Reformele în sistemul de administrare fiscală din Moldova sunt implementate de peste 20 de ani, însă pînă în prezent, serviciul fiscal şi contribuabilii se află pe diferite părţi ale baricadelor. Noi îi acuzăm pe inspectorii fiscali de corupţie şi idei preconcepute, iar ei – de nedorinţa de a ne onora obligaţiile financiare faţă de stat. Şi unii, şi alţii au suficiente motive pentru aceste acuzaţii. Ion Prisăcaru, care a fost numit în vara acestui an în funcţia de şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a decis să spargă aceste stereotipuri. El propune inspectorilor fiscali să aibă grijă de contribuabili, iar contribuabililor – să-şi împartă conştient veniturile cu statul. Despre aceasta Ion Prisăcaru i-a relatat, într-un interviu, jurnalistei Irina Astahova.

Administrația unei companii de publicitate solicită explicații privind procedura de achitare în bugetul local al mun. Chișinău a taxei pentru dispozitivele publicitare, pentru obiectele amplasate pe teritoriul municipiului, începînd cu 13 ianuarie 2012. Ar fi corect oare să se aplice cotele, stabilite pe teritoriul municipiului Chișinău și aplicabile pentru obiectele de publicitate exterioară in 2011? În conformitate cu prevederile Titlului VII „Taxele locale” din Codul Fiscal (în continuare CF), pus în aplicare prin Legea nr. 94-XV din 01.04.2004, cu modificările și completările ulterioare, în atribuțiile autorităților administraţiei publice locale intră aplicarea tuturor sau numai a unei părți din taxele locale, reglementate de art. 289 alin. (2) din CF (în funcţie de posibilităţile și necesităţile unităţii administrativ-teritoriale), precum și stabilirea cotelor de impozitare corespunzătoare. Subiecții impunerii, obiectele impunerii, baza de impozitare, modul de achitare a taxelor locale și de prezentare a dărilor de seamă aferente acestora, precum și criteriile utilizate pentru acordarea scutirilor fiscale sunt reglementați de CF.

Persoana juridică a încheiat cu organul administrației publice locale un contract de locaţiune pentru închirierea unei părți din spațiile clădirii (spații neizolate). Este oare nevoie de înregistrat, în cazul dat, dreptul de folosință asupra spațiilor respective în Registrul bunurilor imobile? Dacă da, cui îi revine obligația de înregistrare: organului administrației publice locale — proprietarul clădirii sau persoanei juridice, care are drept de folosință asupra unei părți a spațiilor clădirii?

Pun în discuţie o problemă, care de mai mulţi ani nu are o interpretare univocă şi poate provoca sancţionarea entităţilor, în primul rînd, din motivul că legislaţia fiscală la acest capitol este imperfectă. Va fi vorba despre impozitarea dividendelor şi altor operaţiuni de capital. Întrebarea cheie este: Majorarea capitalului social din contul profitului nerepartizat al entităţii (S.A., S.R.L., I.S., etc) este o repartizare de dividende sau nu? La prima vedere pare că această întrebare mai mult ţine de o interpretare a legislaţiei fiscale şi nu de careva politici contabile. Posibil că da, dar pentru a lămuri întrebarea de mai sus aspectul contabil ce ţine de înţelegea conţinutului economic al operaţiunii, în conformitate cu standardele profesionale de contabilitate, este foarte importantă. Concluziile care se conţin în acest sens în SNC, SIRF sunt relevante şi ne permit să înţelegem conţinutul economic al noţiunii de dividend.

Neclarităţile şi incertitudinile, care se conţin în Codul fiscal, constituie numai una din principalele probleme cu care se confruntă contribuabilii din ţara noastră. În mare parte, această concluzie poate fi atribuită şi normelor legii, ce ţin de determinarea locului livrării serviciilor pentru a fi impozitate cu T.V.A.

Reieşind din faptul, că în Republica Moldova există un număr mare de agenţi economici ce activează în sfera comerţului cu amănuntul şi comercializează diferite mărfuri şi produse populaţiei, ne vom axa pe îndatoririle principale ale agenţilor economici faţă de consumatori şi organele de control, ce informaţii trebuie să afişeze la vedere un agent economic pentru a respecta drepturile consumatorilor şi în vederea excluderii aplicării amenzilor de către organele abilitate, şi care sunt aspectele verificate de către inspectorii fiscali în cadrul controalelor fiscale prin metoda verificării operative din partea organului fiscal.

