28
09 2016
2864

Majorarea capitalului social din contul profitului nerepartizat – repartizare de dividende? Aspecte contabile și fiscale

Stimați cititori,

Cunoașteți deja că rubrica Microfon a fost prevăzută din start pentru a fi un loc de liber-schimb al opiniilor între specialiștii din domeniile fiscal și contabil. Astăzi, vă propunem două opinii diferite la un subiect:

Majorarea capitalului social din contul profitului nerepartizat – repartizare de dividende? Aspecte contabile și fiscale (opinia autorului Veaceslav Ciobanu) și Об определении налогового обязательства при внесении в уставный капитал чистой прибыли, остающейся в распоряжении ООО после налогообложения дохода, и налогообложении дивидендов (opinia autorului Lev Gorenștein).

Este o decizie a Colegiului de redacție, care îndeamnă atît cititorii revistei, cît și, în special, organele responsabile de emiterea normelor fiscale legislative să se implice în această discuție, scopul căreia este elaborarea poziției oficiale competente și corecte la subiectul în cauză.

Ținem să vă reamintim că aveți posibilitatea să continuați discuțiile în cadrul Forumului din pagina web: www.monitorul.fisc.md


Date istorice

Majorarea capitalului social al unei entități din contul profitului nerepartizat proporțional cotelor de participație este o repartizare de dividende?

Această întrebare a apărut la ordinea zilei pe neașteptate, în perioada în care era în vigoare cota zero la impozitul pe venit, atunci cînd Serviciul Fiscal a emis o scrisoare explicativă în care, pentru prima dată, a formulat o concluzie neașteptată la acel moment, precum că majorarea capitalului social din contul profitului nerepartizat este o repartizare de dividende și această operațiune urmează să fie impozitată corespunzător repartizării dividendelor către proprietari.

Atunci o așa abordare părea îndoielnică, deoarece practica fiscală (contabilă) la acel moment nu prevedea așa ceva și nici în legislația fiscală n-au fost operate modificări în acest sens.

Ar fi relevant să evidențiem câteva jaloane care marchează evoluția subiectului analizat:

