16
11 2015
4586

Diferența de sumă: conținut, aspecte contabile și fiscale

Noțiunea de „diferență de sumă” a fost pusă în aplicare în limbajul nostru profesional-contabil (în publicații, articole, explicații fiscale) cîțiva ani în urmă, pe neașteptate, fără ca această noțiune să se regăsească în careva acte normative privind reglementările contabile sau fiscale.

Unii admit, că noțiunea analizată a fost preluată, în mod implicit, din alte jurisdicții pentru „a rezolva” unele probleme ce țin de administrarea fiscală, fără a apela la soluții corecte legate de modificarea efectivă a legislației fiscale în acest sens. În această perioadă au apărut abordări contabile și fiscale, legate de această noțiune, scrisori explicative, în care se prezintă indicații privind modul în care urmează să fie contabilizate și impozitate „diferențele de sumă” (T.V.A. aferentă), cum urmează să fie documentate de către participanți (întocmite formulare cu regim special), fără ca această noțiune să se regăsească în careva acte normative care reglementează domeniul contabilității sau în Codul fiscal.

Odată cu adoptarea Standardelor Naționale de Contabilitate noi (SNC), în care acestei noțiuni i-a fost consacrată o bună parte dintr-un standard întreg SNC Diferențe de curs valutar și de sumă, se consideră că diferențele de sumă au fost legalizate, inclusiv și sub aspect fiscal. În același timp, unii profesioniști contabili, și eu printre ei, atrag atenția asupra faptului că această noțiune nu este firească bunelor practici contabile, nu se regăsește în Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și practica internațională, urmărește scopuri fiscale și, presupunem, nu va avea dreptul la viață nici pe termen mediu.

Ce este diferența de sumă?

SNC ne prezintă definițiile noțiunilor de diferență de curs valutar și diferența de sumă:

Diferența de curs valutar – diferență care rezultă din recalcularea valutei străine în monedă națională la diferite cursuri oficiale ale leului moldovenesc”;
Diferența de sumă – diferență care rezultă din recalcularea creanțelor și datoriilor exprimate în valută străină sau unități convenționale la diferite cursuri oficiale ale leului moldovenesc sau cursuri de schimb stabilite în contractele încheiate între rezidenții Republicii Moldova”.

Conținutul economic al acestor două noțiuni – diferență de curs valutar și diferență de sumă, este apropiat și, în condițiile Republicii Moldova, care a aprobat standarde de contabilitate simplificate, era rezonabil ca aceste două noțiuni să fie echivalate. Care este deosebirea dintre „diferență de curs valutar” și „diferența de sumă”? Conform SNC, diferențele de curs valutar apar în relațiile economice dintre un rezident al RM și un nerezident (creanțe, datorii), conturi bancare în valută străină, iar diferențele de sumă se referă exclusiv la creanțele (datoriile) exprimate în valută străină între doi rezidenți.

Diferențele de curs valutar, în dependență de fluctuația cursului oficial stabilit de BNM, se calculează și se reflectă în evidența contabilă la data efectuării operațiunilor economice și la data raportării, iar diferențele de sumă – la data achitării (stingerii) creanței (datoriei), exprimate în valută străină. Diferențele de curs valutar se reflectă în evidența contabilă în baza unor calcule și a unei Note contabile, întocmite de entitate de sine stătător, iar diferențele de sumă urmează să fie documentate prin întocmirea documentului contabil cu regim special factura sau factura fiscală.

Din conținutul SNC, ce ține de problema analizată, reiese că faptele cu același conținut economic pot fi contabilizate în mod diferit numai pe motiv că statutul (rezident, nerezident) participantului este diferit. În SNC analizat se conțin mai multe divergențe dintre diferite norme ale aceluiași standard.

