Независимо от вида деятельности предприятия, оно может сталкиваться с необходимостью отправить работников в командировку для выполнения определенных поручений. Целью данного материала является обобщение правовых, учетных и налоговых правил, регулирующих расходы на служебные командировки работников, а также порядок их применения. Нормы, регулирующие порядок направления работника в командировку сосредоточены в разделе VI Трудового кодекса РМ1 (далее ТК) и Положениях об откомандировании работников2 (далее ПП № 10).

Autoritățile/instituțiile bugetare (entități bugetare) au misiunea de a executa funcțiile statului în diferite domenii și activități: educație, cercetare, sănătate, cultură, apărare și asigurarea ordinii publice, diplomație și menținerea relațiilor externe, administrare, evidență și controlul executării bugetului public național etc. Diversitatea funcțiilor statului duce la utilizarea din partea entităților bugetare a unui larg spectru de stocuri de materiale circulante.

Periodic, pe parcursul desfășurării activității de întreprinzător, entitatea suportă diferite tipuri de cheltuieli pentru a menține activele sale într-o stare satisfăcătoare în scopul exploatării eficiente (răscumpărarea costului activelor puse în exploatare). În aceste condiţii, deseori apare întrebarea: care sunt criteriile de atribuire a costurilor la cheltuieli curente sau la costuri ulterioare care urmează a fi capitalizate?

Achitând salariul sau alte plăţi, angajatorul este obligat să respecte un șir de cerinţe stipulate în legislaţia muncii. Pentru nerespectarea lor pot fi sancţionate persoanele fizice, persoanele cu funcţie de răspundere și persoanele juridice. În schema de mai jos găsiţi informaţia cu privire la obligaţiile angajatorului la achitarea salariului sau altor plăţi în folosul angajaţilor, mărimea amenzilor contravenționale în cazul nerespectării lor.

Din diverse motive, fie din cauza modificărilor frecvente ale reglementărilor aplicabile sau a complexității activității, fie din cauza fluctuației de personal etc., situaţiile financiare pot conține o serie de erori semnificative, care trebuie corectate. În mod contrar, omisiunea corectării acestora ar conduce la denaturarea situaţiilor financiare întocmite. Mai mult, în cazul în care situaţiile financiare conţin erori semnificative comise în mod intenţionat, acestea nu se consideră conforme nici cu Standardele Naționale de Contabilitate (SNC), nici cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS1).

Conform art. 1242 alin. (1) Cod civil (CC), prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Din esenţa și natura juridică a contractului de împrumut rezultă că acesta este un acord de voinţă între împrumutător și împrumutat, de regulă gratuit, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. 

Întreprinderea care prestează servicii de taxi are angajați cu salariul de până la 10 000 lei/lună și mai mult, care, de asemenea, transmit în locațiune automobilele personale întreprinderii pentru care se achită plata de locațiune lunară. Care este regimul de impozitare a plăților respective cu impozitul pe venit și de reflectare în dările de seamă fiscale?