  1. 1 ianuarie 1998 – data intrării în vigoare a Standardelor Naționale de Contabilitate (SNC), a Codului fiscal. Atît Codul fiscal, cât și SNC nu prevedeau ca operațiunea analizată să fie interpretată ca o operațiune de repartizare a dividendelor, practica contabilă și fiscală era în corespundere cu aceste prevederi.
    Pe parcursul întregii perioade de valabilitate SNC n-au suportat modificări care ar putea să pună la îndoială concluzia că operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului nerepartizat nu reprezintă o repartizare de dividende. Același lucru se poate de menționat și cu referință la Codul fiscal, posibil cu excepția modificării operate în art. 90¹ alin. (3¹), în vigoare din 1 ianuarie 2012, care va fi analizată mai jos;
  2. 14 iulie 2008 – a fost emisă scrisoarea explicativă a IFPS nr. 17-2/1-14-465-2481 din 14 iulie 2008 în care, printre altele, se spunea:
    La repartizarea profitului net al întreprinderii aferent perioadei fiscale 2008 (achitarea dividendelor, inclusiv prin majorarea capitalului social), agentul economic, conform art. 90¹ alin. (3¹) lit. a) din Codul fiscal, reţine şi achită la buget un impozit în mărime de 15% din dividende…”. Cu alte cuvinte, majorarea capitalului social din contul profitului nerepartizat se echivalează cu operațiunea de repartizare a dividendelor. Această concluzie era în contradicție cu practica fiscală (contabilă) stabilită la acel moment și nu era generată de careva modificări în Codul fiscal sau SNC. Practica fiscală stabilită în perioada 2008–2009 era în conformitate cu această concluzie. Aceste explicații au fost preluate și de alte autorități de reglementare;
  3. 1 ianuarie 2010 – Codul fiscal (CF) a fost completat cu lit. b) alin. (3¹) art. 90¹, valabilă în perioada 2010 – 2011, cu următorul conținut:
  4. suma retrasă din capitalul social aferentă majorării capitalului social din repartizarea profitului net și/sau altor surse constatate în capitalul propriu între acționari (asociați) în conformitate cu cota de participare depusă în capitalul social începând cu perioada fiscală 2010”. Această normă fiscală se referă la operațiunea de retragere a unei sume din capitalul social, pare să nu aibă nicio tangență cu operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului. Dar, în înțelegerea organelor de reglementare și supraveghere fiscală (contabilă), această legătură există. Explicațiile emise pe acest subiect au următorul conținut. În scrisoarea IFPS „Particularitățile aplicării impozitului pe venit în anul 2010 în contextul modificărilor şi completărilor operate la Codul fiscal” din 12 februarie 2010 nr. 26-2/1-13-133-740/5 se spune:„Conform redacției expuse, precum şi luând în considerare prevederile noţiunii de dividend, expusă în punctul 3) art. 12 din cod, în cazul în care se majorează capitalul social din repartizarea profitului net şi/sau altor surse constatate în capitalul propriu aferent perioadei 2010 nu se constată că a avut loc repartizarea dividendelor şi nu se va reţine impozit pe venit la sursa de plată, conform prevederilor art. 90¹ alineatul (3¹), litera a) din cod”.Atrag atenția, este o abordare diametral opusă de cea descrisă mai sus pentru perioadele precedente și care nu are la bază careva modificări relevante în legislația fiscală în acest sens. Se face referință la noțiunea de dividend, care n-a suportat modificări în această perioadă, și se constată că operațiunea analizată nu constituie o repartizare de dividende!, ceea ce trebuia de demonstrat;
  5. 1 ianuarie 2012 – dată la care a fost modificat alin. (3¹) art. 90¹ din CF care, în rezultat, prevede reținerea unui impozit la sursa de plată inclusiv: „…din dividende, inclusiv sub formă de acțiuni sau cote–părți…”. Odată cu adoptarea acestor modificări în legislația fiscală, se creează impresia că organele de reglementare și control fiscal nu mai pun la îndoială afirmația potrivit căreia operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului este o repartizare de dividende și urmează să fie impozitată ca atare. Din păcate, acest fapt nu reiese nici din textul actual al legii! Cuvântul-cheie este „dividende”. Obiectul impozitării sunt dividendele care, conform legislației în vigoare, pot fi repartizate în formă de bani, bunuri materiale sau „în formă de acțiuni sau cote–părți”, în funcție de decizia și voința proprietarilor. Astfel, operațiunea de repartizare a dividendelor în formă de acțiuni (cote – părți) are cu totul alt conținut economic decât operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului nerepartizat.


Scurte concluzii din cele expuse mai sus:

  1. Modificarea paradigmei cu referință la subiectul analizat, începând cu anul 2008, nu a avut careva suport legal și se pare că a fost generată de „teama” autorităților că, în condițiile cotei zero la impozitul pe venit, a fost creată o „gaură” în Codul fiscal prin care puteau fi sustrase sume fără a fi impozitate prin schema: majorare a capitalului social din contul profitului net neimpozitat (cota zero și repartizarea ulterioară a acestor sume către proprietari la calitate de rambursare a aporturilor acestora în capitalul social fără a fi impozitate. După părerea noastră, această „gaură” în legislația fiscală în realitate n-a existat și nu există, deoarece în Codul fiscal se conțin suficiente prevederi care obligă entitatea plătitoare să determine regimul de impozitare a sumelor achitate persoanelor fizice (juridice), inclusiv proprietarilor, angajaților etc., în funcție de conținutul plății și/sau sursa de plată. Fiecare sumă achitată acționarului (asociatului) urmează să fie impozitată la sursa de plată, în funcție de conținutul ei economic și sursa acesteia. În cazul în care profitul constituie sursă de majorare a capitalului social, ca ulterior capitalul social să fie diminuat, sursa de majorare (diminuare) a capitalului își va recăpăta statutul inițial – profit nerepartizat (rezerve). Corespunzător, suma achitată proprietarilor va fi impozitată în funcție de statutul acestei plăți și sursa de plată: dividende, împrumut, aporturi efective la capitalul social, plăți de lichidare etc. Astfel, temerile au fost nejustificate, iar „soluția” propusă a produs consecințe negative pe termen lung;
  2. Explicațiile autorităților, emise în perioada 2010–2011, precum că operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului, înregistrat în această perioadă, nu constituie o operațiune de repartizare a dividendelor, confirmă că și în perioadele precedente această operațiune urmează să fie interpretată la fel, pe motiv că legislația fiscală n-a fost modificată în acest sens;
  3. Operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului nerepartizat (rezervelor) și operațiunea de repartizare de „dividende, inclusiv în formă de acțiuni sau cote-părți” au un conținut economic diferit și nu pot fi echivalate! Corespunzător, norma fiscală care se conține în alin. (3¹) art. 90¹ din CF nu poate fi aplicată față de operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului nerepartizat.