Începînd cu 13.01.2012, prin legea nr. 267 din 23.12.2011, a fost modificată noţiunea de „Royalty (redevenţă)”, la aplicarea impozitului pe venit. Această modificare a fost făcută cu scopul de a evita dublarea normelor existente în Codul fiscal, şi anume a art. 12 pct. 1) şi art. 71 lit. j). Totodată, această noţiune se completează în contextul celei definite în Convenţiile (Acordurile) pentru evitarea dublei impuneri încheiate de Republica Moldova cu alte State, cu toate că scopul iniţial al acestei modificări a fost definirea noţiunii de royalty (redevenţă) în conformitate cu cea din Modelul Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) (versiunea 2010). În tabelul de mai jos se prezintă reglementările care au fost/sînt în vigoare pînă la/după data de 13.01.2012.

Persoana, care intenţionează să activeze în baza patentei de întreprinzător, depune o cerere de eliberare a patentei la inspectoratul fiscal teritorial în raza căruia își are domiciliul sau la locul de desfășurare a activităţii preconizate. Patenta poate fi eliberată și de primăria în a cărei rază de administrare solicitantul intenţionează să-și desfășoare activitatea în baza patentei, în cazul dacă în localitatea respectivă nu este amplasat inspectoratul (oficiul) fiscal. În acest caz, patenta eliberată de primărie este valabilă numai pe teritoriul administrat de aceasta.

Monitorul Oficial nr. 263-269 din 21.12.2012 Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Art. 1. – (1) Bugetul de stat pe anul 2013 se aprobă la venituri în sumă de 22 736 643,5 mii de lei şi la cheltuieli în sumă de 23 611 476,2 mii de lei, cu un deficit în sumă de 874 832,7 mii de lei.

Serviciul Fiscal de Stat, continuînd perfecţionarea şi dezvoltarea sistemului informaţional propriu, începînd cu 01.01.2013 implementează un nou product, care va uşura la maximum deservirea de către organul fiscal a contribuabililor în aspectul evidenţei obligaţiilor fiscale. În complex cu sistemul „E-declaraţie”, deja implementat în serviciul fiscal, contribuabilului i se oferă suplimentar deservirea on-line, ce va diminua la maximum vizitele agenţilor economici la inspectoratul fiscal. Acest nou sistem se numeşte „Sistemului informatic de evidenţă a contului curent şi certificare a contribuabilului”. Achitarea şi declararea obligaţiilor fiscale reprezintă o parte din responsabilităţile contribuabilului. La rîndul său, organul fiscal este responsabil de evidenţa şi controlul obligaţiilor fiscale şi a plăţilor efectuate de contribuabili (formarea Contului Curent al contribuabilului) şi oferirea unui spectru larg de servicii plătitorilor de impozite.

Introducerea metodelor indirecte de evaluare a veniturilor, din anul 2012, a provocat ample dezbateri politice în sînul Alianţei de guvernare şi chiar era să ducă la amînarea votării Bugetului de stat pentru anul curent. Ce înseamnă, însă, această metodă nu am auzit la nici o televiziune. Să fie doar taxarea suplimentară a milionarilor sau celor care trimit sau primesc bani de peste hotare? Să constea ea în perindarea inspectorilor fiscali pe la casele politicienilor şi businessmanilor cu un tabel de preţuri indicative pentru imobile? Nici într-un caz, spune Peter Menhard, consultant la nivel înalt al Uniunii Europene pentru Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Parlamentul adoptă prezenta lege organică Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Art. 1. – (1) Bugetul de stat pe anul 2012 se aprobă la venituri în sumă de 21367269,1 mii de lei și la cheltuieli în sumă de 22164269,1 mii de lei, cu un deficit în sumă de 797000,0 mii de lei. (2) Sinteza bugetului de stat pe venituri, cheltuieli, deficit și surse de finanţare se prezintă în anexa nr. 1. (3) Limitele de cheltuieli pe autorităţi publice finanţate de la bugetul de stat se prezintă în anexa nr. 2. (4) Alocaţiile pentru instanţele judecătorești se prezintă în anexa nr. 3. (5) Lista bugetelor autorităţilor publice, fundamentate pe programe, se prezintă în anexa nr. 4. (6) Alocaţiile pentru autorităţile publice centrale destinate finanţării investiţiilor capitale se prezintă în anexa nr.5. (7) Alocaţiile de la bugetul de stat pentru autorităţile administraţiei publice locale destinate finanţării cheltuielilor capitale se prezintă în anexa nr. 6. (8) Transferurile de la bugetul de stat la bugetele raionale, la bugetele municipale Chișinău și Bălţi și la bugetul central al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se prezintă în anexa nr. 7.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, relaţiile de arendă în agricultură, precum şi impozitarea bunurilor imobile cu destinaţie agricolă se reglementează de către Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Legea cu privire la arenda în agricultură nr. 198 din 15 mai 2003, Legea pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal nr. 1056 din 16 iunie 2000, de alte acte normative naţionale, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Impozitele şi taxele reprezintă principala sursă de venituri a unui stat, utilizate pentru finanţarea activităţilor social-economice şi pentru a menţine statalitatea. Reprezentînd un element indispensabil de constituire a unui stat, impozitele au început să fie colectate şi percepute odată cu apariţia primelor formaţiuni statale. De atunci, metodele de impunere şi colectare a impozitelor, precum şi rolul şi impactul acestora în viaţa social-economică, au evaluat diferit de la un teritoriu la altul. Totuşi, o trăsătura comună aplicabilă oricărui sistem fiscal este colectarea impozitelor de pe un spaţiu geografic definit, de la anumiţi plătitori, într-o perioadă definită de timp şi conform anumitor principii.

