Practica fiscală

SFS: „Aspecte de contestare a actelor organului fiscal. Practica judiciară”

La SRL „BBB” a fost efectuat un control fiscal în urma căruia s-a întocmit un act de control fiscal. Contribuabilul a depus cerere prealabilă la IFS pe mun. Chișinău pe marginea actului de control fiscal. Ulterior a depus cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea actului de control fiscal. Care este rezultatul examinării unei asemenea cereri și care sunt sfaturile pentru contribuabili în situația expusă în speță? La 18 ianuarie 2011, SRL „BBB” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul SRL „BBB” a indicat că, la 14 noiembrie 2008, pîrîtul a întocmit actul nr. 5-632532, prin care a majorat cu 725 446 lei suma accizului constatat diminuat, în baza actului de control nr. 5-629961, 5-629912 din 10 septembrie 2008 și deciziei asupra cazului de încălcare a legislaţiei nr. 677 din 01 octombrie 2008, emisă de oficiul fiscal Centru, precum și a majorat cu 26 508 lei suma majorării de întîrziere aferentă accizului diminuat. Consideră că actul de control enunţat este ilegal și neîntemeiat. Pîrîtul și-a depășit atribuţiile și a efectuat un control ilegal, deoarece la efectuarea controlului au participat colaboratorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupţiei, care nu erau în drept să participe la efectuarea controlului. Conform art. 7 lit. f) din Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupţiei, în exercitarea atribuţiilor și obligaţiilor, Centrul are dreptul să dispună de drepturile organelor fiscale doar în procesul controalelor fiscale efectuate în cadrul urmăririi penale, însă în cazul dat, a fost efectuat un control fiscal repetat, care nu este legat de controlul fiscal efectuat în cadrul urmăririi penale. Astfel, controlul fiscal privind activitatea fiscală a societăţii urma să fie efectuat doar de către organul fiscal, fapt ce a fost ignorat de către pîrît. La 09 decembrie 2010, SRL „BBB” s-a adresat către pîrît cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea actului de control nr. 5-632532 din 14 noiembrie 2008, însă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege. Prin urmare, solicită anularea actului de control nr. 5-632532 din 14 noiembrie 2008, întocmit de către pîrît. Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 12 aprilie 2011 procesul a fost încetat. SRL „BBB” a depus o cerere de recurs împotriva încheierii primei instanţe, cerînd admiterea acesteia, casarea încheierii primei instanţe și emiterea unei hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul SRL „BBB”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu încheierea primei instanţe, deoarece, conform art. art. 2 și 3 din Legea contenciosului administrativ, actul de control nr. 5-632532 din 14 noiembrie 2008 este un act administrativ, deoarece a fost întocmit de către o autoritate publică, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chișinău. Audiind reprezentanţii părţilor, studiind materialele dosarului, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii primei instanţe din următoarele considerente. Din cererea de chemare în judecată rezultă că recurentul SRL „BBB” solicită anularea actului de control nr. 5-632532 din 14 noiembrie 2008, întocmit de către intimatul Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău. Conform art. 3 alin. alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: autorităţile publice și autorităţile asimilate acestora, în sensul prezentei legi, subdiviziunile autorităţilor publice, funcţionarii din structurile specificate la lit. a) și b), precum și nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Reieșind din prevederile legale menţionate, actul de control nr. 5-632532 din 14 noiembrie 2008, întocmit de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, nu constituie act administrativ producător de efecte juridice, actul de control fiind un act preparatoriu, legalitatea căruia nu poate fi controlată de sine stătător pe calea contenciosului administrativ, ci doar odată cu actul administrativ la baza căruia a stat actul sau operaţiunea administrativă. Deci, poate fi definit ca act administrativ doar actul emis de către o autoritate publică, în baza și în vederea exercitării legii, pentru nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ. Actul de control nr. 5-632532 din 14 noiembrie 2008, întocmit de către intimat nu produce nici un efect juridic faţă de recurent și, în consecinţă, nu poate fi considerat act administrativ. Contribuabilului i-a fost aplicată o amendă, conform Deciziei emise de IFS pe mun. Chișinău. Încercînd să respecte procedura prealabilă, a contestat decizia doar la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nu și la organul fiscal emitent al Deciziei contestate. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, la cererea prealabilă (contestație) depusă pe marginea Deciziei contestate, a comunicat că această cerere prealabilă rămîne fără examinare și se restituie contribuabilului, pentru a fi contestată în mod obligatoriu la organul fiscal emitent – IFS pe mun. Chișinău. Contribuabilul nu a contestat Decizia ulterior la organul fiscal emitent, ci a depus cerere de chemare în judecată. Care este rezultatul examinării unei asemenea cereri și care sunt sfaturile pentru contribuabili în situația expusă în speță? La 15 decembrie 2010 SRL „CCC” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău privind contestarea actului administrativ. În motivarea cererii înaintate, SRL „CCC” a indicat că, la 18 octombrie 2010, a expediat în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău o petiţie cu privire la anularea deciziei asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale nr. 1425/8 din 08 octombrie 2010, prin care în privinţa societăţii a fost aplicată sancţiune sub formă de amendă în mărime de 3 000 lei, pentru neprezentarea documentelor de provenienţă a mărfii la prima cerere a persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul organelor cu atribuţii de administrare fiscală, care a fost emisă în temeiul actului de control nr. 1-481556 din 17 septembrie 2010. De asemenea, SRL „CCC” a mai menţionat