De exemplu, în definiția noțiunii de „diferență de sumă” nu se conțin careva excepții, de unde reiese că toate creanțele și datoriile exprimate în valută străină, care rezultă din relații contractuale între rezidenții Republicii Moldova, cad sub incidența acestei noțiuni, de exemplu, un credit bancar primit în valută străină de la o bancă rezidentă. În același timp, în p. 5 al standardului, în care sunt enumerate operațiunile economice care cad sub incidența diferențelor de curs valutar, se regăsesc operațiunile (p. 5)) „…primirea/transmiterea bunurilor în leasing și alte operațiuni în valută străină între rezidenții Republicii Moldova permise de legislația în vigoare”.

Reiese că unele creanțe, datorii formate între rezidenții RM, totuși, cad sub incidența diferențelor de curs valutar și nu ale celor de sumă. Acestea sunt operațiunile economice pentru care sunt permise transferurile în valută străină între rezidenții RM, conform Legii privind reglementarea valutară: credite bancare în valută, contracte de leasing, contracte de asigurare, etc.

Noțiunea Elemente monetare are următorul conținut: „Elemente monetare – active și datorii exprimate în valută străină care urmează a fi încasate/achitate”, din care reiese că avansurile acordate și primite nu sunt elemente monetare, deoarece stingerea acestora nu se va face prin încasare/achitare de mijloace bănești (vor fi livrate bunuri și/sau servicii).

Această abordare corespunde IFRS-urilor. În același timp, p. 11 al standardului are următorul conținut „La întocmirea situațiilor financiare elementele monetare în valută străină (numerarul, creanțele, datoriile, inclusiv avansurile acordate și primite, investițiile financiare, cu excepția acțiunilor și cotelor părți etc) se recalculează prin aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc la data raportării”, din care reiese că avansurile în valută acordate și primite sunt elemente monetare și urmează să fie reevaluate, în dependență de fluctuațiile cursului valutar de schimb.

Incursiune în istorie

O întrebare firească: de unde a fost preluată această noțiune de „diferență de sumă” în Standardele Naționale de Contabilitate? Care sunt motivele? Am citit atent Standardele Internaționale de Raportare Financiară care pot avea tangență cu această noțiune (IAS 39, IAS 32, IFRS 9, IFRS 7) și comentariile la acestea, dar nimic asemănător n-am întîlnit!? Au fost luate în calcul careva raționamente profesional-contabile sau noi iarăși încercăm să descoperim America? Se folosește această noțiune în alte jurisdicții? Google, ca și în alte situații, ne ajută în încercările să răspundem la aceste întrebări.

Am regăsit această noțiune în acte normative din domeniul contabilității și în legislația fiscală din Federația Rusă, alte exemple nu cunoaștem, dar și în această țară a avut o durată de viață scurtă. Mai jos vă prezentăm principalele concluzii privind evoluția „diferențelor de sumă” în Federația Rusă:

i) În această jurisdicție noțiunea de „diferență de sumă” pînă în anul 2007 se folosea atît în evidența contabilă, cît și în evidența fiscală.

ii) Conținutul noțiunii de „diferență de sumă”, folosit în această jurisdicție, este următorul:
„Суммовая разница — разница между рублевой оценкой суммы возникших обязательств и требований, исчисленной по установленному соглашением сторон курсу условных денежных единиц на дату реализации (оприходования) товаров (работ, услуг), имущественных прав и на дату оплаты”.

După cum se poate observa, conținutul noțiunii de „diferență de sumă”, expus în SNC „Diferențe de curs valutar și de sumă” este același ca și cel al noțiunii folosite în Federația Rusă.

Diferența de sumă se recunoaște în componența altor venituri sau cheltuieli decît cele din activitatea operațională. Este importantă această mențiune, în primul rînd, în contextul impozitării cu T.V.A. în Republica Moldova a diferențelor de sumă.