Conținutul economic

Operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului nerepartizat este o operațiune obișnuită cu conturile de capital, valoarea activelor nete ale entității nu se modifică, în rezultatul acestei operațiuni nici entitatea, nici acționarii săi nu devin nici mai bogați, nici mai săraci.

Se modifică doar valoarea nominală a cotelor asociaților (acționarilor) în capitalul entității. Atât profitul net, cât și capitalul social aparțin întreprinderii și sunt părți componente ale capitalului său propriu, corespunzător, majorarea capitalului social din contul profitul nerepartizat nu poate fi calificată ca repartizare de dividende.

Este important să apreciem conținutul pus în cuvintele „este o repartizare de dividende”. Dacă presupunem că pentru acționari (asociați) această operațiune generează venit, înseamnă că este o repartizare de dividende, dacă nu – nu sunt dividende. Este o abordare corectă, dividende sau nu dividende, și acest fapt urmează să fie analizat în funcție de impactul asupra proprietarilor.

Dacă presupunem că o majorare a capitalului social este o repartizare de dividende, atunci proprietarii (acționarii, asociații) ar urma să înregistreze venit! În același timp, această operațiune nu corespunde noțiunii de dividend conform standardelor de contabilitate.

În acest sens este relevantă noțiunea de venituri sub forma de dividende, prezentată în IAS 18 Venituri: „dividende – distribuirea profiturilor către deținătorii de investiții de capital, proporțional cu partea deținută într-o anumită clasă de capital”. Din definiție reiese cert că profiturile urmează să fie repartizate către deținătorii de investiții (proprietari) ca acestea să cadă sub incidența noțiunii de dividende.

În această definiție se face referință și la conținutul economic al capitalului social care reprezintă doar „o clasă de capital”, ca și alte clase de capital cu conținut economic asemănător, în componența capitalului societății.

De asemenea, atragem atenția asupra prevederilor IAS 18 Venituri, în partea ce ține de momentul recunoașterii veniturilor în formă de dividende: „dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul acționarului de a primi plata”. Operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului nerepartizat nu stabilește pentru proprietari careva drepturi de a primi careva plăți, toate beneficiile economice rămân în societatea în care acționarii (asociații) au investit.

Însuși legislaţia în vigoare cu privire la societățile pe acţiuni, la societăţile cu răspundere limitată prevede expres care poate fi sursa de majorare a capitalului social: „se poate realiza prin mărirea proporțională a părţilor sociale din contul beneficiului net al societăţii” şi nu din contul dividendelor achitate acţionarilor (asociaţilor), cum ni se propune să clasificăm această operaţiune.

Două aspecte ale problemei

Subiectul analizat are două aspecte: cel fiscal și cel contabil, care interacționează. În același timp, aspectul contabil (reflectarea operațiunii în contabilitate) și cel fiscal (obligațiunile fiscale care reies din această operațiune) pot fi analizate separat, deoarece au la bază acte normative diferite: aspectul fiscal – conform Codului fiscal, iar aspectele contabile, în primul rând, în baza standardelor de contabilitate (SNC, IFRS).

Noțiunea de dividend din Codul fiscal („Dividend – venit obținut din repartizarea profitului net între acționari (asociați) în conformitate cu cota de participație depusă în capitalul social,…”) are același conținut ca și noțiunea de dividend din standardele de contabilitate (SNC Venituri: „Venituri sub formă de dividende – venituri din cotele deținute în capitalul social al altor entități”).

În percepția contribuabililor, la originea problemei a stat aspectul fiscal, dibăcia organelor fiscale în căutarea unor noi surse de majorare a încasărilor bugetare. În general, Codul fiscal ar putea să conțină norme clare care să prevadă ca operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului nerepartizat să fie impozitată, iar abordarea contabilă să nu fie afectată și să se bazeze pe cerințele SNC.

