IFRS 17

IFRS 17. Marja de serviciu contractuală (CSM)

Introducerea IFRS 17 Contracte de asigurare a schimbat în mod semnificativ modul în care companiile de asigurări recunosc, evaluează și prezintă contractele de asigurare în situațiile lor financiare. Unul dintre cele mai importante aspecte ale IFRS 17 este marja de serviciu contractuală (CSM), o nouă componentă a pasivelor aferente contractelor de asigurare care reprezintă profitul nerealizat din contractele de asigurare. Acest articol oferă o prezentare cuprinzătoare a CSM, a scopului, calculului, alocării, deblocării și ajustărilor sale, precum și a tratamentului modificărilor estimărilor în conformitate cu IFRS 17.

 

Prezentare generală și scopul CSM

 

Marja de serviciu contractuală (CSM) reprezintă profitul nerealizat (necâștigat) introdusă de IFRS 17 ca parte a activelor sau datoriilor aferente contractelor de asigurare. CSM urmărește să ofere o reprezentare mai precisă și mai transparentă a performanței financiare a unui asigurător prin recunoașterea profitului din contractele de asigurare pe parcursul perioadei de acoperire, pe măsură ce asigurătorul furnizează servicii de asigurare titularilor de polițe.

CSM servește mai multor scopuri cheie în contextul IFRS 17:

  • Acesta amână recunoașterea profitului la începutul contractelor de asigurare, asigurându-se că asigurătorii nu recunosc niciun fel de câștiguri sau pierderi în prima zi din activitățile de subscriere.
  • El repartizează profitul din contractele de asigurare pe perioada de acoperire, în conformitate cu furnizarea de servicii de asigurare către deținătorii de polițe, oferind astfel o reflectare mai exactă a performanței financiare a asigurătorului.
  • Acesta acționează ca un tampon pentru modificările estimărilor privind fluxurile de numerar viitoare și ajustările de risc, asigurându-se că performanța financiară a asigurătorului nu este supusă unei volatilități nejustificate ca urmare a modificărilor ipotezelor și așteptărilor.

 

Calcularea și alocarea CSM

 

Calcularea CSM depinde de modelul de evaluare aplicat contractelor de asigurare în conformitate cu IFRS 17:

a) Modelul general (BBA): În cadrul modelului general, CSM se calculează ca fiind excedentul valorii actualizate a intrărilor viitoare de numerar față de valoarea actualizată a ieșirilor viitoare de numerar și ajustarea riscului pentru riscurile nefinanciare la începutul contractelor de asigurare. CSM este apoi alocat la profit sau pierdere pe parcursul perioadei de acoperire, pe baza modelului (pattern-ul de distribuție) de servicii de asigurare prestate de asigurător.

b) Abordarea de alocare a primelor (PAA): PAA nu necesită calcularea unui CSM separat, deoarece recunoașterea veniturilor pe parcursul perioadei de acoperire se bazează pe datoria pentru acoperirea rămasă, care reprezintă primele încasate, minus orice costuri de achiziție suportate.

c) Abordarea cu taxă variabilă (VFA): Calculul CSM în cadrul VFA este similar cu modelul general (BAA), cu adăugarea comisionului variabil, care reprezintă partea asigurătorului din randamentul elementelor de bază în contractele de asigurare cu caracteristici de participare directă. CSM este apoi alocat la profit sau pierdere pe perioada de acoperire, reflectând atât serviciile de asigurare, cât și cele de investiții furnizate de asigurător.

Alocarea CSM în profit sau pierdere este un aspect critic al IFRS 17, deoarece determină momentul și modelul de recunoaștere a profitului din contractele de asigurare. Asigurătorii ar trebui să ia în considerare diverși factori, cum ar fi perioada de acoperire, cererile de despăgubire preconizate și modelul serviciilor de asigurare, atunci când stabilesc metoda adecvată de alocare a CSM.

 

Deblocarea și ajustarea CSM

 

Una dintre caracteristicile cheie ale CSM în conformitate cu IFRS 17 este capacitatea sa de „deblocare” sau de ajustare ca răspuns la modificările estimărilor fluxurilor de numerar viitoare și la ajustările de risc. Acest mecanism de deblocare le permite asigurătorilor să reflecte impactul modificărilor ipotezelor și așteptărilor asupra performanței lor financiare într-un mod mai precis și mai transparent.

Deblocarea și ajustările CSM depind de natura modificărilor estimărilor și de modelul de evaluare aplicat contractelor de asigurare:

a) Modelul general: În cadrul Modelului general, CSM este ajustat pentru modificările estimărilor privind fluxurile de numerar viitoare și ajustările de risc legate de serviciile de asigurare viitoare. În cazul în care modificarea estimărilor duce la o creștere a CSM, asigurătorul recunoaște o creștere corespunzătoare în profit sau pierdere pe parcursul perioadei de acoperire rămase. În schimb, dacă modificarea estimărilor duce la o scădere a CSM, asigurătorul recunoaște o scădere corespunzătoare a profitului sau a pierderii pe parcursul perioadei de acoperire rămase. Cu toate acestea, în cazul în care CSM este complet epuizat, orice alte modificări negative ale estimărilor sunt recunoscute imediat în profit sau pierdere.