Diferența de curs se recunoaște la data raportării și la data efectuării operațiunii economice, iar diferența de sumă – numai la data efectuării operațiunii economice (achitării).

iii) Începînd cu 1 ianuarie 2007 această noțiune în evidența contabilă nu se mai folosește (!), fiind exclusă din toate actele normative care reglementează evidența contabilă. După această dată fostele „diferențe de sumă” se numesc „diferențe de curs” și se recunosc nu numai la momentul stingerii datoriei (creanței), dar și la fiecare dată intermediară de raportare. Corespunzător, fostele „diferențe de curs” se echivalează cu „diferențele de curs valutar”!

iv) Referitor la impozitarea cu T.V.A. a diferențelor de sumă, în Federația Rusă este stabilită o practică fiscală, care reiese din conținutul economic al acestei noțiuni, în conformitate cu care baza impozabilă, în cazul vînzării de mărfuri și servicii cu achitarea în ruble, valoarea cărora este stabilită în altă valută sau unități convenționale, se determină în ruble la data vînzării și ulterior, în dependență de fluctuația cursului de schimb, nu se modifică (ajustează).

Această abordare este foarte importantă pentru a înțelege conținutul economic al diferențelor de sumă – acestea nu sunt o parte componentă a prețului de vînzare a mărfurilor și serviciilor.

v) Începînd cu 1 ianuarie 2015, noțiunea de „diferență de sumă” a fost exclusă și din Codul fiscal al Federației Ruse. Din această dată diferențele de sumă se interpretează ca diferențe de curs valutar.

Se creează impresia că, punînd în aplicare în domeniul contabil noțiunea de „diferență de sumă”, nu ținem cont pe practica internațională și experiența altor state în acest sens.

Particularități contabile

Conținutul economic al diferențelor de curs valutar și al diferențelor de sumă este practic identic și reflectă fluctuațiile cursurilor valutare la diferite date de efectuare a operațiunilor economice. Particularitatea principală a diferențelor de sumă, conform SNC, este următoarea: diferențele de curs valutar se recunosc la data efectuării operațiunilor economice și la data de raportare, iar diferențele de sumă numai la data efectuării operațiunii economice (achitare).

În evidența contabilă atît diferențele de curs valutar (conturile contabile 622.1, 722.1), cît și diferențele de sumă (conturile 622.2, 722.2) se reflectă în componența veniturilor (cheltuielilor) din activitatea financiară (au același conținut economic). Vă rog să atrageți atenție asupra acestui fapt, se va avea în vedere atunci cînd vom analiza particularitățile impozitării cu T.V.A. a diferențelor de sumă.

Aspecte fiscale

Presupun că vom găsi răspuns la întrebarea ce ține de oportunitatea introducerii în SNC a noțiunii de „diferențe de sumă”, care nu este firească pentru practica internațională de contabilitate, analizînd aspectele fiscale legate de această problemă. Se pare, ca și în alte cazuri, contabilitatea este pusă în slujba fiscalității. Contabilitatea, în rolul ei de Cenușăreasa, urmează să deservească fiscalitatea, fără a ține cont de principii și valori (bunele practici contabile internaționale).

Noțiunea de „diferență de sumă” a fost pusă oficial în practica contabilă din țara noastră odată cu punerea în aplicare a SNC noi (01.01.2014), dar neoficial se folosește de mai mulți ani, regăsindu-se în publicații, scrisori explicative emise de organele cu funcții de control fiscal. Pînă la intrarea în vigoare a SNC noi, în lipsa unor reglementări contabile și fiscale coerente, abordarea fiscală a acestui fapt economic a avut la bază, în mare măsură, intuiția autorilor publicațiilor, organelor cu funcții de control fiscal, înțelegerea personală a acestor persoane (instituții) a conținutului acestui fapt economic, având la baza aspirația de a contribui la prosperarea bugetului de stat, chiar și în situația în care lipsesc norme legale clare în acest sens.

