Venituri ale nerezidenţilor obţinute din Republica Moldova, în raport cu care apare obligația de reținere a impozitului pe venit la sursa de plată, sunt stabilite la art.71 alin.(1) din Codul fiscal. În partea ce ține de veniturile nerezidenților care nu sunt specificate la art.71 alin.(1) din Codul fiscal (cotizațiile de membru în folosul nerezidentului - asociației internaționale), reținerea impozitului pe venit la sursa de plată nu se efectuează.

În conformitate cu art. 4 alin. (1) din Codul fiscal, dacă un tratat internaţional care reglementează impozitarea sau include norme care reglementează impozitarea, la care Republica Moldova este parte, stipulează alte reguli şi prevederi decât cele prevăzute de legislaţia fiscală, se aplică regulile şi prevederile tratatului internaţional. În temeiul prevederilor art. 793 alin.(2) din Codul fiscal, pentru aplicarea prevederilor tratatelor internaţionale, persoana juridică nerezidentă, pentru a-şi confirma rezidenţa, prezintă plătitorului de venit copia certificatului de rezidenţă sau a documentului ce atestă înregistrarea acesteia în ţara sa de rezidenţă, sau a extrasului de pe pagina web oficială a autorităţii din statul de rezidenţă ce atestă rezidenţa fiscală ori înregistrarea persoanei juridice. Documentul ce atestă rezidenţa emis într-o limbă străină se prezintă plătitorului de venit cu traducere în limba de stat, cu excepţia celui emis în limba engleză sau în limba rusă. Certificatul de rezidenţă este valabil pentru anul/anii pentru care a fost emis, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă. Certificatul de rezidenţă emis pentru o perioadă fiscală este aplicabil şi pe perioada primelor 60 de zile ale perioadei fiscale următoare, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă. În cazul în care certificatul de rezidenţă nu a fost prezentat, se vor aplica prevederile legislaţiei fiscale din Republica Moldova. La primirea în calitate de documente ce confirmă rezidenţa unui nerezident, a extrasului de pe pagina web oficială a autorității din statul de rezidență, rezidentul Republicii Moldova plătitorul venitului în scopul confirmării dreptului la aplicarea prevederilor tratatelor internaționale, va accesa pagina web oficială a autorității din statul de rezidență indicată în extras și, pe proprie răspundere, va verifica veridicitatea datelor prezentate. Ținem să menționăm, că o verificare similară va fi efectuată de către funcţionarul fiscal în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu. (Temei: Scrisoarea Ministerului Finanțelor nr.15/2-12/201 din 13.05.2022)

Potrivit art.70 alin.(1) și art.71 alin.(1) lit.a) din Codul fiscal, nerezidenţii care obţin venituri impozabile din Republica Moldova au obligaţia de a plăti impozit determinat conform modului stabilit de prezentul capitol. Venituri ale nerezidenţilor obţinute din Republica Moldova, indiferent dacă sunt primite în Republica Moldova sau în străinătate, se consideră veniturile din comercializarea mărfurilor. Potrivit art.73 alin.(1) din Codul fiscal, veniturile persoanelor juridice nerezidente, specificate la art.71 din Codul fiscal, cu excepţia celor de la alin.(1) lit.a), care nu ţin de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova urmează a fi supuse impunerii la sursa de plată potrivit art.91 din Codul fiscal, fără dreptul la deduceri, cu excepţia veniturilor din prestarea de servicii ce ţin de deschiderea şi gestionarea conturilor corespondente ale băncilor corespondente şi de efectuarea decontărilor. Conform art. 91 alin.(1) din Codul fiscal, persoanele menţionate la art.90 din Codul fiscal reţin şi achită un impozit în mărime de 12% din plăţile direcţionate spre achitare nerezidentului aferente veniturilor de la art.71 din Codul fiscal, cu excepţia celor specificate la liniuţele a doua, a treia şi a patra din același alineat. Astfel, dat fiind faptul că art.73 din Codul fiscal reglementează spectrul de venituri ale persoanelor fizice și juridice nerezidente care sunt supuse impozitării la sursa de plată, la îndreptarea plăților către nerezidenți aferent mărfurilor comercializate de către aceștia în Republica Moldova, contribuabilii, menționați la art.90 din Codul fiscal, nu au obligația reținerii impozitului pe venit la sursă de plată conform art.91 din Codul fiscal. În cazul nerezidenţilor care au reprezentanţă permanentă potrivit art.5 pct.15), aceasta se consideră, în scopuri fiscale, ca agent economic rezident, dar numai în raport cu venitul obţinut din Republica Moldova în conformitate cu alin.(1) art.75 din Codul fiscal şi cu cheltuielile legate nemijlocit de acest venit, confirmate documentar, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal (art.75 alin.(2) din Codul fiscal). Astfel, este de menționat că, în cazul în care nerezidenții obțin venituri din comercializarea mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova și/sau peste hotare, prin intermediul reprezentanței permanente constituite în Republica Moldova, veniturile respective urmează a fi incluse în componența venitului brut obținut. (Temei: explicațiile Ministerului Finanțelor nr.15/2-14/39 din 19.01.2023)

