26
02 2020
794

Răspunderea pentru prejudiciul cauzat consumatorului în situația neremedierii deficiențelor în termenul prevăzut

Persoana fizică X a încheiat cu o companie de construcții un contract privind investirea capitalului în construcție. Compania s-a obligat să construiască şi să transmită în proprietatea X apartamentul cu un anumit nivel de pregătire, inclusiv blocuri de ferestre din termopan cu 4 camere, cu pachetele de sticlă şi pervazuri, garantând că, la momentul predării imobilului, acesta va deţine toate caracteristicile conform contractului, calitatea materialelor va corespunde documentaţiei de proiect şi normelor tehnice în vigoare şi nu va avea defecte care ar putea înrăutăţi proprietăţile de consum ale bunului imobil. Totodată, termenul de garanţie a lucrărilor îndeplinite este de 5 ani din momentul dării în exploatare a casei, iar în cazul depistării defectelor ascunse care nu pot fi depistate în momentul recepţionării lucrărilor, vor fi prezentate în timpul termenului de garanţie.

Blocul locativ a fost dat în exploatare. În perioada rece a anului 2017, X a sesizat că geamurile de termopan nu aveau practic izolare termică şi fonică, dar și calitatea rea a mecanismelor de închidere-deschidere a acestora. X a expediat în adresa companiei o pretenție, prin care a solicitat remedierea acestora în conformitate cu Legea nr. 105 cu privire la protecția consumatorului. Deși compania a recepționat pretenția, aceasta nu a îndeplinit nici una din condițiile prevăzute în Legea menționată.

Persoana fizică a depus o sesizare în adresa Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței (APCSP) în vederea constatării refuzului companiei de a remedia defectele. APCSP a efectuat un control inopinat, compania de construcții fiind obligată să remedieze deficiențele în decursul a 14 zile calendaristice din momentul recepționării deciziei autorității. Compania, însă, le-a înlăturat abia peste o lună.

În consecință, X a depus cerere de chemare în judecată împotriva companiei, solicitând încasarea penalităţii în mărime de 59396 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 60 000 de lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Reclamantul a motivat că, deși compania a recunoscut integral defectele geamurilor de termopan, care nu pot fi imputate consumatorului, acesta nu le-a lichidat în termenul de 14 zile prevăzut de legislație. Mai mult, în perioada cuprinsă între 9 ianuarie – 12 aprilie 2017 pârâtul nu a întreprins nicio măsură în vederea remedierii deficiențelor stabilite şi nu a oferit nici un răspuns la pretențiile înaintate.

Prima instanță a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de X, fiind dispusă încasarea de la compania de construcții în beneficiul lui X a penalității în mărime de 59 396 de lei şi prejudiciul moral în mărime de 5000 de lei. Ulterior, Curtea de Apel Chişinău a admis apelul declarat de compania de construcții și a casat hotărârea primei instanțe.

X a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel. Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a casat decizia Curții de Apel şi pronunţat o nouă hotărâre, fiind menținută în vigoare hotărârea primei instanțe. Instanța supremă a considerat legală în speța în cauză încasarea de la compania de construcții a penalităților și a prejudiciului. În motivarea deciziei sale, CSJ a menționat că compania de construcții a remediat gratuit deficienţele, însă încălcând termenul stabilit de cel mult 14 zile calendaristice, fapt pentru care urmează să-i achite o penalitate pentru fiecare zi depăşită în mărime de 5% din preţul geamurilor.
Concluziile instanţei de apel precum că raportul juridic dintre părțile în litigiu nu a avut ca obiect doar executarea ferestrelor și montarea lor la imobilul reclamantului, dar construcția unui imobil în întregime, CSJ le-a considerat neîntemeiate. Concluzia precum că beneficiarul serviciului și lucrărilor nu poate secționa sau fragmenta contractul și raportul juridic existent pentru a pretinde anumite despăgubiri este eronată, deoarece obiect al contractului a fost investiția în construcția unui imobil integral din partea reclamantului și executarea acestor lucrări de către pârât.

Instanța supremă a considerat ca fiind justă şi motivată dispunerea încasării prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei drept compensare pentru suferinţele consumatorului suportate în urma neînlăturării deficienţelor produsului în termenul prevăzut de lege.

Astfel, s-a dispus spre încasare în favoarea consumatorului penalitatea în mărime de 59 396 de lei şi prejudiciu moral în mărime de 5000 de lei, decizia fiind irevocabilă.

_________________________
În conformitate cu prevederile art. 6 lit.a)-c) al Legii privind protecţia consumatorilor nr.105/2003, orice consumator are dreptul la protecţia drepturilor sale de către stat; protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime; remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător.
Art.9 lit. i) din aceeași lege statuează că vânzătorul este obligat să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de funcţionare sau a termenului de valabilitate /până la data de minimă durabilitate sau data durabilităţii minimale/data-limită de consum stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.
În conformitate cu prevederile art.181 din legea respectivă, în cazul serviciilor, remedierea gratuită a deficienţelor apărute care nu sunt imputabile consumatorului, reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii se aplică la constatarea deficienţelor în timpul prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie şi se face de către prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit în contract.
Conform prevederilor art. 32 alin. (l) din Legea nr.105/2003, pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.181 alin.(1), vânzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 1% din preţul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului (până la 24.02.2019, legea prevedea penalitatea în mărime de 5 %. Prin Legea pentru modificarea unor acte legislative nr. 168 din 26.07.2018 (în vigoare 24.02.2019), acest cuantum a fost modificat fiind prevăzut 1%.

În speța prezentată, instanțele au stabilit mărimea penalității conform prevederilor în vigoare la momentul stingerii obligației juridice).

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.