b) Metoda de alocare a primelor (PAA): Deoarece PAA nu necesită calcularea unui CSM separat, ajustările la pasivul pentru acoperirea rămasă reflectă modificările estimărilor privind fluxurile de numerar viitoare și ajustările de risc. Aceste ajustări sunt recunoscute în profit sau pierdere pe perioada de acoperire rămasă, în concordanță cu modelul serviciilor de asigurare furnizate.

c) Abordarea cu comision variabil (Variable Fee Approach - VFA): Ajustările CSM în cadrul VFA sunt similare cu modelul general, cu adăugarea componentei de comision variabil. Modificările în estimările fluxurilor de numerar viitoare legate de comisionul variabil sunt recunoscute ca ajustări ale CSM, mai degrabă decât în profit sau pierdere. Acest tratament urmărește să reflecte împărțirea riscurilor și randamentelor între asigurător și deținătorul poliței de asigurare în evaluarea contractelor de asigurare.

 

Tratamentul modificărilor în estimări

 

Tratamentul modificărilor estimărilor în conformitate cu IFRS 17 depinde de natura modificărilor și de impactul acestora asupra MCS:

Modificări favorabile ale estimărilor: În cazul în care modificarea estimărilor mărește CSM, asigurătorul recunoaște o creștere corespunzătoare în profit sau pierdere pe parcursul perioadei de acoperire rămase. Acest tratament asigură faptul că performanța financiară a asigurătorului reflectă îmbunătățirea fluxurilor de numerar viitoare preconizate și a ajustărilor de risc.

Modificări nefavorabile ale estimărilor: În cazul în care modificarea estimărilor diminuează CSM, asigurătorul recunoaște o scădere corespunzătoare a profitului sau a pierderii pe parcursul perioadei de acoperire rămase. Cu toate acestea, dacă CSM este complet epuizat, orice alte modificări nefavorabile ale estimărilor sunt recunoscute imediat în profit sau pierdere. Acest tratament asigură faptul că performanța financiară a asigurătorului reflectă deteriorarea fluxurilor de numerar și a ajustărilor de risc viitoare preconizate și împiedică amânarea pe termen nelimitat a recunoașterii pierderilor aferente contractelor oneroase.

Marja de serviciu contractuală (CSM) este o componentă critică a evaluării conform IFRS 17 a datoriilor aferente contractelor de asigurare, reprezentând profitul nerealizat din contractele de asigurare. Prin înțelegerea scopului, calculului, alocării, deblocării și ajustărilor CSM, precum și a tratamentului modificărilor estimărilor, contabilii pot asigura o raportare financiară și un proces decizional precis și transparent în industria asigurărilor în conformitate cu noul standard.

Introducerea marjei de serviciu contractuale (CSM) în conformitate cu IFRS 17 are implicații semnificative pentru prezentarea și dezvăluirea contractelor de asigurare în situațiile financiare ale unui asigurător. CSM afectează diverse aspecte ale raportării financiare, inclusiv recunoașterea veniturilor, a cheltuielilor și a profitului sau a pierderilor, precum și evaluarea și prezentarea datoriilor și activelor aferente contractelor de asigurare.

a) Recunoașterea veniturilor: În conformitate cu IFRS 17, asigurătorii recunosc veniturile din contractele de asigurare pe baza prestării de servicii de asigurare către deținătorii de polițe pe parcursul perioadei de acoperire. Alocarea CSM în profit sau pierdere afectează momentul și modelul de recunoaștere a veniturilor, asigurându-se că asigurătorii recunosc veniturile în funcție de prestarea serviciilor de asigurare.

b) Recunoașterea cheltuielilor: CSM afectează, de asemenea, recunoașterea cheltuielilor aferente contractelor de asigurare, cum ar fi despăgubirile, beneficiile și costurile de achiziție. Asigurătorii recunosc aceste cheltuieli în profit sau pierdere pe măsură ce devin exigibile și plătibile sau pe măsură ce sunt suportate. CSM acționează ca un amortizor pentru modificările în estimările acestor cheltuieli, prevenind o volatilitate nejustificată a performanței financiare a asigurătorului.

c) Profit sau pierdere: CSM joacă un rol crucial în determinarea profitului sau a pierderii asigurătorului din contractele de asigurare. Prin alocarea CSM la profit sau pierdere pe parcursul perioadei de acoperire și prin ajustarea acestuia în funcție de modificările estimărilor, asigurătorii pot recunoaște profitul din contractele de asigurare cu mai multă acuratețe și transparență, în concordanță cu furnizarea de servicii de asigurare.

d) Datoriile și activele aferente contractelor de asigurare: CSM este o componentă a datoriilor aferente contractelor de asigurare, împreună cu estimările fluxurilor de numerar viitoare și ajustarea la risc pentru riscurile nefinanciare. CSM afectează evaluarea și prezentarea acestora în situația poziției financiare, precum și recunoașterea și evaluarea activelor aferente contractelor de asigurare, cum ar fi contractele de reasigurare deținute și contractele de asigurare emise.

