Conform prevederilor art. 2 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2017 (în continuare – Lege), prin noțiunea de masă debitoare se înțeleg bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă națională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobândite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepția bunurilor care, potrivit legii, nu sunt pasibile de executare silită. În cadrul procesului de insolvabilitate, una dintre atribuțiile principale ale administratorului insolvabilității, în temeiul prevederilor art. 66 alin. (1) lit. j) din Lege, este organizarea şi vânzarea la licitație sau prin negocieri directe a bunurilor din patrimoniul debitorului în conformitate cu prezenta lege.

Încercând să remită o somație debitorului său pentru a-l preîntâmpina despre obligativitatea achitării datoriei, agentul economic a aflat că debitorul său a fost lichidat, acest fapt fiind înregistrat la Camera Înregistrării de Stat. Ce acțiuni urmează să întreprindă agentul economic creditor pentru ca datoria acestuia să poată fi calificată ca datorie compromisă în scopuri fiscale? Extrasul de la Camera Înregistrării de Stat despre lichidarea întreprinderii poate servi ca document care permite calificarea datoriei compromise, în scopuri fiscale.

Procedura de insolvabilitate reprezintă un important mecanism juridico-economic de asigurare a stabilității și siguranței circuitului civil. Acesta permite a diminua la maxim efectele negative ale situației când un subiect de drept se află în incapacitate de plată. Reglementarea legislativă a procesului de insolvabilitate și-a găsit reflectare în Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 (în continuare – Lege). Actul legislativ în cauză a fost elaborat în contextul tendinței generale de creștere a numărului proceselor de insolvabilitate ca urmare a crizei economice și necesității excluderii din piață a subiecților economici neviabili.

Intentarea procesului de insolvabilitatepoate fi condiționată de incapacitatea de plată a debitorului sau supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său.

Insolvabilitate este situația financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora obligațiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziție. Cadrul juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea față de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit este reglementat de prevederile Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 (în continuare – Lege).

În conformitate cu prevederile statuate de art. 129 alin. (6) din CF, obligaţie fiscală este obligaţia contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întârziere (penalitate) şi/sau amendă.

SRL „X” are o datorie nestinsă faţă de SRL „Y” ca urmare a unei tranzacții economice în sumă de 16 mii lei. În cazul în care creditorul „Y” nu a înaintat o acțiune în judecată privind recuperarea datoriei creditoare menționate, are dreptul creditorul „X” să reflecte această sumă la venituri?