Acest tratament al legiuitorului ar fi corect față de contribuabilii săi. Însă, în problema analizată, se procedează altfel, se încearcă realizarea acestei intenții prin lărgirea conținutului noțiunii de dividend. De aici și provine majoritatea neînțelegerilor.

Este vădit faptul că aspectele fiscale ale problemei analizate afectează abordarea contabilă. Teama de a afecta integritatea veniturilor bugetare încalcă independența și imparțialitatea instituției statului, care în aceeași persoană este responsabilă atât de acumularea veniturilor bugetare, cât și de elaborarea metodologiei evidenței contabile, explicarea standardelor de contabilitate și a Codului fiscal.

Capitalul propriu

Capitalul social și profitul nerepartizat sunt două elemente (componente) ale capitalului propriu al entității. Conform definiției noțiunii de capital propriu din Cadrul general pentru IFRS (mai departe Cadrul general) (© pct. 4.4), „Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale”.

În conformitate cu același Cadru general, diversele componente ale capitalului propriu pot fi prezentate pe linii separate de bilanț. De exemplu, într-o entitate cu personalitate juridică, acestea sunt: „contribuțiile acționarilor, rezultatele reportate, rezervele care reprezintă distribuirea rezultatului reportat și rezervele care reprezintă ajustări pentru menținerea capitalului pot fi prezentate separat”.

După cum se vede, lipsește linia de bilanț capital social, dar se regăsește contribuția proprietarilor. Asemenea clasificări pot fi relevante pentru utilizatorii situațiilor financiare în procesul de luare a deciziilor, inclusiv atunci când există restricții legale sau de altă natură privind capacitatea entității de a distribui sau utiliza într-un alt mod capitalurile sale proprii.

Constituirea rezervelor este prevăzută uneori de statut sau de alte acte normative, în scopul asigurării unei măsuri suplimentare de protecție împotriva efectelor pierderilor pentru entitate și creditorii acesteia. Existența și mărimea rezervelor (statutare, legale) constituie o informație care poate fi relevantă pentru utilizatorii situațiilor financiare.

În calitate de concluzie, menționăm: Cadrul general prezintă conținutul economic al capitalului propriu ca fiind interesul rezidual al proprietarilor. Principalele articole din care este compus capitalul propriu sunt aporturile proprietarilor, rezerve, rezultat reportat (profit (pierdere) nerepartizat (neacoperită).

Cadrul general presupune că pot exista restricții legale în jurisdicții care pot impune careva norme legale privind alocarea (formarea) în articolele de capital, fără a modifica conținutul economic al acestora. Cu referință la țara noastră aceste restricții țin de mărimea și sursele de formare a capitalului social, rezervelor.

Cu referință la realitățile din țara noastră, dacă ne referim la cele trei componente de capital conform IFRS, atunci capitalul social – articol care constituie obiectul discordiilor, la care din cele trei elemente de capital se referă?

Conform prevederilor legale (Codul civil art. 112 (2) „Capitalul social al societății comerciale se formează din aporturile fondatorilor, exprimate în lei”. O definiție asemănătoare este dată și în legile specializate: Legea privind societățile pe acțiuni (Capitalul social se constituie din valoarea aporturilor primite în contul achitării acţiunilor şi va fi egal cu suma valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate, dacă aceasta a fost stabilită), Legea privind societățile cu răspundere limitată (Capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea).

Din prevederile legale enumerate mai sus ar reieși că capitalul social se formează exclusiv din aporturile proprietarilor entității. În calitate de aport la capitalul social pot fi bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale, şi bani. Cu referință la momentul înregistrării entității, aceste prevederi se încadrează perfect.

Aporturile proprietarilor constituie o sursă externă de formare a capitalului social. În același timp, legislația prevede majorarea capitalului social pe parcursul activității entității și din contul unor surse interne ale entității care sunt indicate expres în lege. „Capitalul social se va majora prin:

  1. mărirea proporțională a părţilor sociale din contul profitului net al societăţii sau din mijloacele capitalului de rezervă şi/sau alte surse;
  2. vărsarea aporturilor suplimentare de către asociați şi/sau de către terţii care au devenit asociaţi” (Legea privind societățile cu răspundere limitată art. 33 alin. (2)).