că, la 22 septembrie 2010, în adresa Direcţiei Generale Control Fiscal a IFS pe mun. Chișinău a fost expediată contestaţia împotriva actului de control nr. 1-481556 din 17 septembrie 2010 cu privire la anularea acestui act, care a fost întocmit cu încălcarea normelor de drept material și procedurii stabilite. La 08 octombrie 2010 a fost primită decizia asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale nr. 1425/8 din 08 octombrie 2010, care a fost emis în baza actului de control contestat. SRL „CCC” a invocat că, decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 1425/8 din 08 octombrie 2010 este ilegală și neîntemeiată, deoarece chiar din conţinutul actului de control rezultă că nu au fost depistate careva încălcări, iar documentele de provenienţă a mărfurilor au fost prezentate anterior la efectuarea unui alt control din 02 septembrie 2010. Iar, originalele actelor, ca documente de strictă evidenţă financiară, se păstrau în safeul întreprinderii și au fost prezentate la Inspectoratul Fiscal de Stat la 20 septembrie 2010 persoanei care a efectuat controlul, însă ultimul a refuzat să le examineze. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chișinău din 03 iunie 2011, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „CCC” ca neîntemeiată, motivînd că destinatarul cererii prealabile, precum și pîrîtul chemat în judecată este Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, iar decizia de sancţionare, a cărei anulare se solicită, a fost emisă de către Inspectoratul Fisal de Stat pe mun. Chișinău. Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia din 21 decembrie 2011, a admis recursul declarat de SRL „CCC”, a casat integral hotărîrea Curţii de Apel Chișinău din 03 iunie 2011, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de fond. În argumentarea soluţii, s-a indicat că, în virtutea prevederilor art. 185 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de fond era ţinută să soluţioneze problema intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor și intervenienţilor, astfel, încît să fie just determinată componenţa participanţilor la proces . La examinarea repetată a cauzei date, prin încheierea protocolară din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Chișinău a admis demersul SRL „CCC” privind înlocuirea pîrîtului – Inspectoratul Fiscal Principal de Stat cu Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău. Prin încheierea din 13 martie 2012, Curtea de Apel Chișinău, în baza art. 267 lit. a) și art. 267 lit. g) CPC, a scos de pe rol cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „CCC” către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. Astfel, instanţa a indicat drept temeiuri pentru aplicarea acestei sancţiuni procedurale: neprezentarea nemotivată a reclamantului în ședinţa judiciară din 13 martie 2012 și nerespectarea procedurii prealabile de soluţionare a litigiului, prevăzut de art. 269 alin. (1) Cod fiscal. La 26 martie 2012, SRL „CCC” a înaintat la Curtea de Apel Chișinău o cerere, prin care a solicitat, în corespundere cu art. 268 alin. (4) CPC, anularea încheierii din 13 martie 2012. Prin încheierea din 02 iulie 2012, Curtea de Apel Chișinău a respins ca fiind neîntemeiată cererea SRL „CCC” privind anularea încheierii din 13 martie 2012 privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată. Nefiind de acord cu încheierile Curţii de Apel Chișinău, SRL „CCC” a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 13 martie 2012 și din 02 iulie 2012, solicitînd casarea acestora. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul urmează a fi respins din următoarele considerente. În baza art. 267 alin. (1) lit. g) CPC RM, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care, reclamantul citat legal nu s-a prezentat în ședinţă de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa. Analizînd prevederile normei descrise în raport cu materialele cauzei, instanţa de recurs constată că, Curtea de Apel Chișinău s-a conformat întru totul cerinţelor legale, deoarece, prima ședinţa a fost numită la 21 februarie 2012, unde a fost prezent reprezentantul recurentului - reclamant, fapt confirmat prin procesul-verbal, ședinţa dată fiind amînată din motivul neprezentării reprezentantului intimatului pentru data de 06 martie 2012, la ședinţa din 06 martie 2012, au fost prezente ambele părţi, unde reprezentantul recurentului - reclamant a solicitat un termen pentru a prezenta probe suplimentare, ședinţa fiind amînată pentru 13 martie 2012, despre care fapt ambele părţi, au aplicat contra semnătura pe recipisa Curţii de Apel Chișinău, ceea ce demonstrează cu certitudine că recurentul - reclamant a fost citat legal. De asemenea, Curtea de Apel Chișinău, corect a concluzionat că, reclamantul – recurent nu a prezentat dovada de respectare a procedurii prealabile de soluţionare a litigiului, din următoarele motive. Conform art. 14 alin. (1) și alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior, dacă legislaţia nu prevede altfel. Iar prevederile art. 269 alin. (1) Cod Fiscal stipulează că, contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal se depune la organul fiscal emitent al deciziei sau al cărei funcţionar a întreprins acţiunea. Astfel, din materialele cauzei s-a confirmat că, recurentul - reclamant a prezentat cererea din 22 septembrie 2010, depusă în adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și nu în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, fapt ce atestă nerespectarea cerinţelor art. 269 alin. (1) din Cod Fiscal.

Monitorul fiscal FISC.md Nr.13 2013

Instituții:

Serviciul Fiscal de Stat | Curtea de Apel Chișinău | Curtea Supremă de Justiţie al Republicii Moldova

„Acest articol aparține exclusiv P.P. „Monitorul fiscal FISC.md” și este protejat de Legea privind drepturile de autor.
Orice preluare a conținutului se face doar cu indicarea SURSEI și cu LINK ACTIV către pagina articolului”.

9990 vizualizări

Data publicării:

20 Mai /2013 16:55

Catalogul tematic

Administrare fiscală | Procedura de contestare

Etichete:

Actele organului fiscal

0 comentarii

icon icon icon
icon
icon icon icon icon icon
icon
icon