Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) calculează de sine stătător suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare pentru următoarele categorii de bunuri:

- terenuri din intravilan sau din extravilan, clădiri, construcţii, case de locuit individuale, apartamente şi alte încăperi izolate, inclusiv bunuri imobiliare aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 50% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie, care sunt evaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării;
- clădiri, construcții şi alte obiecte ale impunerii, inclusiv cele aflate la o etapă de finisare a construcției de 50% şi mai mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcție, neevaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării.
 

 Pentru terenurile gospodăriilor țărănești (de fermier), neevaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării, serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale al primăriilor calculează suma anuală a impozitului funciar și întocmește avizele de plată.
   

Calculul impozitului pe bunurile imobiliare se realizează pornindu-se de la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, conform situaţiei de la 1 ianuarie a perioadei fiscale respective, și cota concretă impozitului stabilită de către autoritatea administrației publice locale în raza de administrare a căreia este amplasat obiectul impozabil.
   

 Baza impozabilă în cazul impozitului pe bunurile imobiliare constituie:
1) pentru obiectele evaluate în scopul impozitării – valoarea estimată de către organele cadastrale;
2) pentru clădirile, construcțiile neevaluate – valoarea contabilă.
 

   Prin derogare, în cazul clădirilor, construcțiilor neevaluate în scopul impozitării, care sunt dobîndite în cursul anului fiscal sau la care se schimbă subiectul impunerii, impozitul pe bunurile imobiliare se calculează pornind de la valoarea contabilă a acestora de la data dobîndirii bunurilor.

Taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii se achită de către persoanele fizice care practică activitate independentă în afara piețelor sau amplasamentelor create în condițiile Legii nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior anual, în termen de până la data de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune.

Potrivit art. 70 alin. (1) din Codul fiscal nr.1163/1997, nerezidenții care obțin venituri impozabile din Republica Moldova au obligația de a plăti impozit determinat conform modului stabilit de Capitolul 11 Titlul II din Codul fiscal, iar veniturile acestora, indiferent dacă sunt primite în Republica Moldova sau în străinătate, se consideră veniturile indicate la art. 71 alin. (1) din Codul fiscal.
       

Totodată, impozitul pe venit la sursa de plată se reține de la nerezidenți indiferent de forma și locul achitării venitului (art. 73 alin. (5) din Codul fiscal).
 

 Prin urmare, în cazul în care plățile suportate de către un agent economic rezident în favoarea persoanei fizice nerezidente sub formă de plăți pentru cazare, transport, hrană sunt asociate activităților generatoare de venituri prevăzute la art. 71 alin. (1) din Codul fiscal, cu excepția celor de la alin. (1) lit. a) din articolul menționat, regimul fiscal aplicat acestora va fi cel general stabilit, plătitorul având obligația de calculare și achitare a impozitului pe venit.
(Temei: scrisoarea Ministerului Finanțelor nr.15/2-14/261 din 4 octombrie 2023)

Potrivit art. 290 lit. a) din Codul Fiscal, subiecţi ai impunerii cu taxa pentru amenajarea teritoriului sunt persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzători şi persoanele ce desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei, care dispun de bază impozabilă.

Obiectul impunerii și baza impozabilă la taxa pentru amenajarea teritoriului, conform art. 291 alin. 1) lit. a) din Codul fiscal și lit. a) col. 2 din anexa la titlul VII din Codul fiscal, constituie numărul mediu scriptic trimestrial al salariaţilor şi, suplimentar:
– în cazul întreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) – fondatorul întreprinderii individuale, fondatorul şi membrii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);
– în cazul persoanelor care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei – numărul de persoane abilitate prin lege pentru desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul justiţiei.
   

 Conform art. 288 pct. 10) din Codul fiscal, numărul mediu de salariați este efectivul de salariați pentru o perioadă gestionară, determinat în funcție de indicii numărului scriptic.
   

 Efectivul de salariați, potrivit pct. 101) din același articol, sunt toate persoanele angajate cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată (încadrați în serviciul permanent, sezonier, temporar pentru executarea anumitor lucrări), pe termen de o zi şi mai mult de la momentul angajării.
     

