Întreprinderea ”A” este proprietar al infrastructurii rețelelor de distribuire a energiei electrice. Din partea persoanelor terțe apar solicitări de plasare a dispozitivelor publicitare pe infrastructurile electrice care îi aparțin întreprinderii ”A”. În cazul în care întreprinderea ”A” acordă persoanelor terțe dreptul de a plasa pe infrastructurile electrice care îi aparțin dispozitivele publicitare, devin acestea subiect al impunerii cu taxa pentru dispozitivele publicitare?

Începând cu 30 iulie 2018, un nou reprezentant al Fondului Monetar Internațional va oferi asistență administrației fiscale naționale în cadrul Proiectului de asistență tehnică susținut de Guvernul Olandei. Martin Bergwerff va prelua activitatea predecesorului său Shawn Gale, care a activat în cadrul Serviciului Fiscal de Stat începând cu 1 ianuarie 2017.

În Republica Moldova, prin prisma prevederilor art.103 alin. (1) pct. 29) din Codul fiscal (CF), se acordă facilităţi fiscale mijloacelor fixe utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor, destinate includerii în capitalul social. Această facilitate reprezintă premise favorabile atragerii investiţiilor străine şi stimulării fondatorilor de a investi mijloacele proprii în dezvolarea entităţilor. Obiectivul prezentului articol îl prezintă examinarea particularităților specifice aferente includerii mijloacelor fixe în capitalul social cu referire la contabilitatea și fiscalitatea acestora.

În cadrul controlului fiscal prin metoda verificării tematice la entitatea „B” S.R.L. s-a constatat că aceasta, în perioada fiscală 2017, a dedus în scopuri fiscale cheltuieli de reparaţii ale mijloacelor fixe arendate într-un cuantum mai mare decât este permis. Cheltuielile respective entitatea le-a indicat în declaraţia cu privire la impozitul pe venit în rd. 03011, împreună cu cheltuielile de reparaţii ale mijloacelor fixe proprii. Este corectă această abordare şi ce sancţiuni riscă entitatea „B” ca urmare a controlului fiscal?

O persoană fizică cetăţean a luat un împrumut de la o casă de amanet SRL „G”, căreia i-a lăsat amanet un set de bijuterii. Deoarece persoana fizică nu şi-a onorat obligaţiunile faţă de entitatea „G” SRL privind restituirea împrumutului, aceasta din urmă va comercializa bijuteriile pentru a-şi compensa cheltuielile suportate pentru păstrarea bijuteriilor, acordarea împrumutului, dobânda pentru împrumut şi pentru vânzarea bijuteriilor. Urmează de stabilit dacă în situaţia dată entitatea „G” SRL trebuie să reţină impozit pe venit la sursa de plată din împrumutul acordat şi nerestituit de persoana fizică?

Entitatea rezidentă „M” SRL i-a achitat entităţii nerezidente „K” plata pentru serviciul acordat și a reținut impozit pe venit la sursa de plată în baza prevederilor art. 91 din CF, deşi există convenție pentru evitarea dublei impuneri între RM şi statul de rezidenţă fiscală a entităţii nerezidente „K”. Reţinerea impozitului de către „M” SRL s-a efectuat, deoarece acesteia nerezidentul nu i-a prezentat certificatul de rezidență. Cum poate fi restituit impozitul pe venit reţinut la sursă şi în ce mod? Potrivit prevederilor art. 91 alin. (1) liniuţa întâi din CF, persoanele menţionate la art. 90 din CF reţin şi achită un impozit în mărime de 12% din plăţile direcţionate spre achitare nerezidentului aferente veniturilor de la art. 71 din CF, cu excepţia celor specificate la liniuţele a doua, a treia şi a patra din acelaşi alineat.

La 1 iunie 2018 a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 505 din 30 mai 2018 cu privire la aprobarea modificărilor și completărilor ce se operează în unele hotărâri ale Guvernului, prin care au fost operate modificări inclusiv asupra modului de restituire a taxei pe valoarea adăugată.   Astăzi prezentăm unele aspecte ce vizează subiecţii impozabili cu TVA care efectuează investiţii capitale în conformitate cu prevederile art.1011 alin.(1) şi alin.(1¹) din Codul fiscal şi deţin dreptul la restituirea sumei TVA, cu respectarea condiţiilor stipulate în alin.(2) din articolul menţionat.