Conform prevederilor art. 5 din Legea cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală nr. 246/2017 (Legea nr. 246/2017)și art. 47 din Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134/1997 (Legea nr. 1134/1997), entitățile cu capital de stat (întreprinderile de stat și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat) sunt obligate să achite anual, în bugetul de stat, defalcări și respectiv, dividende din rezultatele financiare obținute, acestea reprezentând venituri în bugetul de stat.

Entitățile publice au fost întotdeauna în vizorul societății nu doar pentru rolul acestora în elaborarea și realizarea politicilor care exprimă interesele generale ale statului, dar și pentru faptul că acestea sunt finanțate din Bugetul public național (BPN). În acest context, modul de gestionare și utilizare a banilor publici de către entitățile prenotate, precum și angajarea acestora în diverse activități și servicii financiare necesită o reglementare riguroasă în vederea asigurării unei gestionări eficiente a mijloacelor financiare obținute din BPN, dar și protejării acestora de riscurile și fluctuațiile nefavorabile ale situației financiare a entităților ce activează în sectorul bancar.

Entitățile cu capital de stat din RM sunt reprezentate de întreprinderile de stat și de societățile comerciale cu capital integral sau majoritar public, acestea fiind persoane juridice care desfășoară activitate de întreprinzător în baza: bunurilor proprietate de stat transmise în administrare; aportului în capitalul social; proprietăţii obţinute în urma activităţii economico-financiare.

Entitatea comercială reprezintă veriga fără de care nu poate funcționa ciclul economic al unei țări, aceasta manifestându-și contribuția atât în plan economic, cât și social. Din punct de vedere economic, entitatea are rolul de a produce bunuri și/sau servicii, a le comercializa și crea valoare adăugată și, eventual, a obține profit. Din punct de vedere social, aceasta contribuie la satisfacerea necesităților populației prin bunurile și serviciile furnizate, la dezvoltarea civilizației umane prin promovarea progresului tehnico-științific etc.

În condiţiile în care instituţiile financiare străine participante FATCA şi-au exprimat dificultatea conformării unor prevederi FATCA, autorităţile fiscale ale SUA au operat unele amendamente la legislaţia aferentă FATCA în scopul facilitării procesului de aplicare a cerinţelor FATCA de către părțile interesate, precum şi în vederea raționalizării implementării cerințelor de certificare FATCA.

(continuare a articolului Excepţii şi scutiri aferente FATCA) Conform prevederilor FATCA, instituțiile financiare considerate conforme sunt instituţiile financiare cu un domeniu de activitate redus sau limitat și nu sunt obligate să raporteze careva informaţii în adresa IRS. Din categoria dată fac parte 4 tipuri de instituții financiare (vezi figura 5).

(continuare a articolului Excepţii şi scutiri aferente FATCA) Atât FATCA, cât și secțiunile 1471-1472 ale Codului cu privire la impozitul pe venit al SUA conțin prevederi conform cărora unele instituții financiare străine sunt considerate instituţii financiare neraportoare şi beneficiari efectiv exceptaţi de la aplicarea prevederilor FATCA (vezi figura 3)