Conform art. 261 alin. (61) din Codul fiscal, prin derogare de la prevederile alin. (6), întreprinderile mari, altele decât cele clasificate în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii, pot utiliza metoda amortizării accelerate pentru primul an de punere în funcţiune a mijlocului fix. Mărimea amortizării mijlocului fix ce urmează a fi dedusă se determină după cum urmează:

     a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din costul de intrare al mijlocului fix;
     b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii neamortizate a mijlocului fix la durata de funcţionare utilă rămasă a acestuia.
 

    Totodată, potrivit pct. 164 din Regulamentul privind evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019, prin primul an de utilizare se va înţelege 12 luni consecutive din durata de funcţionare utilă a mijlocului fix.

     De asemenea, conform pct. 13 din Regulamentul menționat, amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare celei în care acestea se pun în funcțiune.
     Astfel, primul an de utilizare înseamnă 12 luni consecutive din durata de funcționare utilă a mijlocului fix, care decurg începând cu luna următoare punerii în funcțiune a mijlocului fix.

 Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 1353/2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier), relațiile de muncă din cadrul gospodăriei țărănești (de fermier) sunt reglementate de Codul muncii şi de contractele individuale de muncă.
 

În cazul în care membrii familiei nu sunt înregistrați ca fiind membri ai gospodăriei țărănești (de fermier), dar participă la lucrările de câmp, fondatorul/conducătorul gospodăriei țărănești (de fermier) are dreptul de a îi angaja în câmpul muncii prin contract individual de muncă, sau în calitate de zilieri.
   

În conformitate cu art. 88 alin. (5) din Codul fiscal, veniturile persoanei fizice care nu desfășoară activitate de întreprinzător, obținute din prestarea serviciilor şi/sau lucrărilor, sunt considerate drept salariu din care se reține impozitul conform cotei prevăzute la art. 15 lit. a) din Codul fiscal.
     

Prin urmare, pentru membrii familiei fondatorului/ conducătorului gospodăriei țărănești (de fermier) care nu sunt înregistrați în calitate de membrii ai acesteia și care urmează a fi angajați în câmpul muncii prin contractul individual de muncă, se va determină suma totală a impozitului pe venit în modul general stabilit de Codul fiscal.
   

Totodată, în cazul în care membrii familiei fondatorului/ conducătorului gospodăriei țărănești (de fermier) vor fi angajați în câmpul muncii în calitate de zilieri, potrivit art. 6 din Legea nr. 22/2018 privind exercitarea unor activități necalificate cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, venitul acestora se va impozita, conform art. 88 alin. (5) din Codul fiscal, aplicând cota prevăzută la art. 15 lit. a1) din Codul fiscal, fără aplicarea scutirilor prevăzute la capitolul 4 titlul II din Codul fiscal.

Potrivit art. 1 din Codul muncii nr. 154/2003, salariat reprezintă persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.
 

  Conform art. 4 lit. f) din Codul muncii, raporturile de muncă şi alte raporturi legate nemijlocit de acestea sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul cod, de alte legi, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, şi anume de actele normative la nivel de unitate.
 

 Totodată, art. 216 alin. (1) și alin. (2) din Codul muncii, angajatorul are dreptul să încheie un contract de ucenicie cu persoana care este în căutarea unui loc de muncă şi care nu are o calificare profesională. Contractul de ucenicie, încheiat în formă scrisă, este un contract de drept civil şi se reglementează de Codul civil şi de alte acte normative.
 

  În conformitate cu prevederile art. 141 alin. (2) din Codul fiscal nr. 1163/1997, plăţile salariale efectuate angajaţilor sau în folosul acestora de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei în baza legislaţiei muncii şi actelor normative ce conţin norme ale dreptului muncii nu generează obligaţii suplimentare privind impozitul pe venit aferent acestor plăţi conform prezentului titlu, impozitul în cauză fiind inclus în componenţa impozitului unic reglementat de cap.1 titlul X.
 

