Legislația în vigoare oferă executorul judecătoresc dreptul să concilieze părţile (debitorul și creditorul) atât în faza prejudiciară, cât şi în procedura de executare (art.7 lit.j) din Legea nr.113 privind executorii judecătorești). Respectiv, deși procedura de executare, în sine, presupune că executarea este forțată, Codul de executare al RM prevede dreptul părților de a recurge la conciliere (sau, altfel spus, la împăcare) în cadrul unei proceduri de executare intentate.

Для обращения в судебную инстанцию для защиты любых прав установлены определенные сроки исковой давности и, если в суде будет доказано, что этот срок истек, иск будет отклонен. Истец не сможет добиться защиты своих прав; к примеру, не сможет взыскать задолженность по договору. По общему правилу срок исковой давности составляет три года с момента, когда лицо узнало или должно было узнать о нарушении своих прав. На практике возникает немало трудностей с определением точного момента начала течения срока.

Art.61 alin. 1 din Codul de executare1 al RM (în continuare – CE) prevede că, executorul judecătoresc poate refuza intentarea procedurii de executare și stabilește condițiile în care executorul utilizează acest drept. La Curtea Constituțională (CC) a fost depusă o sesizare, prin care a fost solicitată examinarea constituționalității acestei sintagme. Instanța, prin Hotărârea nr.22 din 08.10.2019, a declarat sesizarea admisibilă, având în vedere că termenul „poate" din art. 61 alin. (1) din CE se referă la o pretinsă putere discreționară a executorului judecătoresc de a refuza sau nu intentarea procedurii de executare și că instanța va aplica aceste dispoziții din CE, mai exact în situația în care va determina dacă executorul a intentat în mod corect procedura respectivă.

Conform art. 34 alin.(4) din Codul contravenţional (CC), dacă persoana fizică nu a achitat amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii acesteia, se va proceda conform reglementărilor Codului de executare (CE). În cazul în care achitarea amenzii nu este posibilă din cauza lipsei ori a insuficienței bunurilor, sau din cauza eschivării cu rea-voință a contravenientului persoană fizică de la achitarea acesteia, instanța de judecată poate înlocui suma neachitată a amenzii, după caz, cu:

Conform art.330 alin.(2) din Codul muncii (CM), în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, art. 225 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc, suplimentar pentru fiecare zi de întârziere, 0,3% din suma neplătită în termen. Modul de examinare a litigiilor privind repararea prejudiciului material şi celui moral cauzate salariatului este stabilită de art. 332 din CM, conform căruia cererea scrisă a salariatului privind repararea prejudiciului material şi celui moral se prezintă angajatorului, care este obligat să înregistreze cererea respectivă, să o examineze şi să emită ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia, aducându-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură.

Curtea Constituțională (Curtea) a emis, la 5 aprilie 2019, Hotărârea nr. 8 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 162 alin. (2) din Codul de executare al RM (CE) (termenul de decădere din dreptul de a contesta actele executorului judecătoresc) prin care a declarat neconstituționale mai multe teze din CE, după cum urmează:

La 25 mai 2018, o persoană fizică a contestat în instanța de judecată, în calitate de debitor al procedurii de executare, mai multe acte ale executorului judecătoresc, prin care au fost aplicate măsuri de asigurare a executării, inclusiv sechestre pe bunurile debitorului. Acesta a susținut, că actele contestate au fost emise în noiembrie 2016, însă i-au fost aduse la cunoștință în luna mai 2018. Respectiv, debitorul a solicitat repunerea în termen pentru contestarea actelor executorului judecătoresc.