Principii de aplicare Potrivit principiilor generale de determinare a valorii în vamă, prima și principala bază pentru stabilirea valorii în vamă este ,,valoarea de tranzacție”, aşa cum este definită în Articolul 1 din Acordul privind aplicarea Articolului VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, GATT 1994 (în continuare – Acord) și, respectiv, art. 11 din Legea nr.1380/1997 cu privire la tariful vamal (Legea nr.1380/1997).

Sistemul de determinare a valorii în vamă stabileşte principiul aplicării consecutive a celor şase metode de determinare a valorii în vamă. Pornind de la această regulă, metoda de determinare a valorii în vamă ,,în baza valorii tranzacției cu marfă identică” (Metoda 2) se va aplica în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată „în baza valorii tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit”(Metoda 1). Iar metoda ,,în baza valorii tranzacției cu marfă similară” (Metoda 3) se va aplica doar atunci când valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată potrivit prevederilor de aplicare a metodei ,,în baza valorii tranzacției cu marfă similară”.

Potrivit normelor stabilite de Acordul de aplicare a Articolului VII al Acordului General pentru Tarife Vamale și Comerţ 1994 (GATT 1994), la care RM este parte, și prevederilor Legii nr. 1380/1997 cu privire la tariful vamal (Legea nr. 1380/1997), sunt stabilite șase metode de determinare a valorii în vamă. Astfel, ar fi bine, mai întâi de toate, a clarifica în ce moment apare necesitatea de aplicare a metodei în baza costului unitar al mărfii sau altfel numită — ,,metoda deductivă”, prevăzută de art. 15 din Legii nr. 1380/1997.

Poate sau nu solicita organul vamal acte și informații suplimentare referitoare la valoarea în vamă? Temeiul legal Un drept general al organelor vamale de a solicita documente și informații suplimentare necesare vămuirii este prevăzut de art. 178 și 179 din Codul vamal al RM (CV):

Într-o tranzacție pe picior de egalitate — unde cumpărătorul şi vânzătorul nu au nici un drept de proprietate sau control unul fată de altul, dar sunt motivați de interesul propriu de a-şi mări profitul — prețul negociat reprezintă valoarea de piață a bunurilor. Pe de altă parte, tranzacțiile cu părțile afiliate (interdependente, legate) nu au loc pe deplin în condiții de concurență şi, prin urmare, prețul părților poate fi determinat având la bază şi alte scopuri decât cele de piață.

Prețurile de transfer se referă la alocarea de către companiile multinaționale a profiturilor sale către membrii grupului corporativ în scopuri fiscale. Astfel, o companie va alege, în mod normal, să transfere profiturile sale în țări cu rate de impozitare mai mici și să raporteze câștiguri mai mici în țările cu rate de impozitare mai mari.

În corespundere cu dispoziţiile prevăzute de art. 8 (1) (a) i) din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General pentru Tarife Vamale și Comerț (GATT), 1994 (în continuare, Acord) la care Republica Moldova este parte: