Statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală se va acorda de către asigurător în baza informației aferente raporturilor de muncă pentru stabilirea drepturilor sociale şi medicale, prezentată de angajatori Serviciului Fiscal de Stat potrivit formei și modului aprobat de Ministerul Finanțelor. În Monitorul Oficial de astăzi, 22 februarie, a fost publicată și a intrat în vigoare Legea nr. 13 din 15 februarie 2019 pentru modificarea unor acte legislative, ce conține modificări și în Legea nr. 1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală. La momentul de față, statutul de persoană asigurată se acorda în baza informaţiei prezentate lunar de către angajatori prin darea de seamă privind reţinerea impozitului pe venit, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii calculate (IPC18). Potrivit legii, informația aferentă raporturilor de muncă pentru stabilirea drepturilor sociale şi medicale va fi prezentată în termen de 10 zile lucrătoare de la data angajării sau modificării/încetării raporturilor de muncă, emiterii ordinului de acordare a concediului de îngrijire a copilului sau concediului paternal. Astfel, se va diminua povara administrativă, precum și riscul comiterii unor erori. Informația dată se prezintă în adresa SFS de către asigurat, inclusiv mediatori, notari, avocați, executori judecătorești, experți judiciari care activează în cadrul unui birou de expertiză judiciară, interpreți și traducătorii, administratori autorizați. Documentul are drept scop simplificarea raportării informației aferente raporturilor de muncă pentru stabilirea drepturilor medicale către Serviciul Fiscal de Stat, beneficiar final al informației fiind Compania Națională de Asigurări în Medicină. Reamintim că Guvernul a aprobat proiectul acestei legi în ședința din 11 februarie 2019, prin asumarea răspunderii în fața Parlamentului. Astfel, Legea este adoptată în temeiul prevederilor art.106¹ din Constituție, conform cărora Executivul își poate angaja răspunderea față de un program, o declarație de politică generală sau un proiect de lege.