Astfel, persoana care a fost angajată se include în baza impozabilă aferentă taxei pentru amenajarea teritoriului pentru trimestrul de gestiune al anului curent.
   

Taxa pentru amenajarea teritoriului, conform art. 293 alin. (1) din Codul fiscal, se calculează de către subiectul impunerii, în funcţie de baza impozabilă şi de cotele stabilite de către autoritatea administraţiei publice locale (în continuare - AAPL).
   

Obligațiile fiscale calculate aferente taxei se reflectă în formularul Dării de seamă pe taxele locale (Forma TL 13), care urmează a fi prezentată trimestrial, pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului de gestiune. Darea de seamă la taxele locale (Forma TL 13) se completează conform Instrucțiunii privind modul de întocmire și prezentare a acesteia, aprobate prin Ordinul SFS nr. 1603/2012.
   

  Prin urmare, agentul economic are obligația de calculare și achitare a taxei pentru amenajarea teritoriului pentru trimestrul gestionar, pornind de la baza impozabilă estimată și cota taxei - proporțională perioadei, pe parcursul căreia agentul economic a avut obiect impozabil (taxa=[(1 (nr. salariaților)*1/4 din cota anuală stabilită de către AAPL/ nr. de zile din trimestrul de gestiune)* nr. de zile aferente perioadei angajării)]), precum și de prezentare a dării de seamă pe taxele locale (Forma TL 13) pentru perioada corespunzătoare.

Vinderea ulterioară a activelor primite cu titlu de donație se va impozita pe principii generale.
 

  Respectiv, veniturile înregistrate în evidența contabilă din vânzarea activului se vor include în venitul brut, iar cheltuielile constate conform contabilității financiare la ieșirea activului se vor recunoaște la deducere.
 

   Totodată, potrivit pct. 33 din Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704/2019, rezultatul fiscal în cazul înstrăinării mijloacelor fixe prin comercializare se determină ca diferenţa dintre venitul obţinut de la înstrăinare şi valoarea neamortizată în scopuri fiscale a mijlocului fix.

Potrivit art. 21 alin. (5) din Codul fiscal, agentul economic care face o donaţie sub formă de bunuri se consideră că a vândut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă dintre valoarea neamortizată în scopuri fiscale şi valoarea de piaţă la momentul donării.

    Totodată, potrivit pct. 20 din Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 693/2018 cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit, pentru mijloacele fixe venitul rezultat din efectuarea donaţiilor şi supus impozitării se determină ca diferenţă între valoarea de piaţă la momentul donării şi valoarea neamortizată în scopuri fiscale, conform modului stabilit de Regulamentul privind evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/2019.
   

 Pentru activele materiale circulante, venitul rezultat din efectuarea donaţiilor şi supus impozitării se determină ca diferenţă dintre preţul de piaţă al acestor active şi cheltuielile suportate legate de procurarea sau producerea acestora.
 

  Valoare neamortizată în scopuri fiscale, conform prevederilor pct. 3 din Regulamentul privind evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704/2019, reprezintă diferenţa dintre valoarea de intrare/valoarea de intrare capitalizată şi suma amortizării calculate în scopuri fiscale pînă în momentul (inclusiv luna) ieşirii mijlocului fix de la entitate.
 

  Totodată, potrivit art. 5 pct. 26) din Codul fiscal, preţ de piaţă, valoare de piaţă reprezintă preţul mărfii, format prin interacţiunea cererii şi ofertei pe piaţa comerţului cu ridicata a mărfurilor, iar în cazul lipsei mărfurilor – în urma tranzacţiilor încheiate între persoanele ce nu sînt coproprietari sau persoane interdependente pe piaţa respectivă a comerţului cu ridicata. Tranzacţiile între coproprietari sau persoanele interdependente pot fi luate în considerare numai cu condiţia că interdependenţa acestor persoane nu a influenţat rezultatul tranzacţiei.
 

   Respectiv, în cazul în care valoarea de piață a bunului donat va fi mai mare decît valoarea neamortizată în scopuri fiscale (pentru mijloacele fixe) sau valoarea contabilă (pentru alte active), diferenţa dintre valoarea de piaţă la momentul donării şi valoarea neamortizată în scopuri fiscale/valoarea contabilă se va include în venitul impozabil.