În anul 2020 va fi implementat Sistemul Informațional Automatizat „Registrul electronic al angajaților”. Acesta va permite automatizarea proceselor de evidență a persoanelor angajate în câmpul muncii, a salariaților, inclusiv a zilierilor și va asigura păstrarea istoricului aferent raporturilor de muncă. Ministerul Finanțelor propune spre consultare proiectul hotărârii de Guvern cu privire la aprobarea Conceptului Sistemului informațional automatizat „Registrul electronic al angajaților” (SIA REA). Conceptul este elaborat ca urmare a modificărilor operate în Codul muncii și abrogării Hotărârii nr. 1449 din 24 decembrie 2017, conform cărora, din 1 ianuarie 2019, mecanismul privind carnetele de muncă nu mai este aplicabil, precum și în contextul lipsei, la momentul actual, a unui sistem electronic de evidență integrată și sistematizată a informației aferente persoanelor angajate și a raporturilor de muncă ale acestora.

Unificarea raportării financiare și statistice prin crearea unui Ghişeu unic – platformă ce va concentra rapoartele contribuabililor cu redirecţionarea informaţiei către entităţile utilizatoare ale acesteia, este mult aşteptată şi discutată în mediul de afaceri. În prima zi de punere în aplicare a platformei unice de raportare, am discutat cu managerul de proiect, Liviu Pojoga, din cadrul Întreprinderii de Stat „Fiscservinform”, despre unele aspecte tehnice ale procesului raportării financiare și statistice, precum și despre beneficiile utilizării acesteia.

Potrivit Codului de procedură penală (CPP), persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acţiunile interzise de legea penală pot intenta o acţiune civilă privitor la despăgubire prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală; 2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate; 3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală; 4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.

Efectuarea auditului energetic de către companiile mari este una din măsurile prevăzute în proiectul hotărârii de Guvern cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2019-2021, elaborat de Ministerul Economiei și Infrastructurii. Astfel, autoritățile își propun promovarea obligaţiei de efectuare, o dată la patru ani, a auditului energetic obligatoriu. În acest sens, se preconizează aprobarea cadrului normativ secundar aferent obligaţiei întreprinderilor mari de a efectua auditul respectiv (Regulamentului cu privire la efectuarea auditului energetic de către întreprinderile mari).

În contextul Declarației Organizației Mondiale a Sănătății și Parlamentul RM a adoptat Hotărârea nr.55 din 17 martie 2020, prin care a instituit starea de urgență în țară pe o perioadă de 60 zile, fiind instituită Comisia pentru Situaţii Excepţionale a RM (CSE). Prin anexa la Dispoziția nr. 1 din 18.03.2020, pct.1, CSE a dispus: pe durata stării de urgență, termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență (17 martie-15 mai 2020).

Ministerul agriculturii, dezvoltării regionale și mediului a înaintat pentru consultări publice proiectului hotărârii Guvernului privind aprobarea Concepției Sistemului Informațional Automatizat „Cadastrul de stat al apelor”. Documentul a fost elaborat cu suportul consultanților din cadrul proiectului ,,Consolidarea cadrului instituțional în sectorul alimentarii cu apa si sanitație din Republica Moldova" finanțat de către Agenția austriacă pentru dezvoltare și Agenția Elveția pentru Dezvoltare și cooperare.

Noua Strategie de dezvoltare a turismului în Republica Moldova, elaborată pentru anii 2020-2030, ar trebui să conțină instrumente fiscale pentru lansarea și dezvoltarea unei afaceri în domeniu, precum și să prevadă extinderea zonelor turistice rurale ca o activitate coordonată la nivel de Guvern. Totodată, obiectivul principal al documentului ar trebui să fie alinierea la tendințele globale, pentru că apar noi forme de turism. Afirmațiile au fost enunțate de către secretarul de stat al Ministerului Economiei și Infrastructurii, Alexandru Sonic, în cadrul celui de-al V-a panel de discuții din cadrul evenimentului „Moldova Business Week” dedicat turismului.

Odată cu adoptarea Legii nr. 246/2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală (Legea nr. 246/2017) a fost inițiat un proces amplu de reformare a sectorului întreprinderilor de stat atât la nivel de politici, cât și la nivel de întreprinderi. Legea în cauză a venit să substituie Legea nr. 146/1994 cu privire la întreprinderea de stat (Legea nr. 146/1994) și a avut drept scop asigurarea unei abordări echitabile a activităţii întreprinderilor de stat (ÎS) și întreprinderilor municipale (ÎM).

Introducere   Contractul este mecanismul juridic prin care bunurile circulă și serviciile sunt prestate în cadrul unei economii. Fiecare contract este o piesă mică dintr-un puzzle mare, o strategie de afaceri a întreprinderii. Pe lângă funcția strict juridică, de a fi o sursă de obligații, care pot fi constrânse, la nevoie, prin recurgerea la instanța de judecată sau la arbitraj, contractul este, din punct de vedere psihologic și economic, un plan de activitate.  Întreprinderile au nevoie de certitudine că li se vor livra bunurile ori li se vor presta serviciile pe care le așteaptă, sau că ele vor fi plătite la timp pentru bunurile sau serviciile lor. Atunci când planifică, părțile contractante conștientizează riscurile și iau măsuri pentru a le diminua: fie se asigură că activitatea proprie este bine organizată pentru a asigura controlul calității; fie transferă riscul celeilalte părți contractante prin clauze contractuale; fie contractează o poliță de asigurare prin care o societate de asigurări preia riscul contra unei prime de asigurare.   

