În Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 10 iunie 2019 a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 283 din 29 mai 2019 (HG nr. 283/2019) prin care au fost operate modificări în unele acte normative din domeniul asigurărilor sociale de stat inclusiv în Hotărârea Guvernului nr. 1245/2016 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiei paternale (HG nr. 1245/2016).

Potrivit art. 18 al. (4) al Legii nr. 289 din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, (în continuare — Legea 289/2004) în redacţia actuală este stipulat că, în cazul în care mama sau tata (beneficiar de indemnizaţie) îşi reia activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial, indemnizaţia nu se suspendă.

Prevederile legislației în vigoare stabilesc, că angajatorul trebuie să declare toate situaţiile de angajare sau eliberare a persoanelor în cadrul întreprinderii prin intermediul raportului IRM 19 în care, obligatoriu, trebuie să fie indicat şi motivul eliberării sau angajării conform Clasificatorului raporturilor de muncă şi Clasificatorului motivelor eliberării din câmpul muncii. Totodată, în clasificatoarele indicate nu se regăseşte un cod separat pentru persoanele angajate care au decedat în perioada angajării la entitate. Ce cod urmează de declarat în cazul persoanelor decedate?

În contextul în care, prin art. 1 al Legii nr. 311 din 30.11.2018 au fost operate modificări în Legea nr. 289/2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, (în continuare Legea 289), începând cu 1 iulie 2019 calculul şi plata indemnizaţiei de incapacitate temporară de muncă (în continuare – indemnizaţie) vor trece în responsabilitatea Casei Naţionale de Asigurări Sociale (CNAS), cu excepţia primelor 5 zile calendaristice pentru indemnizaţiile cauzate de boli obişnuite sau accidente nelegate de muncă.

Legislaţia stabilește că angajatorii, persoane fizice sau juridice, inclusiv cei finanţaţi de la bugetul public naţional, sunt obligaţi să calculeze şi să vireze în mărimea cuvenită şi în termenele stabilite în anexa nr. 1 la Legea nr. 489 /1999 privind sistemul public de asigurări sociale contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat, aferente salariilor calculate şi altor recompense. Începând cu 1 ianuarie 2019, anexele din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, care au caracter de aplicabilitate permanentă, au fost transferate în Legea nr. 489. Astfel, anexa nr. 1 stabileşte categoriile de plătitori de contribuţii, dar şi de asiguraţi care, ca urmare a achitării contribuţiilor obligatorii stabilite, deţin statutul de persoană asigurată în sistemul public de asigurări sociale.

Confirmarea stagiului de cotizare în baza datelor din contul personal Potrivit prevederilor art. 36 al Legii nr. 489/199 privind sistemul public de asigurări sociale (Legea nr. 489/1999), stagiul de cotizare se exprimă în ani și se calculează prin însumarea lunilor pentru care s-au plătit contribuții, în mărimile stabilite, la bugetul asigurărilor sociale de stat, atât de asigurat, cât și de angajator.

La momentul actual toate prestaţiile de asigurări sociale pentru persoanele care întrunesc condiţiile de stabilire a unui drept social se calculează de către Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS) în baza datelor din contul personal de asigurări sociale. Astfel, datele care se conţin la contul personal servesc drept temei pentru stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale (pensii, indemnizaţii), fără a fi solicitate documente suplimentare ce ţin de contribuţiile calculate la bugetul asigurărilor sociale. Este evident faptul că, cu cât sunt mai mari contribuţiile de asigurări sociale, prestaţiile stabilite vor avea un cuantum mai mare.