Abordarea Serviciului fiscal, legată de aspectele fiscale privind diferențele de sumă, anterioară intrării în vigoare a SNC noi a fost bazată pe următoarele concluzii:

i) diferențele de sumă se recunosc la momentul achitării pentru marfă, servicii;
ii) diferențele de sumă pozitive, negative constituie o modificare a prețului de realizare (cumpărare) a mărfurilor, serviciilor vîndute (cumpărate) și urmează să fie reflectate în evidența contabilă (impozitate) în conformitate cu această concluzie;
iii) diferențele de sumă urmează să fie documentate ca o modificare a prețului de vînzare (procurare) a mărfii, serviciului în conformitate cu scrisoarea IFS nr. (10-13-02/1-3601)26 din 20.07.2000, prin întocmirea unei facturi fiscale (facturi) de ajustare a valorii livrării (!?). Corespunzător, fiecare diferență de sumă urmează să fie documentată prin întocmirea unui document cu regim special;
iv) deductibilitatea diferențelor de sumă urmează să fie analizată sub aspectul expus în p. (ii) și condiția întocmirii facturii fiscale (facturii);
v) diferențele de sumă sunt impozabile cu T.V.A., în conformitate cu art. 98 din CF (ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile).

Unele dintre concluziile de mai sus, după părerea noastră, nu sunt bazate pe norme legale certe, mai mult pe dorința sacră de a sta la straja bugetului de stat. Codul fiscal nu conține nici o normă din care să reiasă că diferențele de sumă sunt o ajustare a prețului de livrare a mărfurilor și serviciilor, conținutul economic al acestora este altul.

Dacă concluzia că diferențele de sumă constituie o ajustare a prețului de livrare ar fi fidelă, atunci și diferențele de curs valutar, conform Codului fiscal, ar trebui să fie interpretate în același mod. Noțiunea de diferență de sumă în Codul fiscal nu există!

Ce s-a schimbat sub aspect fiscal după intrarea în vigoare a SNC noi privind impozitarea diferențelor de sumă? Nimic! Abordarea privind impozitarea, deducerea, documentarea diferențelor de sumă este aceeași.

Reiese că, o dată cu introducerea în SNC noi a noțiunii de diferență de sumă, sub aspect fiscal, nimic nu s-a schimbat, s-a încercat să se legifereze concluziile anterioare privind impozitarea cu T.V.A. a diferențelor de sumă. Cum s-a reușit? După părerea noastră, conținutul noilor Standarde Naționale de Contabilitate, noul Plan general de conturi contabile, dimpotrivă, demonstrează că conținutul economic al diferențelor de sumă nu este o ajustare a prețului de vînzare (cumpărare) a mărfurilor (serviciilor), au alt fond economic — sunt venituri (cheltuieli) din activitatea financiară și, corespunzător, se reflectă în contabilitate (situații financiare) în același mod ca și diferențele de curs valutar.

Pentru aceste operațiuni au fost stabilite și conturi contabile predestinate în componența veniturilor (cheltuielilor) financiare – 622.2 Venituri din diferențe de sumă (722.2 Cheltuieli din diferențe de sumă). Codul fiscal nu prevede impozitarea cu T.V.A. a activității financiare.

În pofida acestui fapt, după intrarea în vigoare a SNC noi, explicațiile organelor cu funcții de control fiscal se bazează pe faptul că diferențele de sumă sunt impozabile cu T.V.A. și prezintă o ajustare a valorii impozabile a livrării impozabile cu T.V.A., corespunzător, urmează să fie documentate prin întocmirea facturii fiscale de ajustare. Noi nu suntem de acord cu această concluzie și ne adresăm cu rugămintea ca această abordare să fie revizuită.

Diferențele de sumă și IFRS

Să încercăm să înțelegem care este abordarea contabilă a diferențelor de sumă, în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). Această noțiune nu se regăsește în IFRS-uri! Pentru a afla care este abordarea contabilă a acestui fapt economic, conform IFRS, urmează să înțelegem (analizăm) ce conținut economic au diferențele de sumă în contextul SNC noi?

Întrebare: poate fi folosit IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar pentru contabilizarea diferențelor de sumă? Pot fi echivalate diferențele de sumă cu diferențele de curs valutar? Răspuns: forma este aceeași! Sunt mulți indici care confirmă că diferențele de curs valutar și diferențele de sumă sunt identice și poate fi aplicat IAS 21 și pentru contabilizarea diferențelor de sumă. IFRS-urile care urmează să fie analizate pentru a găsi răspunsuri la întrebările de mai sus sunt următoarele: IAS 21, IAS 32, IAS 39, IFRS 7, IFRS 9.