În Monitorul Oficial nr. 229-233 din 11.09.2020 a fost publicat Regulamentul privind achizițiile publice de lucrări, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 638 din 26.08.2020. Noul Regulament vine să asigure concordanța dintre prevederile actelor normative secundare cu noile dispoziții ale Legii nr. 131/2015 privind achizițiile publice (Legea nr. 131/2015), care a fost modificată prin Legea nr. 169 din 26.07.2018.   Astfel, noul Regulament stabilește mecanismul de inițiere și desfășurare a procedurii de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări. În sensul Regulamentului, achiziție publică de lucrări reprezintă fie achiziția lucrărilor, fie atât achiziția lucrărilor, cât și proiectarea lucrărilor de construcții de orice

Companiile străine, care nu dețin o formă organizatorico-juridică în Republica Moldova, însă desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul RM sau prin intermediul cărora are loc achitarea serviciilor de către persoanele fizice rezidente a RM ce nu desfășoară activitate de întreprinzător prestate prin intermediul rețelelor electronice de la alți nerezidenți, operând cu interfețe electronice, cum ar fi piețele online sau platformele, sunt considerați ca furnizori de bunuri vândute clienților din RM. În consecință, acestea vor trebui să țină evidența, să raporteze și să achite TVA pentru aceste vânzări în RM.   

Partea I Partea II Partea III Clauze care modifică art. 904 Cod civil (clauza de forță majoră)  

Copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească, precum și tinerii care până la împlinirea vârstei de 18 ani deţineau acest statut vor beneficia de indemnizația unică la absolvirea şcolii de tip internat, cea lunară pentru întreținere și pentru locaţiunea locuinţei, indemnizaţia unică pentru efectuarea cercetărilor, editarea tezei și lucrării de diplomă în ultimul an de studii și de indemnizaţie unică la absolvirea instituţiei de învăţământ. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale propune spre consultare proiectul de hotărâre pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor pentru unele categorii de copii și tineri.

În jurisprudență proprirea este definită ca o procedură indirectă care dă posibilitatea creditorului să urmărească sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale ce pot fi urmărite, datorate debitorului de o terţă persoană sau pe care acesta le va datora în viitor în baza unor raporturi juridice, precum şi bunurile mobile asupra cărora a fost aplicat sechestrul în procedura urmăririi mobiliare, deţinute de către terț în numele debitorului. Totodată, art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2019 (în continuare – Legea nr.149) oferă noțiunea de poprire drept procedură prin care administratorul insolvabilității/lichidatorul urmărește bunurile sau sumele datorate debitorului de către a treia persoană, iar recent Curtea Supremă de Justiție s-a expus asupra unor aspecte privind aplicarea instituției popririi în cadrul procesului de insolvabilitate.

Conform prevederilor art. 947 din Codul civil (CC), clauza penală este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun (penalitate). Aceasta poate garanta numai o creanţă valabilă. Penalitatea poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală, sau a părţii neexecutate, inclusiv sub forma unei dobânzi de întârziere. Totodată, părţile pot conveni asupra unei penalităţi mai mari decât prejudiciul.

Continuare. Partea I – nr. 2 (57), 2020) Desfășurarea unei activități eficiente și profitabile a întreprinderii depinde de politicile și capacitățile manageriale ale conducerii acesteia. În acest context, administratorul întreprinderii reprezintă veriga cea mai importantă care are menirea să asigure buna funcționare a entității, astfel încât aceasta să ofere produse și să presteze servicii de calitate, care într-un final vor contribui la maximizarea valorii de piață a întreprinderii și va reprezenta eficient statul în toate sectoarele.

Partea I Modul de reflectare a creanțelor compromise casate în Declarația cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN 12) Potrivit art. 31 alin. (1) din CF se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislației, dacă această datorie s-a format în cadrul desfășurării activității de întreprinzător.

O procedură de executare intentată de executorul judecătoresc acordă creditorului și debitorului drepturile și obligațiile reglementate de Codul de executare (CE). Creditor este persoana fizică sau juridică în al cărei interes a fost emis documentul executoriu, iar debitor este persoana fizică sau juridică obligată, prin documentul executoriu, să efectueze anumite acţiuni ori să se abţină de la efectuarea lor.

În condițiile în care activitatea unei întreprinderi de stat (ÎS), ca și a oricărei alte entități comerciale, este nemijlocit legată și reprezintă o parte din economia unei țări, achizițiile efectuate de către aceasta au un rol foarte important, întrucât prin intermediul lor:   trebuie să fie asigurată utilizarea eficientă a banilor publici, astfel încât să existe un raport optim calitate-preț; se satisface interesul public și se asigură dezvoltarea și îmbunătățirea mediului de viață al unei comunități; se contribuie la stimularea dezvoltării economice; se dinamizează piața bunurilor, lucrărilor și serviciilor.

Entitățile, practicând activități de producție și/sau prestări servicii pe lângă activitatea de bază, pot avea și activități auxiliare. Cadrul normativ din domeniul contabil nu prevede o delimitare clară a acestor tipuri de activități sau o explicare la acest capitol; totodată, Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie și calculaţia costului produselor și serviciilor (Indicații metodice) stipulează că contabilitatea costurilor de producție se ține separat pe activitățile de bază și auxiliare și definește aceste activități, precum: • activități de bază – activități legate de fabricarea produselor și/sau de prestarea serviciilor ce constituie scopul activității entității; • activități auxiliare – activități de deservire a activităților de bază ale entității (de exemplu, fabricarea ambalajului și instrumentelor, deservirea cu transport, furnizarea diferitelor tipuri de energie, reparația mijloacelor fixe).