Elveţia, un stat ale cărui active financiare sunt luate cu asalt de investitori, şi-a asigurat săptămâna aceasta cele mai mici costuri de finanţare din lume prin obligaţiuni cu scadenţa la zece ani, în timp ce alte ţări europene se pot finanţa pe termen mai scurt la dobânzi ultrareduse sau chiar negative. Pentru unii analişti situaţia este înspăimântătoare deoarece le aminteşte de cei 20 de ani de deflaţie care au îngheţat creşterea economică în Japonia. „Paradisul“ alpin a vândut obligaţiuni scadente în 2025 la un yield de 0,011%, ceea ce înseamnă că investitorii primesc aproape nimic în schimbul finanţării. Pe pieţele secundare, obligaţiunile elveţiene cu scadenţa de până în 2024 sunt atât de căutate încât sunt oferite spre vânzare la randamente negative, scrie Thomson Reuters. Yieldurile mici sunt văzute aproape peste tot în zona euro, iar randamentele negative au devenit normale pentru spectrul mai sigur al pieţei. Yieldurile au început să se scufunde la început pentru datorii pe termen scurt, apoi trendul a atins şi maturităţi mai mari. „Pentru cumpărători, esenţială este siguranţa“, a explicat André Stagge, analist la Union Investment. Calculul yieldurilor ia în considerare atât preţul de achiziţie cât şi mărimea dobânzii normale ataşate obligaţiunii. Când yieldurile sunt negative, investitorii plătesc atât de mult pentru a cumpăra ti­tlul prin care finanţează statul respective sau compania respectivă la dobânzi aşa de mici încât este mai mult ca sigur că ei se aşteaptă să piardă bani din investiţie dacă păstrează obligaţiunea până la scadenţă. „Există încă posibilitatea unor câştiguri“ Însă astfel de yielduri sunt mai generoase decât dobânzile anumitor depozite şi de aceea unii investitori se mulţumesc cu obligaţiuni cu randamente ultramici sau negative. „Am cumpărat bonduri cu yielduri negative“, a spus Graeme Caughey, analist la Aberdeen Asset Management. Motivul achiziţiilor este că alţi investitori ar putea vrea să cumpere la preţuri şi mai mari. „Există încă posibilitatea unor câştiguri, care ar putea veni dacă băncile centrale relaxează şi mai mult politica monetară, dar şi când sunt mai mulţi cumpărători decât vânzători. BCE va cumpăra cantităţi mari de obligaţiuni, aşa că va oferta netă va fi foarte limitată“, a explicat Caughey. În acest caz, creşterea valorii obligaţiunilor va compensa pentru yieldurile negative. De asemenea, într-un mediu deflaţionist, atât timp cât inflaţia preţurilor de consum este mai mică decât yieldul unei obligaţiuni, chiar dacă ambele sunt negative, investitorii care cumpără acea obligaţiune vor avea un randament real pozitiv. În prezent, în multe părţi ale lumii inflaţia este fie foarte slabă, fie negativă, în parte din cauza prăbuşirii preţurilor energiei. În Japonia, o spirală deflaţionistă care durează de 25 de ani a adus două decenii de stagnare economică. Un semn că lucrurile se schimbă este un „umil“ producător de ketchup, Kagome, care intenţionează ca în aprilie să efectueze prima majorare de preţuri din ultimii 25 de ani. Cumpărarea obligaţiunilor unui anumit stat poate fi un mod de a paria pe aprecierea monedei acelei ţări. Banca Naţională a Suediei a tăiat dobânzile şi mai mult în teritoriul negative dar se chinuie să stăvilească aprecierea francului elveţian după ce a retras pragul de schimb valutar franc/euro. Francul s-a apreciat ulterior meteoric. Banca centrală a Suediei a dezlănţuit ieri un program de stimulare fără precedent în care se împletesc dobânzile negative cu achiziţiile de obligaţiuni într-un efort disperat de a lupta cu deflaţia. Riksbank a redus rata de dobândă repo la -0,10%, ceea ce în teorie înseamnă ca va plăti băncile comerciale care vin să-i ceară finanţare de urgenţă, potrivit Bloomberg. În plus, instituţia va cumpăra obligaţiuni de 1,2 miliarde de dolari cu maturitatea de până la cinci ani. Suedia a devenit tot în această săptămâna prima ţară din lume care s-a împrumutat la yielduri negative prin aşa numitele bonduri nominale.

via | www.zf.ro