Cert este că, interpretarea contabilă a diferențelor de sumă conform IFRS reiese din contextul conținutului său economic. Dacă ar fi să presupunem că diferențele de sumă pot fi echivalate cu diferențele de curs valutar, atunci ar reieși că acestea au același fond economic. Să încercăm să analizăm acest fapt în baza unor exemple practice. Două contracte cu același obiect: livrarea (vînzare-cumpărare) unui set de marfă la prețul de 5.000,00 EUR.

Exemplul I: Entitatea A, rezidentă a RM, semnează un contract de vînzare-cumpărare, în calitate de vînzător, cu entitatea B, rezident al României privind livrarea unui set de marfă la prețul de 5.000,00 EUR. Achitarea se va efectua în termen de 6 luni din data livrării mărfii.

În acest exemplu în contabilitatea entității A rezidente vor apărea diferențe de curs valutar la data de raportare și la data efectuării achitării prin contul bancar.

Exemplul II: Entitatea A, rezidentă a RM semnează un contract de vînzare-cumpărare, în calitate de vînzător, cu entitatea B, rezident al Republica Moldova privind livrarea unui set de marfă la prețul de 5.000,00 EUR. Achitarea se va efectua în termen de 6 luni din data livrării mărfii în MDL la cursul oficial, stabilit de BNM.

În ambele exemple, venitul din vînzări (entitatea A) va fi același (5.000,00 EUR x cursul de schimb la data livrării), echivalentul în lei înregistrat în conturile bancare va fi același, la data raportării va fi înregistrată o diferență legată de modificarea cursului de schimb valutar în aceeași mărime. Însă, după opinia mea, este totuși o diferență în conținutul economic al acestor contracte. În Exemplul I stabilirea valutei contractului în EUR este firească, luînd în considerație că entitățile sunt rezidente ale diferitor state și urma să fie stabilită o valută acceptată de ambele părți pentru organizarea decontărilor.

Din ce considerente a fost stabilită valuta contractului în EUR în Exemplul II? Doar ambele entități sunt rezidente ale RM pentru care moneda funcțională (de plată) este MDL? Nu este o situație firească! Această normă contractuală prin care, pe motiv că data achitării mărfii nu coincide cu data livrării acesteia, a fost stabilit echivalentul în valuta EUR a prețului mărfii la data livrării, iar valoarea plății pentru marfă a fost pusă în dependență de fluctuația cursului de schimb valutar a monedei de plată față de valuta contractului, în limbajul IFRS se numește instrument financiar, și a fost inclusă de părțile contractante (de regulă, de vînzător) în textul contractului din motive economice.

Aceste motive economice sunt cunoscute: moneda națională (de plată) MDL nu este stabilă și participanții – rezidenți ai Republicii Moldova, își asigură riscurile valutare prin acest instrument. Dacă această concluzie este corectă, atunci acest contract urmează să fie contabilizat în calitatea sa de instrument financiar de acoperire împotriva riscurilor (valutare) (IAS 39 p. 89-102).

Conform IAS 39 p. 89 lit. (a) „Cîștigul sau pierderea rezultat(ă) din reevaluarea instrumentului de acoperire împotriva riscurilor la valoarea justă (…) sau componenta valutară a valorii sale contabile evaluate în conformitate cu IAS 21 (…) trebuie recunoscut (ă) imediat în profit sau pierdere;”; p. 87 „O acoperire a riscului valutar aferent unui angajament ferm poate fi contabilizată drept o acoperire a valorii juste împotriva riscurilor sau o acoperire împotriva riscului asociat fluxurilor de trezorerie”.

