20
05 2013
2184

Practica judiciară privind determinarea bazei valorice ajustate a acțiunilor

Decizia Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 04 iulie 2012 mun. Chişinău (dosarul nr. 3r-1546/12) La 13 mai 2010 cetățeanul Z. L. a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe U.T.A. Găgăuzia, Biroul Fiscal or. Ceadîr-Lunga cu privire la anularea deciziilor nr. 1216 din 15.12.2009, nr. 1267 din 22.12.2009, nr. 117 din 12.02.2010, emise de către Biroul Fiscal pe or. Ceadîr-Lunga. În motivarea cererii reclamanta a indicat că, IFS pe Găgăuzia or. Ceadîr-Lunga, la 24.11.2009, a efectuat un control tematic cu privire la chestiunea respectării legislaţiei fiscale în partea prezentării declaraţiei de către persoana fizică, privind impozitul pe venit pe anul 2007. Invocă reclamanta că controlul dat a fost efectuat în lipsa ei și după aproape 20 de luni de la depunerea declaraţiei la 31.03.2008, contrar prevederilor Codului fiscal, deoarece controlul în birou trebuie să se efectueze în termen de 3 luni după depunerea de către persoane fizice a declaraţiei cu privire la venituri. Susţine cetățeanul Z. L. că la 21.12.2009 au fost prezentate documente confirmative precum că declaraţia a fost întocmită corect, însă, la 21.02.2010, a primit o altă decizie de la IFS UTA Găgăuzia or. Ceadîr-Lunga cu nr. 117, prin care plîngerea depusă a fost respinsă, ca neîntemeiată. Invocă reclamanta că, nefiind de acord cu decizia menţionată, s-a adresat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM cu o plîngere, iar prin decizia nr. 63 din 14.04.2010, au fost recunoscute ca fiind legale acţiunile IFS UTA Găgăuzia or. Ceadîr-Lunga. Reclamanta indică că este învinuită de încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) și alin. (2) lit. d), art. 83 alin. (2), art. 38 alin. (3) Codul Fiscal și art. 7 pct. 10 din Legea „Cu privire la piaţa valorilor mobiliare” nr. 199 XIV din 18.11.1998, ceea ce vine în contradicţie cu ordonanţa nr. 19 din 04.04.2007 a Comisiei naţionale pentru valorile mobiliare „Cu privire la înregistrarea ofertei tender la dobîndirea acţiunilor B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. Mai invocă reclamanta că, după cele stabilite , B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. a dat anunţ în Monitorul Oficial al RM din data de 20 aprilie 2007 nr. 54-56 (2041-2043) cu privire la achiziţionarea acţiunilor cu valoarea nominală de 200 lei. Reclamanta consideră că lucrătorii inspectoratului fiscal Ceadîr-Lunga au incompetenţa totală în legislaţia Republici Moldova existentă, dat fiind faptul că, pentru vînzarea acţiunilor, brokerul a cerut extrasul de la deţinătorul de registru independent „Registrul Corect” S.A., registru unde este scris alb pe negru, că valoarea nominală a acţiunilor constituie 200 de lei. Solicită cetățeanul Z. L. anularea deciziilor nr. 1216 din 15.12.2009, nr. 1267 din 22.12.2009, nr. 117 din 12.02.2010, emise de către Biroul Fiscal or. Ceadîr-Lunga și încasarea sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Curţii de Apel Comrat din 29.03.2012, acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată. La 03 mai 2012 cetățeanul Z. L. a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurenta a indicat că soluţia dată de prima instanţă vine în contradicţie cu materialele cauzei și nu au fost luate în consideraţie probele anexate la dosar, aplicînd eronat normele de drept material. Audiind declaraţiile reprezentantului intimatului, studiind materialele dosarului, colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 417 al. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să menţină hotărîrea primei instanţe. Conform art. 38 alin. (3) Cod fiscal, baza valorică a tuturor activelor de capital nesupuse uzurii, aflate în posesia contribuabilului la data de 1 ianuarie 1998, nu trebuie să fie mai mică decît valoarea lor la acea dată sau decît preţul de piaţă al obiectelor identice. Potrivit pct. 39 al Regulamentului cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente pe venit al persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2008, activele de capital aflate în posesia contribuabilului la 1 ianuarie 1998 se consideră procurate la preţurile de piaţă, în vigoare la această dată. Din materialele dosarului s-a stabilit că IFS pe Găgăuzia or. Ceadîr-Lunga la 24.11.2009 a efectuat controlul tematic cu privire la chestiunea respectării legislaţiei fiscale în partea prezentării declaraţiei de către cetățeanul Z. L., privind impozitul pe venit pe anul 2007. Prin decizia IFS pe UTA Găgăuzia nr. 1267 din 22 decembrie 2009, recurentei i-a fost calculat impozitul pe venit în sumă de 11 819,80 lei și penalitate în sumă de 4 269,31 lei. Colegiul notează că penalitate de întîrziere a fost calculată, ca urmare a faptului că recurenta în anul 2007, a avut venituri de la vînzarea acţiunilor B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A., însă nu a achitat impozitul pe venit, pentru venitul obţinut din vînzarea acţiunilor. Prin decizia IFS UTA Găgăuzia or. Ceadîr-Lunga nr. 117 din 12.02.2010, plîngerea depusă cetățeanul Z. L. a fost respinsă, ca neîntemeiată. Ulterior, prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM nr. 63 din 14.04.2010, au fost recunoscute ca fiind legale acţiunile IFS UTA Găgăuzia or. Ceadîr-Lunga. Colegiul, analizînd deciziile sus menţionate, emise de către IFS UTA Găgăuzia și Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, le consideră legale și emise în conformitate cu legislaţia în vigoare, din care considerente rezultă că hotărîrea emisă de prima instanţă este una legală și întemeiată, iar argumentele invocate de recurentă, precum că baza valorică a fiecărei acţiuni este egală cu 200 lei, sunt neîntemeiate. Instanţa de recurs remarcă că, conform art. 7 alin. (10) al Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare, extrasul din registru nu constituie o valoare mobiliară, iar transmiterea lui de la o persoană la alta nu atrage după sine şi transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare. Prin urmare, extrasul din registrul acţionarilor, la care face referire recurenta, nu poate constitui drept act ce justifică baza valorică a acţiunilor. La acest capitol instanţa de recurs reţine că, în lipsa documentului confirmativ ce ar atesta costul real al acţiunilor la data de 01 ianuarie 1998, baza valorică a acestor active de capital se egalează cu zero. În această ordine de idei se constată că recurenta incorect a declarat datele despre venitul obţinut pentru anul 2007, din care considerente intimatul corect a aplicat sancţiunile fiscale faţă de recurentă. Reieșind din cele menţionate colegiul consider că concluzia primei instanţe despre respingerea acţiunii este justă, ea avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în corespundere cu prevederile art. 130 CPC. Din considerentele enumerate și avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menţine hotărîrea primei instanţe prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă .

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.