În conformitate cu prevederile art. 19 lit. a) ,a¹) și a⁴) din Codul fiscal, facilități impozabile acordate de angajator privind hrana organizată includ:

 

- plăţile acordate salariatului de către angajator pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea salariatului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de stat, a plăţilor menţionate la art. 24 alin. (19) şi (24) care nu depăşesc plafonul stabilit de Guvern şi a plăţilor menţionate la art. 24 alin. (19³), (20) şi (26) care nu depăşesc plafonul prevăzut de art. 24;

- valoarea tichetelor de masă în partea în care aceasta depăşeşte valoarea nominală deductibilă stabilită la art. 4 alin. (1) din Legea nr.166/2017 cu privire la tichetele de masă;

- plăţile aferente cheltuielilor suportate şi determinate pentru transportul şi hrana studenţilor stagiari şi/sau elevilor, peste limită, conform modului stabilit de Guvern.

 

Reieșind din prevederile menționate, mărimea depășirii plafonului stabilit a cheltuielilor suportate de angajator pentru hrana angajatului reprezintă facilitate acordată de patron, care conform art. 14 lit. b) din Codul fiscal, constituie obiect al impunerii cu impozitul pe venit pentru angajat.

 

Regimul deducerii cheltuielilor aferente asigurării cu hrană a angajaților sunt stabilite în Secțiunea a 2-a din capitolul V al Regulamentului cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice și persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător (în continuare – Regulament), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 693 din 11 iulie 2018.

 

Potrivit pct. 38 din Regulamentul menționat, se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru hrana organizată a salariaţilor/zilierilor/studenţilor stagiari/elevilor în învăţământul dual conform art. 24 alin. (19), (19⁴) şi (24) din Codul fiscal.

 

Angajatorul este în drept să suporte cheltuieli pentru hrana organizată a salariaţilor ori să acorde tichete de masă, fiind permisă doar o singură opţiune în raport cu un salariat.

 

Astfel, potrivit pct. 39 din Regulament, angajatorul ai cărui salariaţi au salariul mediu lunar brut egal sau mai mare de ¾ din cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru fiecare an este în drept să deducă cheltuielile pentru hrana organizată a salariaţilor. În sensul prezentului punct, salariul mediu lunar brut se calculează pornind de la fondul lunar de salarizare al angajatorului raportat la numărul mediu scriptic de salariaţi în luna respectivă.

 

În cazul în care criteriul stabilit la pct. 39 din Regulament se respectă, limita maximă permisă spre deducere nu va depăşi 70 de lei (fără TVA) per salariat/zilier/student stagiar/elev în învăţământul dual pentru fiecare zi efectiv lucrată (pct. 40 din Regulament).

 

Astfel, sumele cheltuielilor ce se încadrează în valoarea stabilită la pct. 40 din Regulament nu se vor considera drept recompense şi facilităţi acordate de angajator din perspectiva salariaţilor/zilierilor/studenţilor stagiari/elevilor în învăţământul dual şi a angajatorului şi, respectiv, nu vor implica careva obligaţii fiscale, de reţinere sau calculare adiţională a impozitului pe venit pentru aceştia.

 

Potrivit pct.40¹ din Regulament, în cazul depăşirii plafonului stabilit, suma depăşirii se va considera drept o facilitate impozabilă aferent căreia apare obligaţia de declarare şi achitare:

 

1) în cazul salariaţilor – a impozitului pe venit, contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;

2) în cazul zilierilor – a impozitului pe venit şi contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii;

3) în cazul studenţilor stagiari/elevilor în învăţământul dual – a impozitului pe venit şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

 

Prevederile menţionate, stabilite în titlul II al Codului fiscal nu se aplică angajaților agenţilor economici rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei care se supun regimului de impozitare stabilit la cap. 1 titlul X din Codul fiscal (conform art. 14¹ alin. (1) din Codul fiscal).