Neclarităţile şi incertitudinile, care se conţin în Codul fiscal, constituie numai una din principalele probleme cu care se confruntă contribuabilii din ţara noastră. În mare parte, această concluzie poate fi atribuită şi normelor legii, ce ţin de determinarea locului livrării serviciilor pentru a fi impozitate cu T.V.A.

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcţia marilor contribuabili Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în rezultatul multiplelor verificări efectuate la deţinătorii patentei de întreprinzător, a constatat că aceştia activează fără a avea documente de provenienţă a mărfurilor, în cazul comerţului cu amănuntul. Conform art. 1 alin. (1) al Legii nr. 93 din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător (în continuare Lege), patenta de întreprinzător (în continuare patentă), este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.

Art. 117 alin. (2) din Codul fiscal, stabileşte expres elementele obligatorii care urmează a fi indicate în factura fiscală.

În conformitate cu art. 127 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele juridice şi persoanele fizice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii sînt obligaţi să prezinte declaraţia privind achitarea accizelor cel tîrziu în ultima zi a lunii, care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor.

Inspectoratele fiscale de stat teritoriale Direcția marilor contribuabili Cu privire la procedura de restituire a T.V.A. aferente investiţiilor (cheltuielilor) capitale Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în legătură cu modificările și completările Codului fiscal operate prin Legea „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” nr. 267 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 13-14 din 13 ianuarie 2012), aduce la cunoștinţa IFS teritoriale și Direcţiei marilor contribuabili (în continuare – DMC) modalitatea de restituire a taxei pe valoarea adăugată aferentă investiţiilor (cheltuielilor) capitale. În conformitate cu prevederile punctului 18) al art. 93 din Codul fiscal în redacţia legii menţionate, investiţiile (cheltuielile) capitale reprezintă cheltuieli efectuate de către agenţii economici în legătură cu procurarea și/sau crearea activelor pe termen lung, cu destinaţie productivă, care nu se reflectă în rezultatele perioadei curente, dar urmează a fi atribuite la majorarea valorii activelor pe termen lung. La active pe termen lung cu destinaţie productivă se atribuie activele a căror uzură se raportează la costul produselor fabricate (servicii, lucrări prestate).

După cum rezultă din prevederile Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992, în cazul efectuării achitărilor în numerar pentru marfa procurată (serviciile acordate, prestate) de la persoane fizice-cetăţeni, gospodării ţărăneşti (de fermier) şi/sau deţinători ai patentei de întreprinzător nu este stabilită o limită privind achitarea în numerar. Astfel, întreprinderile pot să procure de la categoriile menţionate marfă (să benefcieze de servicii) în cantităţi nelimitate şi să se achite prin intermediul decontărilor în numerar fără a fi sancţionaţi.

Sancţiunea stabilită în art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845XII din 3 ianuarie 1992 se aplică în cazul efectuării decontării în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de lei lunar.

În cazul de față amenda stabilită în art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 nu se aplică. În cazul în care aceeaşi întreprindere procură terenuri agricole de la gospodării țărăneşti (de fermier) şi se achită în numerar, iar suma achitărilor efectuate lunar depăşeşte limita stabilită egală cu 100 000 lei se aplică amendă sau nu? Conform art. 7 lit. m) din Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000, gospodăria ţărănească are dreptul să desfăşoare alte activităţi care nu contravin legislaţiei. Potrivit art. 10 pct. 5 alineatul doi din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992, sancţiunea în mărime de 10% nu se aplică la efectuarea decontărilor cu gospodăriile ţărăneşti (de fermier).

„Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale” (Codul Fiscal, Titlul V, art. 214). Încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare poate fi produsă inconştient, drept consecinţă a unei interpretări subiective şi eronate a legislaţiei şi, repsectiv, aplicarea ei neconformă, şi în cazul dat este valabilă expresia – necunoaşterea legii nu exonerează de răspundere. În unele cazuri însă, încălcările respective sunt bine „planificate”, fiind parte componentă a unei strategii complexe privind stabilirea modalităţii de camuflare a surselor de venit, obiectelor impozabile. Oricare ar constitui motivul producerii încălcării, este binevenit de a cunoaşte iniţial răspunderea stabilită de către legiuitor pentru aceasta, astfel încît chiar dacă tentaţia de a purcede la careva ilegalităţi este destul de mare, de a stabili iniţial un raport între avantje şi consecinţe.

„Evitarea taxelor este singurul efort intelectual care mai are recompense” John Maynard Keynes Orice regulă impusă creează tentaţii de a stabili căile de evitare a acesteia. Căile evident pot fi mai mult sau mai puţin legale. Situaţie prezentă şi în corelaţia dintre mediul de afaceri şi regulile de impozitare stabilite de legiuitor.

În anul 2005 prin Legea nr. 432-XV din 24.12.2004 „Privind modificarea si completarea unor acte legislative” (M.O. nr. 1-4/24 din 07.01.2005) obligația de a verifica respectarea de către agenții economici, rezidenți ai Republicii Moldova, a prevederilor Legii nr. 1466-XIII din 29.01.1998 „Cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile economice externe” a fost pusă în sarcina Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Tot prin legea menționata in Codul fiscal al RM au fost operate modificările respective, conform cărora Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor preîntîmpină, depistează și curmă încălcările ce țin de repatrierea mijloacelor bănești, a mărfurilor și serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe. Astfel, organele fiscale în cadrul controalelor efectuate, la contribuabili au verificat și respectarea de către aceștia a prevederilor Legii cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile economice externe. În urma acestor verificări numai în anul 2010 față de contribuabili au fost aplicate sancțiuni pecuniare in mărime de 33,8 mil. lei, pentru nerepatrierea mijloacelor bănești, mărfurilor și/sau serviciilor provenite din tranzacțiile economice externe.

Accizele deţin locul trei după ponderea în structura veniturilor la bugetul Republicii Moldova. În 2010, acestea au însumat circa 2,067 miliarde lei sau aproape 17 la sută din suma veniturilor fiscale. Potrivit praticii internaţionale sunt accizate, de obicei, 7-8 grupe de mărfuri. În Moldova, anul trecut, încasările bugetare pe grupe au constituit 191,4 mil. lei din accizele la producţia vinicolă, 207,7 mil. lei – accizele la bere, 408,9 mil.lei – accizele la produsele din tutun, 903,1 mil. lei – accizele la produsele petroliere, 390,8 mil. lei – accizele la autoturisme, accize la alte mărfuri – 44,0 mil. lei, se arată în raportul Ministerului Finanţelor prinvind realizarea bugetului de stat pentru anul trecut.

Conform art. 10 pct. 5 din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992, sancţiunea se aplică faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 mii de lei lunar1, în baza obligaţiilor lor fnanciare, încălcînd modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari. În cazul dat, obligaţiile fnanciare reprezintă datoria cumpărătorului faţă de furnizor pentru marfa livrată şi/sau serviciul prestat.

Începînd cu 23 aprilie 2011, la 6 luni din data publicării în Monitorul Oficial nr. 206-209 din 22 octombrie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 „Cu privire la comerţul interior”, care stabileşte principiile generale de desfăşurare a activităţii de comerţ pe teritoriul Republicii Moldova. Legea dată a provocat numeroase discuţii în rîndurile antreprenorilor, referitor la interpretarea unor prevederi privind modalitatea de aplicare a cerinţelor stabilite pentru practicarea activităţii de comerţ cu ridicata. Conform alin. (1) art. 7 din Lege, în Republica Moldova sunt definite următoarele forme de desfăşurare a comerţului: