Potrivit art. 180 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere a obligaţiei fiscale poate fi modificat prin amînare sau eșalonare, pe o perioadă de pînă la 12 luni consecutive, cu calcularea unei majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art. 228 din Codul fiscal, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă de gaj. Conform prevederilor art. 180 alin. (3) din Codul fiscal, amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă contribuabilului în următoarele cazuri: a) calamităţi naturale şi tehnogene; b) distrugere accidentală a clădirilor de producţie; c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului; d) datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor datorate, precum şi impozitelor şi taxelor aferente acestora; e) alte circumstanţe stabilite de Ministerul Finanţelor, ce îndreptăţesc contribuabilul de a beneficia de modificarea termenului de stingere a obligaţiilor fiscale. Cazurile amînării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale expuse la lit.a)–c) urmează a fi confirmate prin acte emise de autorităţile sau instituţiile competente. Totodată, în conformitate cu prevederile pct. 1 din Ordinul ministrului finanțelor nr. 55/2018 privind modificarea termenului de stingere a obligației fiscale, contribuabilul poate beneficia de modificarea termenului de stingere a obligației fiscale, în cazul lipsei temporare a disponibilităților bănești și în situația în care nu se află în procedură de insolvabilitate/dizolvare, confirmată în baza informației din cadrul Sistemului Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, furnizată de către Agenția Servicii Publice.

Conform art. 203 din Codul fiscal, comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului, după evaluarea acestora, se efectuează de către contribuabil doar după coordonarea cu Serviciul Fiscal de Stat şi cu acceptul acestuia. Comercializarea bunurilor sechestrate ale persoanei fizice se efectuează de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de executare. Evaluarea bunurilor sechestrate pentru comercializarea acestora se efectuează de către persoane fizice sau juridice competente din lista aprobată anual de Serviciul Fiscal de Stat, iar preţul de comercializare trebuie să fie egal sau mai mare decât valoarea de piaţă evaluată şi valoarea contabilă. [Modificări operate în temeiul Legii nr. 171/2019 cu privirea la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.01.2020]

Potrivit art. 273 alin. (2) din Codul fiscal, contestaţia împotriva deciziei/hotărârii Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunilor funcţionarilor fiscali privind executarea silită a obligaţiei fiscale se depune în decursul a 10 zile lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei sau săvârşirii acţiunilor contestate. Depunerea contestaţiei la Serviciul Fiscal de Stat nu sistează executarea silită a obligaţiei fiscale, cu excepţia comercializării bunurilor sechestrate.

În conformitate cu prevederile art. 206 alin. (1) din Codul fiscal, executarea silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibilă dacă: a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi; b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate, cu excepţia obligaţiei fiscale calculate după intentarea procedurii; c) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare fiscală sau de executare silită – pe perioada valabilităţii actului de suspendare; d) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea restanţei este imposibilă sau există ordonanţa privind intentarea cauzei penale pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător; e) există decizia Serviciului Fiscal de Stat privind suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat (art. 271 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal) – pe perioada valabilităţii actului emis. [Modificări operate în temeiul Legii nr. 171/2019 cu privire la modificarea unor acte legislative, în vigoare din 01.01.2020]

În conformitate cu prevederile art. 202 alin. (1) din Codul fiscal, sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul: a) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării de către contribuabil a cheltuielilor de executare silită; b) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită prin alte modalităţi de executare silită; c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri, solicitate pe piaţă, în vederea urgentării plăţii restanţelor; d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor; e) imposibilităţii comercializării bunurilor; f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plîngerea dacă se încalcă procedura de sechestrare; g) încheierii cu Serviciul Fiscal de Stat şi/sau Casa Naţională de Asigurări Sociale a contractului privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale cu recuperarea pînă la semnarea contractului a cheltuielilor legate de executarea silită suportate anterior semnării contractului; h) emiterii unei încheieri/hotărîri a instanţei de judecată; i) intentării procedurii de insolvabilitate; j) constatării încălcării procedurii de aplicare a sechestrului. [Modificări operate în temeiul Legii pentru modificarea unor acte normative nr. 204/2021, în vigoare din 01.01.2022].

Conform prevederilor stipulate de pct. 2 din Ordinul SFS nr. 379/2017 privind aprobarea formularelor cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligației fiscale, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să aplice sechestrul ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale în cazurile: - emiterii deciziei asupra cazului de încălcare și neexpirării termenului de 30 zile din data pronunțării acesteia, conform art. 252 din Codul fiscal; - contestării deciziilor și acțiunilor privind executarea silită a obligației fiscale conform art. 273 din Codul fiscal; - efectuării controlului fiscal la contribuabil odată cu emiterea actului de control și existenței suspiciunii că bunurile contribuabilului sau debitorului (ilor) acestuia pot fi înstrăinate pînă la emiterea deciziei asupra cazului; - monitorizării contribuabilului în perioada de funcționare a postului fiscal și existenței suspiciunii că acesta va înregistra obligații fiscale față de buget, pe care nu va fi în stare să le achite; - asigurarea executării prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.1275 din 26.12.2018 pentru aprobarea Regulamentului privind mecanismul de aplicare a prevederilor tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova în domeniul asistenţei administrative reciproce în materie fiscală. [Modificări operate în temeiul Ordinului SFS nr. 225/2019, în vigoare din 30.06.2019 și Ordinului SFS nr. 271/2022, în vigoare din 08.07.2022]

În conformitate cu art. 265 din Codul fiscal, dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art. 264 din Codul fiscal, ea poate fi stinsă prin executare silită de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu titlul V din Codul fiscal sau de către instanţa judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile Serviciului Fiscal de Stat sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligaţiei fiscale. Termenul de prescripţie se suspendă în cazul în care: a) contribuabilul persoană fizică se află sub arest sau este condamnat la privaţiune de libertate – pe perioada aflării sub arest sau a privaţiunii de libertate; b) contribuabilul persoană fizică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui; c) persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului persoană juridică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui; d) a fost acordată o amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale – pe perioada amînării sau eşalonării stingerii; e) instanţa judecătorească a hotărît perceperea impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii – pe o perioadă de pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la caducitatea hotărîrii judecătoreşti; f) contribuabilul se află în procedură de insolvabilitate. Aceste prevederi nu se aplică obligaţiilor fiscale curente. Termenul de prescripţie îşi reia cursul din ziua încetării circumstanţei care a servit drept temei pentru suspendarea lui.