Indiscutabil, o problemă importantă a sistemului, aşa cum o indică şi respondenţii sondajului, este instabilitatea legislaţiei. Dacă e cea mai mare problemă, una enormă, aşa cum o indică respondenţii, e o altă discuţie, dar e cert că toată lumea e conştientă de aceasta (57,1% din respondenţi au spus că instabilitatea legislaţiei este o problemă). Vor o reformă generală a Serviciului Fiscal de Stat, stabilitatea legislaţiei fiscale, tratament colegial şi consultanţă de la inspectorii fiscali, dar şi reducerea contactelor cu funcţionarii fiscali. Acestea sunt câteva din constatările unui sondaj de opinie efectuat la comanda Proiectului BIZTAR/USAID. Acesta a fost efectuat în luna septembrie în rîndul a peste 1300 companii, deţinători de patentă şi contribuabili individuali. Întrebările vizează, mai ales, o serie de reforme efectuate cu sprijinul proiectului în activitatea organelor fiscale şi reflectă percepţia contribuabililor asupra imaginii generale a Serviciului Fiscal de Stat şi atitudinea faţă de activitatea sa; gradul de satisfacţie privind procedurile de administrare fiscală de bază; şi gradul de satisfacţie a contribuabililor în legătură cu accesul la informaţia cu caracter fiscal.

Ca şi Republica Moldova, România va implementa din 2012 un mecanism de evaluare indirectă a veniturilor în scopul impozitării. Dacă la noi, însă, abia se schițează detaliile, în România specialiştii comentează din plin noile prevederi fiscale, iar Departamentul specializat al ANAF – Agenția Națională de Administrare Fiscală urma să fie completat şi operațional deja în luna august anul curent. Spre deosebire de țările care au introdus şi implementează de mai mulți ani acest mecanism, în România acesta este mai degrabă un instrument de colectare a banilor la buget, decît de oferire a serviciilor pentru contribuabili. Şi asta pentru că reprezintă „o metodă de a atrage bani la buget prin impunerea la plată a unui impozit pe anumite sume ce reprezintă venituri nedeclarate din trecut şi care nu pot fi dovedite ", scrie Mediafax.

Prestarea serviciilor în era comunicaţiilor moderne presupune prelucrarea calitativă şi operativă a unor volume considerabile de apeluri telefonice şi, respectiv, abordări complexe asupra compartimentului dat. Lipsa timpului şi a resurselor umane deseori se răsfrâng negativ asupra calităţii recepţionării apelurilor de intrare de la potenţialii clienţi şi parteneri. Comunicarea permanentă şi tratamentul profesionist, primit în timpul unei conversaţii telefonice de informare şi consultare, între companie şi cetăţeni, care, de regulă, sunt despărţiţi spaţial şi temporar, este o necesitate, deoarece o informare corectă şi promptă provoacă modificări în mentalitatea şi atitudinea cetăţenilor. Dacă aceste probleme nu sunt soluţionate în timp rezonabil, compania furnizoare se va confrunta întotdeauna cu o serie de probleme, ce inevitabil va duce la pierderea încrederii cetăţeanului în capacităţile companiei de ai satisface cerinţele sale. Soluţia menită să rezolve această problemă o constituie formarea şi gestionarea unui Centru de Asistenţă şi Contact (call-center)ca un serviciu pus la dispoziţia cetăţeanului. Companiile, care înţeleg acest lucru şi acordă o atenţie deosebită acestui aspect, ating un nivel înalt de informatizare şi interacţiune cu cetăţeanul.