Conform prevederilor art. 226¹¹ alin. (2) pct. 6) din Codul fiscal, deținătorii de registre ale deținătorilor de valori mobiliare sunt obligați să prezinte Serviciului Fiscal de Stat informația privind tranzacțiile cu valori mobiliare efectuate în perioada anului fiscal.

   

Conform prevederilor art. 2162 și art. 2163 din Codul civil, moștenirea reprezintă transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice decedate (defunct, cel care a lăsat moștenirea) către moștenitori, constituind un transfer patrimonial legal care operează prin efectul legii. Devoluțiunea moștenirii către moștenitorii defunctului este o transmisiune pentru cauză de moarte, universală, unitară și indivizibilă.

     

Astfel, moștenirea nu constituie o înstrăinare (vânzare, donare) a bunurilor în sensul legal, ci o transmitere succesorală a patrimoniului de la o persoană decedată către moștenitori, prin efectul legii sau al testamentului, fără un act juridic de transfer între vii. Înstrăinarea implică un transfer volitiv, o vânzare sau donație, pe când moștenirea este o devoluțiune a masei succesorale, o continuitate a patrimoniului, conform regulilor dreptului succesoral.

   

Totodată, moștenirea nu constituie o tranzacție în sensul clasic (un acord de voință între părți pentru a transfera un drept/bun), ci este o transmisiune pentru cauză de moarte, o procedură complexă de transfer a patrimoniului defunctului către moștenitori, având caractere universale, unitare și indivizibile, chiar dacă acceptarea ei de către moștenitor implică un act juridic de dispoziție, nu o tranzacție propriu-zisă.

     

În acest context, moștenirea de valori mobiliare nu constituie o înstrăinare a activelor de către persoane fizice și nu reprezintă o tranzacție de piață, conform art. 226¹¹ alin. (2) pct. 6) și art. 92 alin. (9) din Codul fiscal.

   

În contextul clauzelor legale expuse mai sus, operațiunile privind transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare, realizate în baza certificatului de moștenire, nu cad sub incidența obligației de raportare stabilite prin art. 226¹¹ alin. (2) pct. 6) din Codul fiscal.