În conformitate cu prevederile art.54² alin.(1) și alin.(3) din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul determinat conform contabilităţii financiare, obţinut în perioada fiscală de declarare cu excepția veniturilor prevăzute la art.20 din Codul fiscal şi veniturile rezultate din diferenţa de curs valutar şi/sau diferenţa de sumă.

 

Potrivit prevederilor Standardului Național de Contabilitate „Prezentarea Situaţiilor Financiare”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.118/2013, venituri reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia celor legate de contribuţiile proprietarilor. Veniturile includ: veniturile din activitatea operaţională şi veniturile din alte activităţi. Veniturile din activitatea operaţională constituie veniturile din vânzări şi alte venituri din activitatea operaţională. Venituri din alte activităţi sunt veniturile din operaţiuni cu active imobilizate, veniturile financiare şi veniturile excepţionale.

 

De asemenea, potrivit „Planului general de conturi contabile”, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.119/2013, veniturile sunt reflectate la clasa a 6 de conturi contabile.

 

Astfel, obiect al impunerii pentru subiecții sectorului întreprinderilor mici și mijlocii este venitul determinat conform contabilităţii financiare (clasa a 6 de venituri), obţinut în perioada fiscală de declarare, cu excepția veniturilor prevăzute la art.20 din Codul fiscal şi veniturilor rezultate din diferenţa de curs valutar şi/sau diferenţa de sumă, micșorat cu valoarea returului de marfă sau a discontului (reducerii) în perioada fiscală în care a avut loc returul de marfă (s-a acordat discontul), inclusiv în cazul în care vânzarea mărfurilor respective a avut loc în perioadele fiscale precedente (art.54² alin.(2) din Codul fiscal).