Conform codului 69.20 din Clasificatorul activităților din economia Moldovei (CAEM-2), aprobat prin Ordinul nr.28 din 07 mai 2019 a Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova, pus în aplicare de la 07 mai 2019, “Activitatea de contabilitate şi audit financiar; consultanţă în domeniul fiscal” include:

Codul Civil stipulează că prin contract de factoring, o parte, care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent), se obligă să cedeze celeilalte părţi, care este o întreprindere de factoring (factor), creanţele apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de vînzări de bunuri, prestări de servicii şi efectuare de lucrări către terţi, iar factorul îşi asumă cel puţin 2 condiții stipulate la alin. (1) art.1811 din actul menționat mai sus.

La determinarea regimului fiscal privind TVA în cazul prestării serviciilor de către/către un rezident/nerezident Republicii Moldova, este necesar de a stabili locul livrării serviciilor. Conform art. 93 pct. 15) din Codul fiscal, locul livrării serviciilor se determină conform regulilor stabilite în art.111 al Codului fiscal, „Locul livrării serviciilor”. Articolul 111 alin. (1) — (3) din Codul fiscal, stabilește expres tipul serviciului și locul unde se va considera acesta ca livrat, iar pentru serviciile care nu sînt indicate în alin. (1) – (3) locul livrării considerindu-se sediul, sau, în cazul în care acesta lipseşte, domiciliul ori reşedinţa persoanei care prestează serviciile respective (alin. (4) al art.111 din Codul fiscal).

Regimul fiscal privind TVA, în cazul serviciilor prestate de către un rezident al Republicii Moldova unui nerezident, se stabilește în funcție de locul prestării serviciilor, determinat conform regulilor stabilite la art.111 din Codul fiscal.

Stimați contribuabili, ținem să va informăm că a fost actualizată Baza generalizată a practicii fiscale. Actualizarea a fost efectuată prin Ordinul SFS, nr. 315 din 29.07.2019

1. (31.2.24) Ce sancțiune se aplică pentru neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate în termen?

Conform art. 84 alin. (1) din Codul fiscal, agenții economici sunt obligați să achite, nu mai târziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din: