază, a salariului suplimentar şi alte plăti de stimulare şi compensare. Aceste prevederi ar putea suplini atât  Codul muncii, cât și Legea nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității, dar și Legea nr. 5/2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei si bărbați.

Detalii

Nivelul minim al drepturilor şi garanţiilor de muncă pentru salariaţi se stabileşte de Сodul muncii (CM), adoptat prin Legea nr. 154-XV din 28.03.2003 (Lege nr. 154/2003), şi de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii. În schema de mai jos găsiţi 10 norme de bază ale dreptului muncii pe care fiecare angajat și angajator trebuie sa le cunoască. Orice înţelegere prin care se urmăreşte renunţarea salariatului la drepturile sale de muncă sau limitarea acestora este nulă, deoarece salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin CM.

Detalii