  De asemenea, conform art. 367 pct. 4) din Codul fiscal, plăţi salariale reprezintă orice plată efectuată angajaţilor sau în folosul acestora de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei în baza legislaţiei muncii şi actelor normative ce conţin norme ale dreptului muncii. Potrivit art.370 alin.(1) din Codul fiscal, cota impozitului unic constituie 7% din obiectul impunerii, dar nu mai puţin decît 30% din cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul la care se referă perioada fiscală, iar în componenţa impozitului unic se include impozitul pe venit din salariu (art. 372 alin. (1) lit. b)).
   

 Totodată, conform prevederilor art. 372 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, în componenţa impozitului unic nu se include impozitul pe venit reţinut la sursa de plată, stabilit în conformitate cu prevederile art. 88 alin. (5), art. 89, 90, 901 şi 91, contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculate/reţinute la efectuarea plăţilor în folosul persoanelor fizice, altele decît plăţile salariale.
     

Astfel, avînd în vedere prevederile Codului muncii, constatăm că activitatea ucenicului exercitată prin contractul de ucenicie nu poate fi asimilată cu activitatea salariatului prin contract individual de muncă.
   

 Prin urmare, venitul obținut de către ucenic în baza contractului de ucenicie nu se include în obiectul impunerii cu impozit unic, respectiv, fiecare plată efectuată urmează a fi impozitată conform prevederilor Titlului II din Codul fiscal.
[Temei: explicațiile Ministerului Finanțelor nr.15/2-13/249 din 15.08.2023]

Conform anexei nr. 3 la Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2/2017, în cazul înregistrării venitului din desfăşurarea activităţii independente, într-o perioadă fiscală, în mărime ce depăşeşte suma de 1,2 mil. lei, fără înregistrarea activităţii într-o altă formă organizatorico-juridică conform legislaţiei Republicii Moldova, aceasta este pasibilă sancţionării conform Codului contravenţional, dacă acţiunile nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor prevăzute de Codul penal.
   

La depăşirea plafonului venitului din desfăşurarea activităţii independente, persoana fizică urmează să prezinte Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (Forma CET18) cu reflectarea veniturilor obţinute.

 Proprietatea privată (automobilul) nefolosită în activitatea de întreprinzător, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, se consideră activ de capital. Totodată, potrivit art. 37 din Codul fiscal, prevederile capitolului V din Codul fiscal se aplică contribuabililor persoane fizice rezidenți și nerezidenți ai Republici Moldova care nu practică activitate de întreprinzător și care vând, schimbă sau înstrăinează sub altă formă active de capital.

În conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) din Codul fiscal, bază valorică a activelor de capital procurate se confirmă documentar conform modului stabilit de Ministerul Finanțelor și constituie valoarea de procurare confirmată documentar. În cazul lipsei documentelor de confirmare a activelor de capital, baza valorică va constitui zero. Prin urmare, baza valorică a automobilului se va determina în baza documentelor ce confirmă vânzarea /cumpărarea acestuia. Creșterea de capital va fi determinată ca diferența dintre suma încasată (venitul obținut) și baza valorică a acestor active.
 

 Potrivit art. 40 alin. (51) din Codul fiscal, creşterea sau pierderea de capital nu este recunoscută în scopuri fiscale în cazul înstrăinării unui autoturism care a fost în proprietatea contribuabilului cel puţin 3 ani până la data înstrăinării, cu excepţia autovehiculelor de colecție de interes istoric sau etnografic.
   

Astfel, în cazul înstrăinării autoturismului care a fost în proprietatea contribuabilului mai mult de 3 ani, nu urmează a fi determinată creșterea de capital și nu apare obligația prezentării Declarației cu privire la impozitul pe venit (Forma CET18).
   Prevederile art. 40 alin. (51) din Codul fiscal, se aplică pentru veniturile încasate începând cu perioada fiscală 2023.

Exemplu:

În cazul în care contribuabilul a vîndut în anul 2023 un automobil care a fost procurat în 2018, acesta la înstrăinarea lui nu va determina creșterea de capital, deoarece creşterea de capital nu este recunoscută în scopuri fiscale în cazul înstrăinării autoturismului care a fost în proprietatea contribuabilului cel puţin 3 ani până la data înstrăinării (art. 40 alin. (51) din Codul fiscal).