Din această normă reiese clar că sursa de majorare a capitalului social poate fi și profitul net al societății, capitalul de rezervă și nu dividendele. Sursele enumerate nu sunt aporturi ale proprietarilor, dar sunt surse interne ale entității.

Concluzie: presupun că logica celor care afirmă că operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului nerepartizat urmează să fie înțeleasă ca o repartizare de dividende este următoare: Capitalul social este constituit exclusiv din aporturile acționarilor (asociaților) libere de orice obligațiune.

Acest fapt reiese din prevederile legale precum că „capitalul social se formează din aporturile fondatorilor” (exclusiv) și punctum, iar pentru ca profitul net al entității să corespundă noțiunii de aport al proprietarilor, acesta urmează să fie repartizat în formă de dividende, iar banii primiți să fie depuși în formă de aport bănesc în capitalul social. Însă această logică nu este confirmată de conținutul economic al operațiunii analizate, în primul rând, în partea ce ține de aportul bănesc al proprietarilor.

Adăugător la cele menționate, legislația în vigoare prevede expres în calitate de sursă de majorare a capitalului social profitul net al societății, corespunzător, nu sunt motive pentru a interpreta această operațiune ca o repartizare de dividende.
Noțiunea contribuțiile proprietarilor poate fi identificată cu noțiunea de capital social? În cele mai dese cazuri, capitalul social este format din contribuțiile proprietarilor, dar, conform legislației noastre, are și o altă sursă de formare – profitul nerepartizat. Aceasta și este diferența, care provoacă neînțelegerile.

Contabilitatea investitorului

Dacă presupunem că operațiunea analizată reprezintă o repartizare de dividende, atunci investitorul ar urma să înregistreze în contabilitatea sa venit din dividende! Este conformă această concluzie Standardelor Naționale de Contabilitate (SNC)? Care ar fi corespondența conturilor contabile pentru înregistrarea operațiunii de recunoaștere a venitului din dividende?

Unica soluție posibilă ar fi că investitorul (asociatul, acționarul) să reflecte în contabilitatea sa această operațiune ca o majorare a valorii investiției în corespondență cu contul de venit. Ceea ce nu este, în înțelegerea noastră, o concluzie conformă SNC şi IFRS. În conformitate cu SNC Creanțe și investiții financiare (pct. 62), la data raportării valorile mobiliare (acțiuni, cote-părți) „…se evaluează:

1) la costul de intrare…”. SNC nu prevede majorarea valorii contabile a investiției în funcție de evenimentele ulterioare (în afară de depreciere), nemenționate în standard, inclusiv în cazul majorării capitalului social al societății în care a investit din contul profitului nerepartizat al acesteia proporțional cotelor de participație.
Abordarea conform IFRS (situații financiare individuale) a evaluării ulterioare după recunoaștere inițială a instrumentelor de capital (acțiuni, cote-părți) deținute de entitatea investitor este următoarea și se evaluează:

  • la valoarea justă; venitul sau cheltuielile înregistrate în rezultatul modificării valorii juste se vor reflecta în conturile de profit sau pierderi;
  • la costul de intrare, dacă nu este posibilă o evaluare veridică a instrumentelor de capital deținute de entitate.


Operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului nerepartizat nu generează de la sine în contabilitatea proprietarului majorarea valorii juste a activului, care este în dependență directă de valoarea capitalului propriu (activelor nete) al entității în care s-a investit. În același timp, operațiunea de capital analizată nu modifică valoarea activelor nete ale entității care își majorează capitalul social din contul profitului nerepartizat.

Corespunzător, conform IFRS, operațiunea de majorare a capitalului social din contul profitului net al entității în care s-a investit, de asemenea, nu generează în contabilitatea deținătorului instrumentului de capital (proprietarului investiției) o majorare a valorii contabile a investiției în corespondență cu conturile de venit.

Întrebările expuse mai sus au fost adresate Ministerului Finanțelor de mai multe ori, pe parcursul timpului răspunsurile au fost diferite. În scrisoarea nr. 15-08/77 din 9 februarie 2015, cu referință la răspunsurile la întrebările analizate, Ministerul Finanțelor, în baza deciziei Consiliului consultativ, comunică următoarele:

  1. Entitatea care majorează capitalul social pe seama profitului nerepartizat al anilor precedenți – efectuează înregistrările contabile conform pct. 14 al SNC „Capital propriu și datorii” și Planului general de conturi contabile,…;
  2. investitorul (acționarul, asociatul) – stabilește de sine stătător metoda de evaluare a investițiilor contabile în conformitate cu art. 16 din Legea contabilității, fiind posibile 2 situații: cu majorarea valorii investițiilor și recunoașterea veniturilor și fără modificarea valorii investițiilor”.