Conform acestei abordări, instrumentul financiar (creanța (datoria)) la data raportării va fi reevaluat la valoarea justă, care va fi determinată în baza echivalentului în EUR a datoriei (creanței) și cursului de schimb valutar stabilit de BNM la această dată. Diferența din reevaluare va fi reflectată în conturile de profit sau pierdere și va fi egală cu diferența de curs valutar din Exemplul I.

Rezultatul financiar în ambele exemple va fi același, dar conținutul – diferit: diferențe de curs valutar (exemplul I) și diferențe din reevaluare la valoarea justă a instrumentului financiar (exemplul II). Menționez, această abordarea este corectă dacă prevederile contractuale analizate constituie în sine un instrument (operațiune) de acoperire împotriva riscului valutar, pentru a stabili acest fapt folosim inclusiv raționamentul profesional.

În conformitate cu IFRS, clauza contractuală descrisă mai sus prin care, pe motiv că data achitării nu coincide cu data livrării, la data livrării este stabilit echivalentul în EUR a prețului mărfii, iar achitarea pentru marfă va fi determinată în dependență de fluctuația cursului de schimb valutar EUR față de MDL, constituie un instrument financiar, instrumentul financiar derivat încorporat într-un contract gazdă (contract de vînzare-cumpărare) și împreună constituie, în limbajul IFRS, un contract-hibrid (contract de vînzare-cumpărare a unui bun care conține un instrument financiar derivat incorporat).
Instrumentul derivat analizat, conform IFRS 9, urmează să fie contabilizat separat de contractul gazdă la valoarea sa justă. Valoarea sa justă la momentul vînzării bunului va fi egală cu zero, ulterior va fi evaluată în dependență de fluctuația cursului de schimb valutar. În bilanțul contabil al vînzătorului (cumpărătorului) va fi reflectat în componența activelor financiare sau datoriilor financiare în dependență de evoluția cursurilor de schimb valutar.

Împrumut de la persoană fizică rezidentă, evaluat în valută străină

Mai sus ne-am antrenat în dispute teoretice privind diferențele de sumă, iar acum să încercăm să le aplicăm în practică. Vă propun un exemplu simplu, firesc pentru activitatea unei entități din țara noastră.

O entitate a semnat în anul 2012 un contract de împrumut pe termen lung cu o persoană fizică rezidentă cetățean. Obiectul contractului l-a constituit acordarea de către persoana fizică cetățean (Împrumutător) a unui împrumut în bani fără dobândă unei entității (Împrumutat) în valoare de 10.000,00 EUR. Echivalentul în lei a valorii împrumutului a fost depus de persoana fizică în contul bancar al entității, cursul oficial de schimb valutar stabilit de Banca Națională a Moldovei la data acordării împrumutului a constituit 1 EUR=17,85 lei, în total în contul bancar au fost depuși 178.500,00 lei.

Conform condițiilor contractului, Împrumutatul este obligat să ramburseze Împrumutătorului valoarea contractului (10.000,00 EUR) în lei la cursul oficial de schimb valutar stabilit de BNM la data rambursării. În așa fel, entitatea a rambursat în decembrie 2014 persoanei fizice cetățean valoarea împrumutului (10.000,00 EUR) în lei la cursul oficial stabilit de BNM la data rambursării (1 EURO=19,10 lei), total echivalentul în monedă națională în valoare de 191.000,00 lei.

În așa fel, în evidența contabilă a entității a fost înregistrată o diferență de sumă negativă în valoare de 12.500,00 lei (191.000,00 lei – 178.500,00 lei), iar persoana fizică cetățean a primit, în calitate de rambursare a împrumutului, bani (MDL) cu 12.500,00 lei mai mulți decât fizic a depus în contul entității în calitate de împrumut.

În legătură cu conținutul acestui contract apar următoarele întrebări ce țin de aspectele fiscale (contabile) pentru entitate (Împrumutat) și persoana fizică cetățean (Împrumutător), care reies din realizarea acestui contract de împrumut:

  1. Diferența de sumă înregistrată la realizarea contractului de împrumut pentru entitate va constitui o cheltuială deductibilă în scopuri fiscale privind impozitul pe venit?
  2. Diferența de sumă înregistrată la realizarea acestui contract de împrumut pentru persoana fizică cetățean (Împrumutător) va constitui venit impozabil?


