Prima recomandare prevede o poziţie puternică a UE împotriva paradisurilor fiscale, dincolo de măsurile internaţionale actuale. Statele membre ale UE au în prezent standarde variate cu privire la definirea paradisurilor fiscale şi, prin urmare, au metode diferite de acţiune. Aceasta înseamnă că tranzacţiile care implică paradisuri fiscale se pot derula cel mai uşor prin intermediul ţărilor care au legislaţia cea mai tolerantă. De aceea folosind criterii comune, statele membre ale UE sunt încurajate să identifice locurile care pot reprezenta paradisuri fiscale şi să întocmească o listă neagră naţională a acestora. O abordare comună cu privire la detectarea şi apoi combaterea paradisurilor fiscale i-ar împiedica pe evazionişti să profite de diferenţele existente la nivelul sistemelor naţionale pentru a evita plata impozitelor. De asemenea, au fost prevăzute măsuri pentru a convinge şi statele non-UE să aplice aceste standarde comunitare de guvernare. Astfel, s-ar transmite un semnal puternic, care ulterior ar putea fi urmat de o modificare a convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri aflate în prezent în vigoare. La rândul său, acest lucru ar descuraja investitorii.

Recomandarea a doua ţine de soluţionarea aspectelor tehnice şi juridice care fac posibilă înregistrarea planificării fiscale agresive (ATP), potrivit căreia se sugerează modalităţi de eliminare a lacunelor/neajunsurilor legislative pe care unele companii le exploatează pentru a evita plata impozitelor. Astfel, statele membre ale UE sunt încurajate să consolideze convenţiile pentru evitarea dublei impuneri, datorită cărora companiile active în mai multe ţări nu trebuie să plătească impozite în fiecare din ele, cu scopul de a preveni sustragerea companiilor de la plata impozitelor. Dacă statele membre ale UE încearcă să abordeze pe cont propriu această problemă, există riscul ca întreprinderile vizate să se stabilească pur şi simplu în altă ţară cu o legislaţie mai permisivă. Iată de ce este nevoie de o acţiune la nivelul UE pentru a elimina lacunele juridice şi pentru a se asigura că nici o ţară nu suferă pierderi financiare pentru că a acţionat singură.

CE ar urma să monitorizeze punerea în aplicare a acestor recomandări şi să facă presiuni asupra ţărilor care nu fac progrese suficiente.

Planul de acţiuni va fi înaintat spre aprobare Parlamentului European şi a miniştrilor de finanţe din UE. Între timp, CE va mai elabora o serie de propuneri de iniţiative suplimentare pentru combaterea evaziunii fiscale, cum ar fi: elaborarea unui cod al contribuabililor; introducerea la nivelul UE a unui număr de identificare fiscală; o revizuire a dispoziţiilor europene împotriva abuzurilor; elaborarea de orientări privind trasabilitatea fluxurilor financiare.