Venituri ale nerezidenților obţinute din Republica Moldova pentru care se impune obligația de a plăti impozit în Republica Moldova, indiferent dacă sunt primite în Republica Moldova sau în străinătate, se consideră veniturile specificate la art.71 din Codul fiscal. Potrivit prevederilor art.71 alin.(1) lit.b) din Codul fiscal, venituri ale nerezidenţilor obţinute din Republica Moldova, indiferent dacă sunt primite în Republica Moldova sau în străinătate, se consideră veniturile din prestarea de servicii de management sau de consultanţă din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unei reprezentanţe permanente în Republica Moldova, indiferent de locul prestării acestora. Totodată, potrivit art.71 alin.(1) lit.b1) din Codul fiscal, venituri ale nerezidenților obținute din Republica Moldova se consideră alte venituri din servicii prestate pe teritoriul Republicii Moldova care nu sunt prevăzute în articolul 71 din Codul fiscal. Astfel, în cazul veniturilor din serviciile specificate la art.71 alin.(1) lit.b) din Codul fiscal, acestea se vor impozita la sursa de plată indiferent dacă serviciile date au fost efectuate efectiv pe teritoriul Republicii Moldova sau peste hotare (de ex. prin intermediul online platformelor). În partea ce ține de veniturile din serviciile specificate la art.71 alin.(1) lit.b1) din Codul fiscal, menționăm că, obligația reținerii impozitului pe venit la sursa de plată va apărea doar în cazul în care prestarea serviciilor respective de către nerezident, are loc efectiv pe teritoriul Republicii Moldova. Totodată, conform art.4 alin.(1) din Codul fiscal, dacă nerezidentul este rezidentul unei ţări cu care Republica Moldova are încheiată o/un Convenţie/Acord de evitare a dublei impuneri se vor aplica prevederile tratatului internaţional. Astfel, pentru a putea beneficia de prevederile Convenţiei/Acordului, nerezidentul urmează să prezinte certificatul de rezidenţă, conform art.793 alin.(2) din Codul fiscal. (Temei: scrisoarea Ministerului Finanțelor nr.15/2-14/83 din 09.03.2023)

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (19) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru transport conform modului stabilit de Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit persoanelor juridice și persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018. Astfel, conform pct. 34 din Regulamentul menționat, angajatorul este în drept să deducă cheltuielile suportate pentru transportul organizat al angajaților/zilierilor în limita maximă a plafonului mediu de 65 de lei (fără TVA) per angajat/zilier pentru fiecare zi efectiv lucrată. Acest plafon valoric se calculează ca raportul dintre cheltuielile lunare suportate de către angajator /beneficiarul de lucrări pentru transportul organizat al angajaţilor/zilierilor şi numărul de angajaţi/zilieri transportaţi în decurs de o lună înmulţit cu numărul de zile în care a avut loc transportarea efectivă a angajaţilor/zilierilor. Totodată, potrivit pct. 35 din Regulament, în cazul depășirii plafonului stabilit, suma depășirii se va considera drept recompense și facilități acordate de către angajator angajaților/zilierilor. În acest caz angajatorul va fi responsabil de determinarea și alocarea depășirii plafonului, precum și de declararea și achitarea impozitului pe venit, contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală aferente depășirii, în conformitate cu legislația în vigoare. Conform pct. 331 din Regulamentul menționat, se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru orice plăţi efectuate în folosul angajatului, în raport cu care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi/sau au fost reţinute primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi impozitul pe venit din salariu, datorate de angajator şi angajat.

În conformitate cu prevederile art. 261 alin.(2) din Codul fiscal, mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi care este prevăzută a fi utilizată în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 12000 de lei. Conform art. 261 alin. (6) din Codul fiscal, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcţiune prin utilizarea metodei liniare de amortizare. De asemenea, potrivit art. 261 alin.(17) din Codul fiscal, evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 704 din 27.12.2019. Astfel, în conformitate cu prevederile pct. 7 din Regulamentul menționat, în scopuri fiscale nu se calculează amortizarea aferent construcțiilor care nu sunt date în exploatare. [Modificările operate în temeiul aprobării Legii nr.356/2022 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 813 din 30.12.2022]

Durata de funcționare a mijloacelor fixe se determină conform prevederilor Catalogului mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.941/2020. Astfel, potrivit pct.14 din Catalog, pentru mijloacele fixe care nu se regăsesc în anexă, inclusiv componentele acestora, mijloacele fixe create cu forţele proprii, durata de funcţionare utilă poate fi determinată de către o comisie internă, un expert independent sau conform recomandărilor producătorilor, furnizorilor sau distribuitorilor, cu aprobarea ulterioară de către conducerea entităţii (publice/private). [Modificările operate în temeiul aprobării Hotărîrii Guvernului nr.941/2020 Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 372-382 art.1141 din 31.12.2020]