Pct. 14 din SNC Capital propriu și datorii, la care se face referință, are următorul conținut: „Majorarea capitalului social pe seama elementelor distincte ale capitalului propriu se contabilizează ca diminuare a elementelor respective și majorare a capitalului social”, din care reiese că sursa de majorare a capitalului social, în situația analizată, sunt elementele distincte ale capitalului propriu și nu dividendele achitate proprietarilor.

După părerea noastră, în partea ce ține de contabilitatea investitorului, decizia Consiliului consultativ conține neconcordanțe cu SNC. În înțelegerea noastră, subiectul analizat (evaluarea ulterioară a investițiilor) nu poate fi obiect al politicii de contabilitate a entității.

Se propune să fie stabilită în politica de contabilitate una din două abordări care după conținutul lor sunt diametral opuse și una din care nu se regăsește în SNC, IFRS. Alineatul (3) al art. 16 din Legea contabilității, la care se face referință în decizie, are următorul conținut: „3) Elaborarea politicilor contabile constă în alegerea unui procedeu din cele propuse în fiecare standard de contabilitate, în fundamentarea procedeului ales, ţinându-se cont de particularităţile activităţii entităţii, şi în acceptarea acestuia în calitate de bază pentru ținerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare”.

Cu alte cuvinte, obiectul politicilor contabile ale entității poate fi un procedeu din cele propuse de standardele de contabilitate. În situația analizată, se propune să fie ales un procedeu din două, unul din care, majorarea valorii investiției și recunoașterea veniturilor, nu se regăsește în niciun standard de contabilitate (SNC, IFRS).

Care este conținutul concluziei care se conține în explicațiile Consiliului consultativ? Pe de o parte, se confirmă că sursa de majorare a capitalului social „sunt elemente distincte ale capitalului propriu” (rezerve, profit nerepartizat etc.) și nu dividendele proprietarilor, pe de altă parte, după părerea noastră, din conținutul deciziei, în care se face numai referință la un punct SNC fără a se face dezvăluiri, reiese că Consiliul consultativ a ezitat să răspundă tranșant la această întrebare, să facă o claritate deplină, corespunzător, au rămas semne de întrebare.

Cu toate acestea, decizia Consiliului va produce și efecte pozitive. Consiliul a confirmat că investitorul are oportunitatea să nu constate venit din dividende în situația în care entitatea în care a investit a majorat capitalul social din contul profitului său nerepartizat. Dacă investitorul nu înregistrează venit, atunci acesta nu recunoaște nici dividende. Dacă investitorul poate să nu recunoască dividende, atunci și pentru entitatea care majorează capitalul social din contul profitului nerepartizat, această operațiune nu este o repartizare de dividende.

Concluzii

Majorând capitalul social din contul profitului, proprietarii entității în realitate investesc banii câștigați în activitatea întreprinderii. Se propune ca aceste investiții să fie impozitate. Corespunde oare acest fapt politicilor statului de atragere a investițiilor? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci recomandăm să fie cert stipulată această intenție în textul legii. Să nu fie folosite în aceste scopuri tertipuri legislative și interpretări exagerate ale noțiunilor și standardelor contabile.

Răspuns la întrebarea din titlul acestui articol se regăsește și în definiția noțiunii de dividend, prezentată în enciclopedia Wikipedia: „Dividendul este definit ca o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, exceptând următoarele:

  • o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică procentul de deținere a titlurilor de participare ale oricărui participant la persoana juridică;
  • o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu răscumpărarea titlurilor de participare la persoana juridică, alta decât răscumpărarea care face parte dintr-un plan de răscumpărare, ce nu modifică procentul de deținere a titlurilor de participare al niciunui participant la persoana juridică;
  • o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;
  • o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanți”.


O definiție identică a noțiunii de dividend se regăsește și în textul noului Cod fiscal al României, intrat în vigoare în 2015.

0 comentarii

Doar utilizatorii înregistraţi şi autorizați au dreptul de a posta comentarii.