În conformitate cu prevederile art.119 pct.2) din Codul fiscal, certificat de acciză reprezintă document eliberat de Serviciul Fiscal de Stat antrepozitarului autorizat, care atestă înregistrarea acestuia şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii cu mărfurile supuse accizelor.

Potrivit art.119 pct.3) din Codul fiscal, antrepozit fiscal reprezintă totalitatea locurilor, determinate în certificatul de acciză, în care mărfurile supuse accizelor sînt produse, transformate, deţinute sau expediate (transportate) de către antrepozitarul autorizat în activitatea sa, în cadrul cărora nu se calculează şi nu se achită accizele.

În condițiile acțiunii art.119 pct.3) din Codul fiscal, antrepozit fiscal reprezintă totalitatea locurilor, determinate în certificatul de acciză, în care mărfurile supuse accizelor sînt produse, transformate, deţinute sau expediate (transportate) de către antrepozitarul autorizat în activitatea sa, în cadrul cărora nu se calculează şi nu se achită accizele.

Antrepozitarul autorizat (locatar) care arendează o încăpere de la un alt antrepozitar autorizat (locator), dispunând de contract de arendă sau de închiriere în condițiile acțiunii art.126 din Codul fiscal,

În conformitate cu prevederile art.119 pct.5) din Codul fiscal, expediere (transportare) reprezintă deplasare, transmitere a mărfurilor supuse accizelor din/în antrepozitul fiscal.

Potrivit art.121 alin.(1) din Codul fiscal, obiecte ale impunerii sînt mărfurile supuse accizelor, specificate în anexele la Titlul IV.

Pentru obținerea certificatului de acciz, agenții economici care sunt obligați de a se înregistra ca subiecți ai impunerii cu acciz, urmează să se adreseze la subdiviziunea Serviciul Fiscal de Stat, unde sunt luați la evidență, cu o cerere de solicitare a certificatului de acciz, de model stabilit de Ministerul Finanțelor.