Referitor la prima întrebare, în conformitate cu SNC Diferențe de curs valutar și de sumă, la data rambursării împrumutului entitatea va înregistra o diferență de sumă negativa, care va fi reflectată în componența cheltuielilor din activitatea financiară. Nu sunt motive ca cheltuielile înregistrate în formă de diferențe de sumă să nu fie permise spre deducere în scopuri fiscale, dacă se încadrează în art. 24 din CF.

Întrebarea a doua este mai complicată. Încercăm să folosim un procedeu din practica fiscală care nu cunoaște excepții: dacă o parte contractuală înregistrează o cheltuială (deductibilă!), atunci trebuie să existe altă parte care urmează să înregistreze venit impozabil. Dacă entitatea are dreptul la deducerea cheltuielii în formă de diferență de sumă, atunci persoana fizică (împrumutător) urmează să înregistreze venit impozabil în aceeași mărime.

Motivele pentru care acest venit ar putea să fie recunoscut ca neimpozabil ar trebui să se regăsească în Codul fiscal, dar excepții în acest sens n-am stabilit. Corespunzător, venitul achitat persoanei fizice, în formă de diferență de sumă este impozabil și entitatea urmează să rețină impozit pe venit la sursa de plată în conformitate cu art. 90 din CF, venitul urmează să fie declarat de către entitate în conformitate cu art. 92 CF (Forma IALS14).

Care este conținutul economic al venitului persoanei fizice, doar împrumutul este fără dobândă? Venitul este în formă de plată pentru instrumentul contractual de asigurare a riscului privind fluctuația cursului valutar. Venitul înregistrat în cadrul unui contract (instrument) de asigurare a riscurilor, conform Codului fiscal, nu este scutit de impozit pe venit. Acest contract i-a permis persoanei fizice să nu piardă din valoarea economiilor sale în raport la o valută mai stabilă (EUR), dacă avea să-i țină în bancă (de sticlă) aceștia aveau să-și piardă din valoarea sa.

Această concluzie nu este împărtășită de toate părțile. Am adresat întrebările din exemplul prezentat mai sus către IFS pentru explicații și răspunsul la întrebarea a doua a fost următorul (nr. 26-08/1-1-1304029/1021 din 13 februarie 2015):

„În cazul persoanei fizice, diferența de sumă nu apare. Împrumutul rambursat nu se consideră venitul persoanei fizice – împrumutător. Astfel, la rambursarea împrumutului nu se reține impozitul pe venit la sursa de plată”. Acesta este un exemplu cînd explicațiile IFS sunt în favoarea noastră, a contribuabililor, dar cu care nu suntem de acord. Încă o concluzie, conținutul economic al diferențelor de sumă nu este înțeles de toate lumea și efectele fiscale pe care s-a contat nu pot fi realizate fără modificarea Codului fiscal.

Concluzie finală

După părerea autorului, noțiunea de „diferență de sumă” a fost artificial introdusă în SNC pentru a asigura rezolvarea anumitor scopuri fiscale. Aceste scopuri pot fi atinse, în mod corect, prin modificarea Codului fiscal, fără a sili Standardele Naționale de Contabilitate prin introducerea unor noțiuni (norme) care nu corespund bunelor practici contabile internaționale (IFRS), practici la care noi am declarat că am aderat.

Abordarea fiscală (T.V.A.) privind „diferența de sumă” se bazează pe concluzia că aceasta constituie o ajustare a valorii de vânzare (livrare) a mărfurilor (serviciilor) livrate, dar acest fapt nu corespunde conținutului economic al acestei noțiuni. Conținutul SNC noi consolidează această concluzie, iar Codul fiscal nu conține norme speciale privind impozitarea cu T.V.A. a diferențelor de sumă.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.