IFRS 17 impune asigurătorilor să furnizeze informații detaliate referitoare la CSM, cu scopul de a spori transparența și comparabilitatea informațiilor financiare în sectorul asigurărilor. Aceste prezentări de informații includ:

  • Soldurile de deschidere și de închidere ale CSM, precum și modificările CSM în cursul perioadei de raportare, inclusiv alocarea în profit sau pierdere, ajustările pentru modificări ale estimărilor și orice alte mișcări.
  • O reconciliere a soldurilor CSM pe portofolii, care să arate impactul pe care îl au asupra CSM afacerile noi, afacerile existente și afacerile expirate în perioada de raportare.
  • O explicație calitativă și cantitativă a modificărilor semnificative ale CSM în cursul perioadei de raportare, inclusiv motivele modificărilor și impactul acestora asupra performanței financiare a asigurătorului.
  • Metodele și ipotezele utilizate pentru calcularea, alocarea și deblocarea CSM, inclusiv orice modificări ale acestor metode și ipoteze pe parcursul perioadei de raportare și impactul acestora asupra soldurilor CSM și asupra performanței financiare a asigurătorului.

Marja de serviciu contractuală (CSM) este un aspect esențial al IFRS 17, cu implicații semnificative pentru recunoașterea, evaluarea și prezentarea contractelor de asigurare în situațiile financiare. Prin înțelegerea impactului CSM asupra raportării financiare și a cerințelor de prezentare a informațiilor legate de CSM, contabilii pot contribui la îmbunătățirea transparenței, comparabilității și a procesului decizional în sectorul asigurărilor în conformitate cu noul standard.

 

Concluzie

Punerea în aplicare a marjei de serviciu contractuale (CSM) în conformitate cu IFRS 17 prezintă diverse provocări și considerații practice pentru asigurători și contabili. Abordarea cu succes a acestor provocări este crucială pentru a asigura o raportare financiară și un proces decizional corect și coerent în conformitate cu noul standard.

a) Gestionarea datelor: Calcularea, alocarea și deblocarea CSM necesită date detaliate și exacte privind contractele de asigurare, cum ar fi primele, cererile de despăgubire, cheltuielile, ajustările de risc și perioadele de acoperire. Asigurătorii trebuie să investească în sisteme și procese solide de gestionare a datelor pentru a asigura disponibilitatea, fiabilitatea și coerența datelor utilizate în calculele CSM.

b) Tehnici de estimare: CSM se bazează pe diverse estimări ale fluxurilor de numerar viitoare și ale ajustărilor de risc, care sunt supuse incertitudinii și se pot modifica în timp. Asigurătorii trebuie să dezvolte și să mențină tehnici și metodologii de estimare solide, care să includă date actuariale, statistice și de apreciere, pentru a asigura fiabilitatea și coerența calculelor CSM.

c) Sisteme și procese: Punerea în aplicare a CSM în conformitate cu IFRS 17 necesită schimbări semnificative în sistemele și procesele contabile ale asigurătorilor, în special în ceea ce privește recunoașterea veniturilor, recunoașterea cheltuielilor și calcularea profitului sau a pierderilor. Asigurătorii trebuie să investească în actualizările de sistem și în îmbunătățirile de proces necesare pentru a asigura aplicarea corectă și consecventă a cerințelor CSM în temeiul noului standard.

d) Controale interne și guvernanță: CSM introduce noi riscuri și complexități în raportarea financiară și în procesele decizionale ale asigurătorilor. Asigurătorii trebuie să stabilească și să mențină controale interne și structuri de guvernanță solide pentru a asigura integritatea, fiabilitatea și coerența calculelor CSM și a informațiilor financiare aferente.

e) Formare și educație: Implementarea cu succes a CSM în conformitate cu IFRS 17 necesită o înțelegere temeinică a noilor cerințe de către toate părțile interesate implicate în procesele de raportare financiară și de luare a deciziilor, inclusiv contabili, actuari, manageri de risc și conducerea de vîrf. Asigurătorii trebuie să investească în programe de formare și educație continuă pentru a se asigura că personalul lor este bine instruit pentru a aplica cerințele CSM în mod corect și consecvent.

 

Marja de serviciu contractuală (CSM) este un element central al IFRS 17, reprezentând profitul nerealizat din contractele de asigurare și jucând un rol esențial în recunoașterea, evaluarea și prezentarea contractelor de asigurare în situațiile financiare. Prin înțelegerea diferitelor aspecte ale CSM, a impactului său asupra raportării financiare, precum și a provocărilor și considerațiilor practice legate de punerea sa în aplicare, contabilii pot contribui la adoptarea cu succes a IFRS 17 și la sporirea transparenței, comparabilității și procesului decizional în sectorul asigurărilor în temeiul noului standard.

 

author icon

Cristina Dolghi

author icon

Vladimir Dolghi

Instituții:

Publicaţia periodică "Monitorul Fiscal FISC.MD"

1202 vizualizări

Data publicării:

02 Noiembrie /2023 08:00

Domeniu:

Noutăți

Etichete:

IFRS17

0 comentarii

icon icon icon
icon
icon icon icon icon icon
icon
icon